1,882 matches
-
altul, am simțit, parcă în același moment, că deliciul acelor clipe trebuia prelungit în dormitor... Ne-am luat de mână și, îmbrățișați, uniți într-un sărut prelung, cu aceleași dorințe ca și în urmă cu câteva ore, am consumat, în înserarea care cuprindea camera, o altă partidă de dragoste, de uitare a noțiunii timpului și de fericire ancestrală... Pentru cină, rezervasem o masă la restaurantul Mercur din Saturn, care avea în program și un asamblu de dansuri țigănești din Chișinău. Am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
pașii. Să iei aminte și să cugeți, la dimineți cu rouă, Ascultă streașina cum plânge, când toamnele o plouă, Privește chipul mamei tale, ca pe-o comoară sfântă, Te uită la pădurea-n care, privighetoarea cântă. Să iei aminte la-nserarea, ce-aduce ațipirea, Ascultă freamătul aripii, ce-și strigă dezmorțirea, Privește faldurile vremii, pe fețele de ceară, Te uită bine, poate este, pentru ultima oară. Să iei aminte la natura, atât de minunată, Ascultă glasul celui care, îți spune fiu
SĂ IEI AMINTE ŞI SĂ CUGEŢI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377409_a_378738]
-
Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Se aștern în față anotimpurile, curtezane ale drumului, cuprinzând în palmă biblioteca spiritului purtător de har... Și părul orelor se lungește, aurit de revelații... Mătură înserarea cu un vis, culcat pe spaima, pe bucuria clorofilei. Absoarbe lumina.... Perdeaua de ceață în care s-au înfășurat clipele își culcă faldul la piciorul unui gând. Filtrează Apollo seninul? Îmi cioplește cu atingerea încă de pe acum piatra funerară: ,,Învinsă
PIATRA FUNERARĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377427_a_378756]
-
sumară toate telefoanele mobile erau descărcate! Își aruncau priviri furișate, neîndrăznind nici o întrebare lămuritoare. Flower-Power găsi puterea să-i boscorodească pe Papa și Babacul pentru faptul că disputa cu tunelurile le răpise toată ziua, ba, mai mult, îi lăsase pradă înserării! Era ultimul eveniment pe care și-l aminteau cu toții... Patriarhul se-ntindea de-i pârâiau oasele: -Fraților, așa somn odihnitor n-am mai dormit de mult! -Somnul morții, vrei să zici! îl șicană Papa. -Hai s-o luăm la vale
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
pe scara sentimentului mut, adică mutilat.” Dumitru Brăneanu comunică Iubirea sa, pentru cine alta decât pentru cea care-i este pereche, soție, după cum poetul menționează în poezia Eterna fascinație (soției mele) înveșmântând-o în frumoase metafore: „frumoasă, gingașă ca o înserare”, „înflăcărată chemare”, „tu frunza mea de dor” sau în poezia Dimineața în ochii tăi: „dimineața în ochii tăi/ zorii se aprind a mirare”, „focul ce curge lavă din ochii tăi/ în care mă afund”, ori Să zbor (pentru Lisy): „Sedus
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
pământeană, fiind dulce pedepsit ori auto-CONDAMNAT LA DRAGOSTE pe viață, „ între două clepsidre/ un veac de singurătăți/ între o ninsoare de zâmbete/ și o toamnă de supărări/ între două maluri de dor/ înflorite de așteptări ascult ritmul vieții/ la focul înserării/ mare-i dragostea mea/ și adâncă!” - Alegorie. În final, se cuvine să reținem: „Să trăim simplu, cu bucurie și intensitate, fiecare clipă pe care Dumnezeu o dăruiește în fiecare zi!” - Dumitru Brăneanu - din Nota autorului. Olguța Luncașu Trifan Iași - 30
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
fânul din podcu popa din satul vecin,mai dă-mi un deț,cere bătrânul, birtașului,mai bine stau aici și beau,că de merg acasăo omor cu zileși mă bagă ăștia la ocnă,pentru o curvă de muiere.... V. NOAPTEA ÎNSERĂRII, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017. răsărit de pași în morminte de zgură, pământ amestecat cu gură de lup în trailerele infinitului finit, de pe șevaletul pictorului sculptat în inima unui cancelar, regulat la ușa
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
despre ce auzise. Nu! Privirea băiatului parcă le spunea că-nchide totul într-o tainiță fără fund și fără cheie pentru lacătul greu. * Și-au venit Rusaliile! După răcoarea zilei de sfârșit de Florar, s-a dat zvon în pragul înserării... Vătaful i-a adunat pe toți, alipindu-l și pe băiat alaiului. Tot într-un zbor înflorit și-n strigături cu ecou și-au ținut drumul până la casa năpăstuită ce-i chemase. Aci, în mijlocul ogrăzii luminate de făclii, zăcea pe-
