1,406 matches
-
pe care le suferă în opera sa temele și motivele consacrate. Teme obsedante: metamorfoza, temă barocă, împinsă până la limită, când transformarea devine transsubstanțiere; urmărirea himerei, rătăcirea în căutarea esenței de sub formele proteice - de fapt, reluare a metamorfozei din unghiul celui însetat de absolut, percepând fascinația formelor; coincidența contrariilor, după o convertire a unuia în opusul său; misterium tremendum al trăirii sacrului în formele banale ale cotidianului. În perioada când moda literară a impus ca temă raportul scriitorului cu scrisul, D. a
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
componenta etnică, interes pe care îl va extinde și în paginile revistei „Convorbiri literare” din perioada când a condus-o. Atitudinile sale se afiliază doar aparent doctrinei sămănătoriste și mișcării de la „Sămănătorul”. M. este - în opțiunile lui literare - un neoclasic, însetat de armonie și echilibru. Nu respinge civilizația modernă, dar o consideră prost preluată, sursă de dezacorduri cu civilizația și cultura națională. După opinia sa, introducerea mecanică a formelor străine alterează fondul național pe care vor să îl influențeze, denaturându-i
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
a dus la Ierusalim pentru a asista la sfințirea noii biserici a Sfintei Maria. La începutul anului următor, i-a cerut un sfat lui Ioan Isihastul din Marea Lavră, care i-a sugerat să intre în mănăstirea lui Eftimie; Chiril, însetat de o asceză mai severă, a intrat în mănăstirea lui Calamon, lângă Iordan, însă nu a putut suporta acel regim de viață și curând s-a îmbolnăvit; influențat și de un vis, în iulie 544 a intrat în lavra lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exotic, ci aparțin lumii porturilor românești, foste raiale turcești, mai cu seamă lumii Brăilei de altădată, în care atmosfera orientală se infiltrase. Minca, din povestirea Țața Minca, este și ea departe de a fi un simplu caz. Având un suflet însetat după bine și fericire, ea ispășește, prin suferință, vina de a fi dorit să trăiască după chemarea inimii. E fiica unor țărani săraci dintr-un sat din apropierea Brăilei și nu năzuiește decât să poată gusta fericirea împreună cu Mincu, iubitul ei
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
scârnă./ O ceață aromitoare/ afumă căpățâna lor/ și nici un sunet auzindu-se/ nervii felin se moaie/ ca de muzici.” După Utopia ninsorii (1975), incluzând „«descântece» despre singurătatea trupului și a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează orientarea poetului (semnalizată în câteva rânduri anterior) către poemul cu înscenare similară parabolei. Ceea ce nu înseamnă că se amorsează un mesaj tranzitiv sub aparențe de ambiguitate; se preia doar sintaxa parabolei, vehiculul ei formal, renunțându-se la
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
care l-au marcat au fost haikuurile, teatrul lui Jerzy Grotowski și poezia lui G. Bacovia. SCRIERI: Ninge la izvoare, București, 1967; Viața și petrecerea, București, 1969; Mușuroiul, București, 1970; Clar și singurătate, București, 1972; Utopia ninsorii, București, 1975; Spiritul însetat de real, București, 1978; Autori și spectacole, București, 1980; Spiritul însetat de real, postfață Petru Poantă, București, 1980; Pielea minotaurului, București, 1982; Inimile de platină, București, 1984; Joc și înviere, București, 1985; Ideogramă: arta insomniei, București, 1986; Poesii, București, 1996
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
și poezia lui G. Bacovia. SCRIERI: Ninge la izvoare, București, 1967; Viața și petrecerea, București, 1969; Mușuroiul, București, 1970; Clar și singurătate, București, 1972; Utopia ninsorii, București, 1975; Spiritul însetat de real, București, 1978; Autori și spectacole, București, 1980; Spiritul însetat de real, postfață Petru Poantă, București, 1980; Pielea minotaurului, București, 1982; Inimile de platină, București, 1984; Joc și înviere, București, 1985; Ideogramă: arta insomniei, București, 1986; Poesii, București, 1996 .Traduceri: Jean-Paul Sartre, Greața, pref. Romul Munteanu, București, 1981. Repere bibliografice
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
Caraion, Duelul, 133-135; Piru, Poezia, II, 407-409; Ciobanu, Incursiuni, 110-112; Raicu, Critica, 356-358; Al. Andriescu, „Utopia ninsorii”, CRC, 1976, 5; Aurel-Dragoș Munteanu, Cristalele de gheață ale poeziei, LCF, 1977, 50; Iorgulescu, Scriitori, 135-136; Raicu, Practica scrisului, 355-359; Laurențiu Ulici, „Spiritul însetat de real”, CNT, 1978, 41; Nicolae Ciobanu, Explozii ale sufletului captiv, RL, 1978, 43; Paul Dugneanu, Luciditatea conștiinței și limbajul antiretoric, LCF, 1978, 52; Victor Atanasiu, Grație și gravitate, „Scânteia tineretului”, 1978, 30 decembrie; Doinaș, Lectura, 230-235; Felea, Aspecte, II
