3,289 matches
-
sau prin intermediul seducției sugestive, al convingerii captative, În cazul tipului reprezentat de actor. Trebuie remarcat faptul că, din punctul de vedere al imagologiei Eului, ambele tipuri psiho-morale nu diferă Între ele. Mai mult chiar, se poate spune că sunt puternic Înrudite prin origine, trăsături, tendințe, intenții. Orice șef sau conducător trebuie să fie și un actor desăvârșit, pentru a-și putea exercita imagologic funcția de educație și de dominare a celorlalți. În mod egal, actorul este forma sublimată a șefului, un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
relației dintre persoană și divinitate. La baza lor stau arhetipurile la care se raportează permanent Eul personal. Aceste idei nu se bazează pe experiență, ci se raportează la tendințele transcendente ale Eului individual, Într-o mare măsură, aceste idei sunt Înrudite cu ideile morale. fă Ideile politice și sociale au un caracter particular și sunt expresia unor date care decurg din experiența vieții sociale a individului, pe de altă parte, expresia unor atitudini și convingeri personale care vectorializează ideologic persoana către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este cel care gândește, cel ce construiește și formulează idei pe care le transmite concetățenilor săi. El le revelează adevărul, binele și frumosul, valorile morale, viața cumpătată, abținerea de la violență, Înțelepciunea și concordia dintre oameni. dă Sfântul este un personaj Înrudit cu Înțeleptul. Dar În timp ce Înțeleptul cultivă valorile morale ale profanului, sfântul cultivă valorile spirituale ale sacrului. El reprezintă exemplul unei vieți de devoțiune, cultivând iubirea, respectul față de legile morale și divine, dar, mai cu seamă, sfântul oferă perspectiva deschiderii către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
întoarce în Bucovina, unde e profesor de greacă, latină și română la gimnaziul din Suceava (1874-1893). Desfășoară o rodnică activitate, contribuind la înființarea Societății Școala Română și alcătuind cărți de citire, în care dovedește gust artistic, precum și o orientare literară înrudită cu aceea a Junimii. De altfel, și colaborează la „Convorbiri literare” cu câteva studii de gramatică a limbii române. Debutase în 1870, cu o severă critică la o poezie de V. Gr. Pop. Alte articole și note critice îi apar
STEFUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289914_a_291243]
-
sugerate În prima parte a acestui al doilea volum) sunt destinate numai acelor medici care, având timpul și prilejul necesare, doresc să urmeze șirul experiențelor mele. Tipurile de boli și de simptome sunt clasificate pe grupe, multe dintre ele fiind Înrudite Îndeaproape. Am specificat situațiile În care remediile s-au dovedit benefice și am menționat pe scurt efectele lor de orice tip. Am amintit și alte câteva remedii ce rămăseseră neverificate, notându-le ca atare. Neștiind cât timp mă voi putea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe un asemenea pământ plin de păcate” - și Încă multe altele. Utter Singh era unchiul lui Ajit Singh și fratele lui Lena Singh - asasinii lui Sher Singh, Dhian Singh și Pertaub Singh. Cu toții făceau parte din familia Scindawalla și erau Înrudiți cu Ranjit Singh. Tocmai din această cauză Utter Singh trecu de partea lui r³nș Chund Kaur la izbucnirea conflictelor civile. Dar cum fortăreața din Lahore capitulă În fața lui Sher Singh, Utter Singh fugi și solicită protecția englezilor. Era firesc ca
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În 1937 (Folclorul...). În final, problema frânghiei magice prin care fachirul și șamanul se urcă la cer („rope trick” ca mod de atestare a arhitecturii lumii invizibile și ca suport inițial al experiențelor extatice) va deveni una dintre punțile care Înrudesc Șamanismul (1951) și Yoga (1954), cele două mari cărți asiatice ale lui Eliade. Honigberger din 1940, ca și autorul Însuși au pendulat constant și riscant Între toate aceste universuri, la a căror solidaritate Eliade voia să nu renunțe. Numai Înțelegând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
apei, până spre Calcutta. Acum nu În chip de medic, ci cu un suflu inconfundabil de narator care a străbătut deja o treime din Asia, Honigberger Îi va reîntâlni acolo, În suburbiile mlăștinoase unde se stabilesc, unde treptat se vor Înrudi unii cu alții și unde rămân să trăiască În straniul oraș format de cei care au trecut pe lângă moarte, deși o așteptau: „(...) probabil singurul oraș de acest fel din lume, care ar putea fi numit Colonia convalescenților”2. Urbanitate puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de sus, roman cu structură narativă solidă, este urmărit destinul unor oameni transferați, într-o etapă istorică următoare, din lumea satului în mediul bucureștean, precum protagonistul, devenit muncitor calificat într-o mare întreprindere. Aparținând unor medii sociale diferite, personajele se înrudesc prin permanenta lor dispoziție introspectivă. Ajunși într-o situație râvnită, dar și în momente de criză, oamenii își cercetează propriile acte și sentimente, încercând să afle dacă și unde au greșit. Întâlnirea Cristinei Predeleanu, aflată la apogeul carierei jurnalistice, cu