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNTUNECARE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Peste oraș înserarea se prăvălește odată cu țipătul stolurilor de ciori - strident precum alarma antiaeriană sau bufnetul capacului de tomberon grăbit să își ascundă conținutul- scurtcircuitând sistemul locomotor al robotului de serviciu căruia doar mâna-i mai zvâcnește în reflexul de a răsfoi butonând
ÎNTUNECARE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377666_a_378995]
-
Și, din clipa aceea, acest pui de om nu a mai plâns, doar dacă a fost bolnăvior sau i-a fost foame, a fost un înger și este tot un înger, al ei și numai al ei. Se lăsase deja înserarea, iar orașul se vedea în zare. Îl trezi ușor pe Ionuț când ajunseră în autogară și ramase încă în dubiu ce să facă. Să ia trenul și să călătorească încă o zi și o noapte era prea obositor pentru Ionuț
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378308_a_379637]
-
reorganizată, aici venind un grup de maici de la Mănăstirea Văratec., în frunte cu maica stareță Stavroforă Pamfila Soican și părintele duhovnic protosinghelul Gavril Horț. Cele 22 de viețitoare ale mănăstirii se îngrijesc și de cele 93 de familii din sat. Înserarea primei zile ne-a prins la Mănăstirea”Acoperământul Maicii Domnului- Dorna Arini “, după ce grupul a vizitat frumoasa Stațiune balneoclimaterică Vatra Dornei, unde am fost cazați în confortabile chili. La mănăstire ne-a întâmpinat maica stareță Siluana, care ne-a informat
BISERICILE ȘI MĂNĂSTIRILE TEZAURE DE ISTORIE ȘI VETRE DE CULTURĂ, REPORTAJ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378299_a_379628]
-
după noi.... XIII. LUMINA FANARULUI, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. Când femeia plânge, Lumina fanarului Pare a se stinge, În oglinda farului; Când femeia plânge, Copacul tresare Își picură sânge De zeu pe-nserare; Când femeia plânge, Pământul oftează, Codrii și i-ar smulge, Pan’ se-nseninează; Când femeia plânge, Covor îi așterne, Că-n gene își strânge Tot lumini eterne; Femeia iubeste, Căci...a plânge știe, Cu lacrimi sfintește Vers de poezie... Citește mai
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
își strânge Tot lumini eterne; Femeia iubeste, Căci...a plânge știe, Cu lacrimi sfintește Vers de poezie... Citește mai mult Când femeia plânge,Lumina fanaruluiPare a se stinge,În oglinda farului;Când femeia plânge,Copacul tresareîși picură sângeDe zeu pe-nserare; Când femeia plânge,Pământul oftează,Codrii și i-ar smulge,Pan’ se-nseninează;Când femeia plânge,Covor îi așterne,Că-n gene își strângeTot lumini eterne;Femeia iubeste,Căci...a plânge știe,Cu lacrimi sfinteșteVers de poezie...... XIV. CÂNTEC CU BISARE
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
lumii, din doruri necuprinse-n destrămare, în a căror ochi se închină mările, născând în flăcări rugăciuni.Amurgul se înalță parcă din mituri, în urma sa lăsând doar umbra misterioasă să lunece spre infinit. Doar un înger cu aripile frânte deplânge înserarea. Asta fiindcă numai îngerii rămân să vegheze neputințele noastre: ““Priveam ca-ntr-o oglindă, adâncurile lumii,/ Din piscul necuprins al unui gând,/ În care temelie am pus cetății mele/ Din focurile tale, de astăzi și oricând. M-am rupt de
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
un ungher ascuns pe o stradă mărginașă un felinar luminează o casă nevoiașă, dar vântul o zărește și suflă cu putere lumina s-o stingă ,dar ...totul e tăcere... Zorii se ivesc, dimineața lumineaza zarea noaptea se retrage ș-așteaptă înserarea, mereu, zi după noapte cursul și-l ... Citește mai mult Noaptea...Eșarfe de-ntuneric împrăștie zareacând noaptea, pe furiș își trimite chemarea,și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă.Din turnul părăsit un oblon cere îndurarela
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
taină bizară .Într-un ungher ascuns pe o stradă mărginașăun felinar luminează o casă nevoiașă,dar vântul o zărește și suflă cu puterelumina s-o stingă ,dar ...totul e tăcere...Zorii se ivesc, dimineața lumineaza zareanoaptea se retrage ș-așteaptă înserarea,mereu, zi după noapte cursul și-l ... IV. MARTIE PRINTRE GÂNDURI, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. Martie printre gânduri Pe ramuri cenușii mângâiate de soare Martie așează pete de culoare, Muguri plăpânzi sărutați
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
de culoare, Muguri plăpânzi sărutați de mama natură Deschid ochii verzi căutând căldură... Parcă la un semn natura se trezește Din somnul iernii și ușor pornește Să-mbrace zarea cu adieri plăcute Să-nflorescă valea in culori știute... Miresme blănde mângâie înserarea Înfiorează gânduri și cheamă depărtarea, Șopteșc mereu neînțelese cuvinte Spuse de mult în uitate jurăminte... Primăvara-i anotimpul iubirii Natura, îmbată cu vrajă fericirii, Uiți o clipă de durere și-ntristare Vezi măreția vieții mângâiată de soare... Florile-și deschid