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
naționale a românilor din Transilvania în contextul mișcării de idei din Europa vremii. În activitatea sa beletristică, L. experimentează formula romanului-parabolă prin Regele pălăriilor (1967), unde ilustrează rolul hazardului în desfășurarea spectacolului vieții omenești, plecând de la evoluția unui tânăr artist însetat de ideal, într-o lume degradantă, situată cronologic pe la 1600. Cu Recviem rustic (1973) prozatorul se înscrie în tradiția romanului ardelean cu tematică rurală: el reconstituie, prin intercalarea planurilor narative, biografia erotică sinuoasă a unui ins impulsiv și pătimaș, a
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
plin de candoare care ne conduce în poveste. Pe acesta îl vedem uneori în text ca o adolescentă slăbuță și sălbatică fascinată de rigoarea monahală adusă în casă de Josefina (Ardeau pădurile pe Tîmpa), liceană prietenă cu intransigentul Peter, vagabond însetat de cărți (Sieglinda), studentă îndrăgostită de bărbatul nepotrivit (Minunații cai verzi), soția-scriitoare zăpăcită în ziua premierei (Seara premierei), Domnița, femeia dezinhibată, inteligentă și spirituală ajunsă la sanatoriu cu soțul ei și fără scăpare. O altă recurență este preferința scenelor de
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
la Peerbolte. Faptul că întâlnim cele patru tradiții fundamentale nu ni se pare foarte semnificativ. Esențială este înțelegerea semnificației reale - teologice și istorice - a personajului în discuție. Isaia profețește ca ultimă etapă premergătoare parusiei întruparea lui Beliar într‑un rege însetat de sânge. Portretul tiranului trimite la figura lui Nero, prin următoarele aspecte: este vorba de un matricid; sub domnia sa, unul dintre Apostoli este condamnat și ucis (martiriul lui Petru); îi sunt ridicate statui în toate orașele; durata persecuțiilor este de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apologetică a lui Lactanțiu în felul următor: „Lactanțiu este primul apologet latin care a oferit lumii timpului său o doctrină completă, elementară, fără îndoială, dar caracterizată în toate componentele sale de unitatea unui principiu intern și capabilă să satisfacă spirite însetate de logică și de armonie. Nu mai este vorba aici de o metafizică spiritualistă, oarecum vagă, ci este dezvoltată o întreagă istorie a religiei, este afirmată o întreagă morală, este organizată o întreagă filozofie, dominată de dogma Providenței”. Ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a fost anunțată prin nici o profeție a Vechiului Testament și nu a fost pregătită prin nici o teofanie preliminară: ea s‑a petrecut subit, neprevăzut (Adu. Marc. 3, 2, 1). Așa cum există doi dumnezei, unul bun, al păcii, al Evangheliei, celălalt însetat de răzbunare, al Legii iudaice, tot astfel există doi Cristoși, primul a coborât deja pe pământ, recunoscut de creștini, celălalt, care nu s‑a arătat încă, este așteptat de poporul lui Israel (4, 6). Acesta din urmă va fi fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
descrise în capitolele 3‑8. Primul, haosul general care se manifestă printr‑o totală pervertire a moravurilor, prin absența oricărei legi morale și prin dominația forței violente: „După foamete, ciumă și războaie între popoare, [pământul] va fi stăpânit de prinți însetați de avuții, dușmani ai adevărului, ucigași ai fraților lor, înșelători, vrăjmași ai celor credincioși, plini de mândrie și iubitori de arginți [...]. Oștirile lor vor aduce mari tulburări, fugă [în deșert] și vărsare de sânge” (cap. 4). Apoi, un rege aprig
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au ajuns din urmă, nici unul dintre oamenii lui Hira Singh nu scăpă din mâinile lor. Pe la amiază, Lal Singh și Jewahir Singh reveniră victorioși În cetate cu cele cinci căpățâni luate ca trofeu; În tot acest timp, trupele de ariergardă, Însetate de prădare, Își Împărțeau bogățiile pe care fugarii le luaseră cu ei. Autorul este repus În drepturi de către Jewahir Singh, În 1844tc "Autorul este repus În drepturi de către Jewahir Singh, În 1844" Fiecare se grăbea În acele momente să aducă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rimă decât incidental. Modelele lui sunt Lucian Blaga, Aron Cotruș și Emil Isac, iar în lirica de peste fruntarii îndeosebi Walt Whitman și Carl Sandburg. Ca atitudine, el se alătură poeților stăpâniți de elanuri generoase, sensibili la suferințele și năzuințele celor însetați de dreptate. Întrebându-se pentru cine scrie, își răspunde: „Pentru cei ce ar fi preferat să moară / decât să-i facă pe alții să sufere” și declară că ar vrea să fie „pacea, pâinea, vinul tuturora”. În spiritul unui expresionism
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
