1,710 matches
-
mai există nici un fel de tată, nici un fel de rânduială! Suntem liberi, trebuie să ne descurcăm singuri și, cum ei refuză tocmai libertatea și sentințele ei, îi vezi cum se roagă să li se dea peste degete, cum inventează reguli înspăimântătoare, cum aleargă să înalțe ruguri în locul bisericilor, ca niște noi Savonarola. Nu cred însă decât în păcat, niciodată în grație. Deși, bineînțeles, se gândesc la ea. Grație, asta vor, acel da, acea uitare de sine, fericirea de a fi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
deci, spre bază, pentru înnoptare, locul fiind în pantă, o pantă ceva mai aparte decât altele,în general, Cercel Dumistrăcelîși forța scula,în așa hal,încât, scurmând pământul de dedesupt, partea din față se ridica,în sus, asemeni unui armăsar înspăimântător, lăsând partea din spate,în poziție aproape verticală,întreg acel măiestrit aranjament de metal, care,în totalitatea sa, purta denumirea de tractor de mare putere. Nu rareori îl forța, accelerându-i motorul, până ce namila sta în fund, pe partea din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-o lase În seama lui, sălbaticele astea de multe ori iau droguri și Înnebunesc. Explicația o puse pe gînduri pe Susan, care era Îngrijorată mai ales pentru Julius; Își aminti că el Îi povestise mai de mult cîteva Întîmplări Înspăimîntătoare și de bună seamă că i le citise Nidla În ziarele de scandal și senzație. Nu-i spuse nimic lui Juan Lucas, dar era foarte Îngrijorată cînd plecară la clubul de golf. Ultimele săptămîni ale anului școlar Julius le petrecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o ia mai încet, să-și îndrepte atenția spre ceva. Simțea nevoia să stea în tăcere cu cineva pentru că așa a ales ea, nu din cauza unui accident. Fratele ei refuza încă s-o recunoască; îndârjirea lui devenise cu adevărat înspăimântătoare. Nu-și închipuise că simptomul ăsta bizar și instabil avea să dureze atât de mult. Stând nemișcată timp de o oră, pe un snop de iarbă bărboasă care revenea la viață, înăuntrul unui balon de tăcere în sălbăticie, își simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tresară. Un mic dejun însă, nu mai mult; se așeză și comandă. Mintea lui era exact ceea ce-i trebuia, tăioasă și brutală ca un audit. Îi descrise tratamentul prescris de doctorul Weber. —Antipsihotic, șopti ea. Testă pe el cele mai înspăimântătoare obiecții ale lui Daniel. Mi-e frică să-mi las fratele drogat cu substanțe care modifică dispoziția. Karsh clătină din cap și arătă spre micul lor dejun. O ceașcă de cafea e o substanță care modifică dispoziția. O omletă spaniolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în care s-a născut Dora, la Fribourg a fost o furtună nemaivăzută. Aici plouă mocănește toată toamna, iarna ninge corect, iar primăvara plouă regulamentar. Pe 7 spre 8 noaptea a plouat însă nebunește, cu tunete și fulgere, cu răpăituri înspăimântătoare, ca la revoluție. Poate de aia copilul nici nu voia să se nască. Stătea acolo pitit, în cap, iar eu mă alungisem într-un bazin cu apă caldă și beam ceai. A fost partea cea mai cool a nașterii, aș
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
pară atît de Îndepărtate și crezi că-ți va spune, că-ți va dezvălui acest secret magic - dar nu-ți spune nimic. Apoi, pentru o clipă, vechiul mister al timpului și al orașului revine și-ți apasă sufletul cu sentimentul Înspăimîntător al Înfrîngerii și al sfîrșitului. Îl vezi pe omul acesta, pe iubita lui și pe toți ceilalți cetățeni ai orașului pe care i-ai cunoscut, Învăluiți Într-o strălucire nemuritoare și totuși viața lor, timpul lor Îți par mai ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acum douăzeci de mii de nopți de beție, acum opt sute de petreceri, acum patru milioane de momente de cruzime, acum nouă mii de trădări sau fidelități, acum două sute de iubiri - și aceste vieți capătă, prin urmare, o vîrstă fantastică și Înspăimîntătoare a senzațiilor, care n-a cunoscut tinerețea și și-a uitat copilăria și care-ți naște În suflet impresia că te Îneci Într-o mare de groază, o mare de timp orb, omogen, imemorial. Fără scăpare. Dar acum amfitrionul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ani, În aprilie, În primul an petrecut În oraș. S-a Întîmplat la colțul unei străduțe mizere, aglomerate, de la capătul malului de răsărit și a fost atît de crudă, de neașteptată și de nepăsătoare, Încît mi s-a părut mai Înspăimîntătoare decît orice act de cruzime deliberat și calculat - s-a ivit În chip atît de groaznic și de direct sub