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
mea caleși pune pe cutele frunții, durerea...... X. UMERI DE ZARE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. Umeri de zare... Aș vrea să-mi sprijin fruntea pe umerii zării Când pe cer plutește mirajul înserării , Să m-ascund de durere măcar pentru o clipă Să plutesc pe a viselor minunată aripă... Pe umeri de zare să mă sprijin aș vrea Atunci când, singură, mă cuprinde întristarea, Când nimeni nu m-ascultă și nu mă-nțelege Doar
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
privire, Spre lumea aceasta în care nu mă regăsesc Si-n care n-a fost nimeni să-mi spună-te iubesc! Citește mai mult Umeri de zare...Aș vrea să-mi sprijin fruntea pe umerii zăriiCând pe cer plutește mirajul înserării ,Să m-ascund de durere măcar pentru o clipăSă plutesc pe a viselor minunată aripă...Pe umeri de zare să mă sprijin aș vreaAtunci când, singură, mă cuprinde întristarea,Când nimeni nu m-ascultă și nu mă-nțelegeDoar depărtarea suflete
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
tămâioarelacrimile ploii valseaz-amăgitoare,și nu mai știi de mâine va fi soaresau ploaia a devenit atotstăpânitoare...,← Noaptea... XVIII. NOAPTEA GÂNDURILOR MELE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014. S-a așezat pe altarul gândurilor mele înserarea, din larg, chemări de valuri înspumate îmi trimite marea, pescăruși cu aripi pudrate de întinderea albastră bat cu ciocul la a nopții mereu închisă ferestră... Herghelii de vise chemate de o stranie lumină pornesc în magicul lor zbor într-o
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
pierdute... Noaptea gândurilor mele trezește visele din amintiri și-mprăștie peste anotimpuri vechile rătăciri, rămân atâtea cuvinte nespuse să-și caute menirea între cer și pământ , undeva unde-i ascunsă ... Citește mai mult S-a așezat pe altarul gândurilor mele înserarea,din larg, chemări de valuri înspumate îmi trimite marea,pescăruși cu aripi pudrate de întinderea albastrăbat cu ciocul la a nopții mereu închisă ferestră...Herghelii de vise chemate de o stranie luminăpornesc în magicul lor zbor într-o liniște deplină
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
-nceputuri cu glasuri calde de privighetori. N-a fost nicicând atâta fericire sub cerul blând al ultimei iubiri, când s-a trezit la viață-ntreaga-mi fire și-a chiuit prelung din împliniri. Fântânile au apă vie-n ciuturi, în înserare au dat buzna zori, iar ochii-ntineriți privesc cu-uimire cum din tristețe și din amăgiri cresc mângâiați de-o nouă strălucire ai fericirii mele trandafiri. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sub vrajă sunt E soare-n plâns / Anatol Covali : Confluențe
SUB VRAJÃ SUNT E SOARE-N PLÂNS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378437_a_379766]
-
leagă oamenii frumoși, Mă leagă vatra și cuvântul Și toți vitejii mei strămoși, Mă leagă viața și mormântul. Opriți-i duca, dragii mei, Și nu lăsați să moară Cartea, Săriți în ajutorul ei, Căci, va asigur, vă dă partea! ZĂPADA ÎNSERĂRII Pe un raft, clepsidra lumii Răsturnată de-un fior, În bătaia caldă-a lunii, Picură nisip de dor. Acceleratul de speranță Este mereu întârziat, Poate că e în mentenanță, Programul lui este schimbat. CÂND GLASUL INIMILOR TACE Nedrept, la groapa
O CRONICĂ MINUȚIOASĂ DE RESTAURARE A VALORILOR NAȚIONALE de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378522_a_379851]
-
fi mâine. Am ațipit pe genunchii tăi și liniștea-mi zâmbește-n somn. Potirul se umple de picături de fericire și binecuvântare. Între ieri și azi, liniștea mă îmbracă în iubirea-ți brodată peste chipul meu. Sărutul tău princiar luminează înserarea. Îmbrățișarea ta e o pală de vânt ce mătură perdeaua de nori... Iar soarele, --răsfirat în raze peste stânca neclintită-- se miră cum de nu mă-ntreb ce va fi mâine! DAR DE CE? Tremură amintirea, sfidând vremea, în alunecarea lumii
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Renașterea Ard ore-n candela uitării Și se prefac în scrum de zile. Fumul discret, în largul zării, Transformă viața-n amintire! Picturi, pe frunza înserării, Se șterg cu lipsa de-mplinire. Se trece-n contul renunțării Ultima filă de iubire... Dar, firul ierbii bate-n poartă, Cerându-și timpul așezării! Încrederea-i devine artă Și baza sfânt-a îndurării... Când clipa-n pragul disperării Primește
RENAŞTEREA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378660_a_379989]