aceste lucrări de introspecție centrate pe problemele cuplului și pe drama vârstelor trădează influența lui Henrik Ibsen, a lui August Strindberg și a teatrului preexistențialist, dar și a gândirii lui Friedrich Nietzsche sau Sigmund Freud. Protagoniștii aduși în scenă, indivizi însetați de puritate și absolut, convinși de nevoia sincerității totale în relațiile dintre oameni, sunt dispuși să se supună unor experimente riscante pentru a-și determina partenerii să își clarifice sentimentele și să își exprime liber opțiunile. Mai degrabă simboluri morale
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
pentru ediția Emil Botta, Scrieri, III (1987). Un spațiu poetic delimitat de favorurile uimirii de sine și populat cu elemente ce susțin încordarea fizică, transferând-o adesea în spiritual. Un spațiu saturat de acvatic și lumini, unde ochiul devine pelerin însetat de propria-i icoană, iar laptele se face glas și umbră. Un spațiu narcisiac, în care sămânța leagă pământul de gurile cerului, privirea devine cordon ombilical ce leagă materia de semințele ei și unde fructul, miezul, măduva, lacrima roditoare, sfiala
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
victime ale timpurilor pe care le trăim? Categoric da! Copiii de astăzi nu mai au copilăria copiilor de altădată, nu mai au pornirile firești de a sta mai mult în natură, de a căuta susurul unui izvor, de a fi însetați de jocul în aer liber. Odinioară, un copil trăgea o cutie de carton cu nisip și i se părea cine știe ce jucărie și aceasta pentru că era încărcată de sens. Astăzi, plasticul nu mai este purtător de sens. Copilul modern primește tot
DEMNITATE ŞI RESPONSABILITATE. In: Arta de a fi părinte by Mariana Pleşcan () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1413]
-
de tranziție. Copiii sunt primii asupra cărora acest cadru tranzițional va determina efecte pe termen lung, dat fiind rolul educației în viața viitorului adult cetățean, educația fiind o componentă esențială e dezvoltării copilului. Copilul, prin pofta să de cunoaștere, este însetat de informație. Orice situație, oricât de neînsemnată ar părea, pentru ei este pură experiență de învățare. Aș fi curioasă ce sugerează cuvântul educație multora dintre noi, care este primul cuvânt care apare în minte: familie sau școală ... Eu consider că
PARTENERIATUL ŞCOALĂ – FAMILIE – UN PARTENERIAT DE SUCCES. In: Arta de a fi părinte by Paula Livia Nicoleanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1423]
-
putut fi formulată, explicit, decât târziu, când Descartes a îndrăznit să proclame vestita lui mărturisire: Dubito ergo cogito! Nu are rost să evocăm erorile - adesea odioase - ale acestei lungi letargii impuse de Biserică spiritului omenesc, mereu frământat de întrebări și însetat de certitudini. Este mai folositor să amintim, poate, compromisurile benigne, smulse cu dificultate de martirii cunoașterii omenești. Cel mai important pare să fi fost realizat de scolastică și de marii ei maeștri. Lor li se datorează reinserția gândirii platonice și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
i se revelează direct cu prilejul unei călătorii în Grecia, făcută în 1927, repetată peste câțiva ani. „Descoperirea Helladei și a artei sale [...] - specifică el însuși - a fost un eveniment capital în viața mea.” Era normal ca omul atât de însetat de soare, de „limpezime”, de sud (înrudit și în această privință cu Alecsandri) să se simtă în climatul elin ca într-o altă patrie a sa. Acest climat va fi al său, la propriu de data aceasta, prin construirea vilei
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut”, încercată, ca și contele, de ardoare mistică pentru sublimități), scriitorul se folosește de foarte multe referințe, îndeosebi din domeniul picturii și al sculpturii. De altfel
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
reviste („Vremea”, „Universul literar”, „Revista Cercului Literar”). În 1946 o adună în vederea publicării. Manuscrisul este acceptat de Fundațiile Regale în același an, dar editura este desființată în 1947 și cartea nu mai apare. Lirica lui O. conturează figura unui spirit însetat de puritate și de absolut, însă cenzurat de luciditate și de o conștiință ironică secundă. Poetul e un fantast condamnat la starea de veghe și la recunoașterea diferenței dintre aspirație și realizare/realitate: un inadaptabil romantic, marcat de experiența umană
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
ca singură cale de accesare a stării de fapt „a României”, eliberată de tirania ideologică a bolșevismului, ce nu putea accepta că există și disfuncționalități. Totuși, frenezia de a „spune adevărul cu orice preț” a generat o formă de „cercetători” Însetați de o gesticulație publică prin care ar putea ei să se afirme cât mai repede ca „singură generație de sociologi autentici”! Voluptatea acestora de a căuta numai punctele nevralgice ale românismului, reprezintă o mostră de cum nu trebuie să se facă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]