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
, Vasile (25.I.1885, Fălticeni - 17.V.1932, București), prozator, gazetar și traducător. Este fiul Ecaterinei și al lui Ion Savel, preot și învățător, vecini pe ulița din Fălticeni cu Mihail Sadoveanu. Pe cât se pare, S. se înrudea îndeaproape cu Vasile Conta. Primii ani de învățătură sunt urmați în orașul natal, la Școala „Al. I. Cuza” și la Gimnaziul „Alecu Donici”. Din 1897 se transferă la Liceul Internat din Iași. Absolvent, în 1904, al secției clasice, se înscrie
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
în inventarul artei narative europene”. Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iașului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudește cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu I. Caragiale, sondând zonele de promiscuitate ale adulterului oficializat, ale celor care reduc scopul și plăcerea vieții la iubirea fizică. Bunăoară, un magistrat strânge în locuința sa toate femeile de moravuri ușoare. Narațiunea
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
care „nu-i loc de cuvânt” (Sunt vânt, Ajuns la tăcere), instalat într-o chinuitoare dilemă (Este o întrebare sau un răspuns?), respingând întrebarea, căci „cuvântul e străin în limba sa: tăcere” (Art poétique). Prin intensitatea trăirilor lirice S.P. se înrudește cu Emil Botta, autorul Întunecatului April, de care îl apropie și capacitatea de a-și întrupa anxietățile și de a le pune în scenă. Păstrând din faza inițială, de la „Alge”, câteva elemente suprarealiste, poetul se întoarce adeseori la versul clasic
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
mistificare, Izvodul lui Clănău sau Cronica lui Huru (ce se tipărește în 1856), atribuind neamului Sion o obârșie legendară, cu aparențe de veracitate istorică. Falsul izvod era menit să ateste străvechea noblețe a familiei, ai cărei membri se dovedeau, astfel, înrudiți cu cele mai de vază familii boierești moldovene. Cu același temei documentar și în acest spirit și-a gândit S. pătimașa lui operă, Arhondologia Moldovei. Pregătită minuțios de prin 1822, scrierea a fost întocmită între 1844 și 1856, dar publicată
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
social-umane. Încă din momentul ieșirii din mediul natural (physis) și al intrării în Cetate (polis), comunitățile social-umane, organizate în forme stabile, se află sub semnul prescripțiilor de igienă mintală, dublate de normele valorice ale igienei morale, aceasta din urma direct înrudită cu credințele și practicile religioase. Viața în Cetate, civilizația încep prin a introduce și impune norme de comportament. Aceste prescripții cu caracter de „tabu”-uri devin în mod automat „norme de interdicție” obligatorii, care se cer și se impun a
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
personalității Compensarea recuperarea funcțională Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că toate formele de „îngrijire a omului” nu sunt decât domenii diferențiate de activitate practică, în ceea ce privește „obiectivele” propuse, dar, provenind din aceeași „atitudine” față de persoana umană, se înrudesc între ele. Să urmărim în continuare modalitatea de constituire a igienei mintale. Istoria apariției, constituirii și dezvoltării igienei mintale este una dintre cele mai interesante. Contestată și respinsă de nenumărate ori, apoi din nou acceptată, aceasta și-a schimbat de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de L. Binswanger: a) modul de a fi în iubire (Mit-einander-sein-in-der-Leibe) sau „modus amoris” este relația dualistă pozitivă între „Eu” și „Tu”, o relație de tipul „de la mine la tine” prin iubire (Miteinander-sein-von-mir-und-dir); b) modul de a fi în prietenie, înrudit cu cel de mai sus, este bazat tot pe dualitatea dintre un „Eu” și „Tu”; este „modus amicitiae”, un mod de comunicare marcat în primul rând de o coparticipare interpersonală directă și sinceră; c) modul de a fi al agresivității
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o violare a normelor sociale care constituie ghidul comportamentului (E. Sagarin). Din aceste considerente, societatea etichetează astfel de conduite ca având un caracter negativ, antisocial, de tip deviant și le condamnă (H. Becker, J. Lofland). Un alt tip de comportament, înrudit cu cel deviant, dar diferit de el, este cel marginal. Acesta din urmă, deși se situează în afara limitelor modelului cultural, nu este condamnat de societate. Indivizii care adoptă un asemenea comportament sunt niște „înstrăinați” de grupul social, care se autoizolează