cerul strălucitor, În explozia și vraja anotimpului, Încît a distrus orice speranță și bucurie În inima celor care erau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care Împrumuta Întunericului din compartiment ceva din lumina sa misterioasă și ireală. Muribundul zăcea Întins pe pernele fotoliului său cu ochii Închiși, iar În lumina magică chipul său istovit, pe care ardeau două pete de un roșu aprins, straniu și Înspăimîntător, semăna cu ciocul unei păsări uriașe. Omul parcă nici nu mai respira: În compartiment nu se auzea nici un sunet, nici o mișcare care să dovedească prezența vieții În afară de bătaia roților, scîrțîitul și foșnetul de piele al vagonului și armonia de sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări uriașe, de nedescris, pămînt nobil, mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza ta... pămînt măreț În singurătatea, frumusețea și bucuria ta sălbatică, pămînt Înspăimîntător În fecunditatea ta nesfîrșită, rodind veșnic nenumărate văi și Înălțimi În Întinderile apusului... pămîntul american... pod, tufiș și pîrÎu și drum prăfuit... tu, poem banal și uriaș al Morii lui Wilson, unde azi-dimineață au murit tinerii În lanul de grîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neîmpărtășit, așa cum o Înțelege omul acesta. Lumea În care ar trăi un astfel de om este lumea de peste doi metri, cea mai ciudată și mai singuratică lume care poate exista. Căci marile distanțe ale acestei lumi sînt cele fracționare, diferențele Înspăimîntătoare sînt cele pe care le putem măsura cu palma, cu pasul, cu centimetrul, și care ne despart Într-atît de lumea pe care o vedem, de Încăperea, de ușa prin care vrem să intrăm, de parcă le-am privi de la distanțe astronomice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și curaj de nedescris, ajungînd pînă În pustietate. Căci pustietatea este mama acestui neam și În această pustietate au ajuns să se cunoască pe sine acești oameni singuratici și ciudați care nu vorbesc Încă, dar locuiesc acest pămînt uriaș și Înspăimîntător de la un hotar la altul, și În această pustietate vie s-au Înfruntat și s-au Împușcat unul pe altul de la zece pași și În această pustietate trăiesc și-n ziua de azi. Adevărata istorie a statului Old Catawba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
flacăra și cu sufletul lui de ticălos ucigaș, în compania surorii lui și a prietenilor lui pacifiști? Enro, ucigașul, stăpânul lacom. Doamne-Dumnezeule!... Imaginile care îi parveneau, acum că Gosseyn Trei consultă memoria dublă - triplă - Gosseyn, erau atât de numeroase și înspăimântătoare încât..." Cu un efort aproape fizic, Gosseyn Trei puse capăt șirului de gânduri. Pentru că brusc deveni evident, din informațiile transmise minții sale de la îndepărtatul alter-ego, că nici Gosseyn Doi nu cunoștea motivele pentru care Marele Bărbat se afla aici. ...El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pentru a-și ascunde fața chinuită și se duse în încăperea următoare sugîndu-și mîna lovită. Domnișoara Ingram nu le mai ceru să facă nimic în dimineața aceea. După bătaie, Thaw descoperi că orele de joacă sînt mai curînd plicticoase decît înspăimîntătoare. Stătea de obicei în colțuri izolate, cu un băiat pe care-l chema McLusky, care nu se juca niciodată cu ceilalți pentru că era sărac cu duhul. Thaw spunea povești lungi în care el era eroul, iar McLusky îl ajuta mimînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Miliardele de particule ale corpului său fremătau ușor, ferindu-se instinctiv de radiațiile distrugătoare ale celor două sute de miliarde de sori scânteietori, dar ținând sub presiune miriadele de planete clocotitoare de viață, în speranța ca- și va astâmpăra insațiabila foame. Înspăimântătoarea certitudine că va muri de foame îi cuprinsese întreaga ființă. Toate celulele uriașului său organism, de la cele mai depărtate până la cele mai apropiate, îi transmiteau aceeași știre: nu mai aveau suficientă hrană. Anabis își dădea seama că săvârșise o eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el. Dar Fara se simțea imun la prezența lor, la stranietatea lor. Întreaga-i ființă se concentra acum asupra mașinii aflate pe locul unde fusese mai înainte magazinul. Creierul parcă i se împrăștia în efortul lui de a cuprinde imensitatea înspăimântătoare a acelui colos de metal fără luciu care se întindea aici, sub razele soarelui strălucitor de vară. Cinci etaje imense de metal, fiecare de câte treizeci de metri înălțime. Mașina parcă domina cerul. Superbul proiect al celor o sută cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ei de Crăciun ― tăia cu o săptămână înainte steluțe și panglici de staniol, bucurîndu-se ca o fetiță ― cu pantofii ei micuți și uzați unde-și punea singură câte un cadou ieftin, cu colecția de ilustrate înflorate, căpăta acum dimensiuni noi, înspăimîntătoare. ÎI uimeau sângele ei rece, adresa cu care intuia și desăvârșea câte un amănunt lugubru. Îi atribui spontan o biografie aventuroasă: escroacă de talie mondială, complicea și amanta vreunui mare gangster din țară ori de aiurea. Îi acorda dintr-o dată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scaun. Explică la fel de stînjenit că a fost vorba de o durere. Gil murise brusc în chinuri, fără nici un fel de presimțire. Agonia scurtase distanța de milioane de kilometri dintre Pămînt și meteor și-i răsucise nervii într-o comunicare simpatetică înspăimîntătoare. Imediat simțise sfîrșitul acelei presiuni neurale care, chiar și la distanța aceea, constituise legătura dintre el și fratele lui. Și își încheie astfel relatarea: ― De atunci n-am mai simțit nici măcar o furnicătură. În tăcerea ce urmă, Hedrock își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cruce și ganglionii revărsau un fel de pastă amestecată cu sânge; bolnavii sângerau sfâșiați. Dar apăreau pete pe burtă și pe picioare, un ganglion înceta să supureze, apoi se umfla din nou. În cele mai multe cazuri bolnavul murea, emanând un miros înspăimântător. Presa, atât de limbută cu istoria șobolanilor, nu mai scotea o vorbă. Șobolanii doar mor pe stradă, iar oamenii în odaia lor. Și ziarele nu se ocupă decât de stradă. Însă prefectura și municipalitatea începeau să-și pună întrebări. Atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
toți, în mijlocul detunăturilor care se auzeau la porțile orașului, a ștampilelor care ne pecetluiau viața sau decesul, în mijlocul incendiilor și al fișelor, al teroarei și al formalităților, sortiți unei morți infame, dar trecute într-un registru, printre valurile de fum înspăimântătoare și clopoțelul liniștit al ambulanțelor, ne hrăneam cu aceeași pâine de exil, așteptând fără să știm aceeași revedere și aceeași pace răscolitoare. Iubirea noastră fără îndoială era mereu prezentă, dar era pur și simplu inutilizabilă, grea de dus, inertă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru evrei, vorbește despre rebeliunea legionară din 21 23 ianuarie 1941, despre pogromul de la Iași din 28 30 iunie 1941, despre trenurile morții tot de la Iași, precum și deportările din Basarabia și Bucovina după trecerea armatelor românogermane peste Prut. Comparând evenimentele înspăimântătoare pe toate pământurile unde au pus piciorul armatele germane, ceea ce a fost în România propriu-zisă, Muntenia, Oltenia, Banat și sudul Moldovei, erau persecuții obișnuite(sublinierea autoarei)” După catastrofa războiului evreii au fost și sunt recunoscători României că asupra lor s-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un tren cu care să vină bunica și bunicul să nu mai plângă mama... Dar bunica nu a mai venit acasă, nici bunicul nici ceilalți bunici” (pag.80). Revine cu amănunte despre rebeliunea legionară cu descrierea unor orori și crime înspăimântătoare, cărora le-au căzut victime nevinovate 123 sau 630 de persoane. Din câte știu din revista “Magazin istoric” prima cifră este atestată și de serviciile de informații de atunci, deci este cea reală. Un fapt semnificativ: autoarea vorbește de un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să ies. —Maggie, nu pleci nicăieri. —Dă-mi drumul. Acum! Maggie ridica foarte rar vocea și știa că era un lucru șocant. Uri opri în cele din urmă. —Ascultă, Maggie. Nu mă poți lăsa baltă acum. Doar pentru că lucrurile devin înspăimântătoare. —De tine mi-e frică, Uri. —De mine? Ești nebună? —De fiecare dată când am descoperit un nume, persoana respectivă a fost omorâtă. Mai întâi Aweida și acum Kishon. Și știu că nu eu i-am omorât. — Deci crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prăbușiți și nemișcați și și-a dat seama imediat că stătea într-o capcană a morții. În acel moment, când inima ar fi trebuit să-i bată nebunește de frică, organele i-au intrat într-o stare cu mult mai înspăimântătoare, fiindcă trecea dincolo de teroarea obișnuită. Era un calm imobil, încet; un preludiu al morții. Și simțea din nou asta acum. Își aminti cu luciditate incidentul de pe autostrada din Ierusalim: nu putuse să dureze mai mult de treizeci de secunde. Văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]