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihică (BP), în raport cu factorii de vulnerabilitate și mediu (M), așa cum se poate vedea din schema de mai jos. conflict dezechilibru dezadaptare eșec P M (factori morbigenetici) presiune eliberare (factori sanogenetici) satisfacție adaptare echilibru integrare SM (măsuri de psihoprofilaxie) O problemă înrudită cu aceasta, care se pune atunci când este discutată „vulnerabilitatea patologică” a personalității, este cea a „comorbidității” (J.P. Lepine). În general, bolile psihice nu sunt nici unice și nici unitare. Boala psihică propriu-zisă este adesea însoțită de suferințe auxiliare, anterioare sau
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și manipulării de piață comercială a produselor alcoolice, precum și a medicamentelor sedative și analgezice pe bază de opiacee, a psihotropelor. Recuperarea în psihopatii și sociopatii Din punct de vedere psihosocial și al modului de comportament aberant, psihopatiile și sociopatiile se înrudesc. Elementul principal este reprezentat de caracterul aberant al acestor conduite, de natura conflictual-tensională a relațiilor interpersonale, de incapacitatea de adaptare pozitivă, constantă, în familie sau profesiune. Pentru psihopați, fenomenul are la bază tulburarea organizării intrinseci a sistemului personalității, de tip
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Roman în literatura română a momentului. Un ecou destul de important avea să aibă Lunga călătorie a prizonierului (1971), roman parabolic, kafkian, cu sens evident antitotalitar. Un comentator avea să remarce mai târziu: „Citit azi, Dejunul pe iarbă apare foarte puțin înrudit cu Robbe-Grillet; cuprinde, în schimb, un concentrat al tuturor temelor pe care Sorin Titel avea să le dezvolte mai târziu”, iar despre Lunga călătorie a prizonierului, carte marcată de apropierea scriitorului de „grupul oniric”, afirma că implică mai degrabă afinități
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
interpretează), în fine, Maramureș, în chip simetric față de Hotel Europa, înfățișează goana unor personaje, în frunte cu cel numit Autorul, de data aceasta către Est, mai precis către un sat din Maramureș. Totul se încheie printr-o epifanie burlesc gravă, înrudită cu finalul din Nunțile necesare, nuntirea cosmică, grotesc mioritică, fiind reprezentată acum de moartea Autorului, de fapt de ridicarea lui în slavă la bordul unui OZN. Tipul de scriitură utilizat înainte de prozator (onirismul, alegorismul liric, tehnica Noului Roman etc.), precum și
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
ți-ar fi plăcut să stai/ în casa de făină, în casa de mălai,/ și-n soba de gutuie, cu mâinile smerite,/ să șovăi să azvârli icoane necioplite”. Ca „mădular” al gintei horațiene, autorul versurilor din Mașinării romantice (1973) se înrudește cu Al. Andrițoiu și cu Ion Horea, dar și cu ceva din Leonid Dimov (cu acea parte preluată din Ion Barbu, „balcanicul”) în poemul Un stârv, ingenioasă replică la piesa omonimă a „domnului” Charles Baudelaire, căruia poemul îi și este
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
ca și Cartea păcatelor, acesta mai degrabă sumbru, amintind întrucâtva de minimalismul decepționist și revoltat al „tinerilor furioși” englezi din anii ’50 ai secolului trecut, dar într-o versiune adaptată la circumstanțele anilor ’80 ai României ceaușiste. Tot un microroman - înrudit cu prozele scurte ale scriitorului - poate fi considerat Jertfă & Steag (1999), cu prudență subintitulat „povestire”. U. operează acum cu subiecte pretențioase și grave: tradiția, mitul, confruntarea între raționalism și epifanie obscură, crima ritual-sacrificială etc., totul abordat sub semnul deriziunii și
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
TZIGARA-SAMURCAȘ, Alexandru (23.III.1872, București - 1.IV.1952, București), eseist și memorialist. Este fiul Elenei (n. Samurcaș) și al lui Toma Tzigara. Mama era înrudită cu importante familii boierești din Muntenia, între care Kretzulescu și Rallet. Numele Samurcaș va fi adăugat patronimicului în 1899, când tânărul este adoptat de unchiul său, juristul Ioan Al. Samurcaș. Crește în ambianța culturală a familiilor Maiorescu și Kremnitz, care
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
, Eugen (2.XI.1870, Bacău - 25.VIII.1897, Compertrix, Franța), ziarist, prozator și traducător. Este fiul Zoei (n. Mustea) și al lui Enacachi Văian, funcționar. Prin mamă se înrudea cu cronicarul Nicolae Mustea, cu publicistul și profesorul de pedagogie Grigore Tăbăcaru și cu poetul G. Bacovia. A urmat la Bacău școala primară și două clase gimnaziale, continuând la Buzău. La șaisprezece ani fuge de acasă cu o trupă de
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]