1,269 matches
-
asta o modalitate prin care poți uita ceea ce ai făcut. De undeva, lătratul scurt a unei mitraliere alungă cu răutate tăcerea înfășurată deasupra orașului. Fără să riște nici o mișcare în plus, mișcă iute degetele pentru a alunga amorțeala. Ninsoarea se întețește și aproape că nu mai vede nimic în ciuda faptului că analizează zona cu foarte mare atenție. Brusc, în centrul obiectivului prinde ceva mișcare, chiar lângă biserica masivă ce se detașează ca o uriașă pată neagră în fulguiala deasă. Cu patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lunetist. În urma lui, soldatul introduce cartuș pe țeavă și iese pe jumătate din adăpost. Nu mai are timp să tragă. Simte o izbitură puternică în cap, ca de ciocan. În fapt, explozia propriului său creier. Tăiat de sudori reci, sublocotenentul întețește ritmul. Știe că următorul este el. Aleargă mai repede decât își imaginase vreodată că poate să o facă. Inima pompează într-un ritm nebunesc, sângele galopează năvalnic prin artere, bate ca o toacă în tâmple, urechi, stomac. Aerul rece răzuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cutia de viteză scrâșnește, pinioanele aproape că o iau razna, totuși șoferul, pierdut evident cu firea, nimerește în sfârșit viteza necesară. Camionul redresează, dar se înclină periculos spre dreapta. Răsună alte obscenități, mai puternice și loviturile în tabla caroseriei se întețesc. "Începător" murmură Karl, privind în lungul țevii și alegându-și atent ținta. În virtutea unei vechi obișnuințe, așează ușor degetul pe garda trăgaciului, proptindu-și mai bine patul MG-ului în umăr. Așa poate controla mai eficient reculul puternic al armei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aviația germană care face sporadic zboruri de recunoaștere. Amănunt care-i aduce aminte că nu se vor bucura mult timp de liniște. Foarte curând ofensiva va porni din nou. Semnele se arată deja. Comunicatele între comandamentele rus și român se întețesc, iar rândurile mult rărite ale regimentului sunt completate cu permisionari rechemați în grabă pe front. Unii dintre ei aduc scrisori de acasă. În cercul monoton al existenței din ultimele luni de lupte permanente, e un eveniment foarte rar și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este expresia sufletului ei bun, zâmbetul - a inteligenței ei rele sau, mai exact, lucide, ceea ce e același lucru. După prânz, ploaie măruntă și rece. Tăcere pretutindeni. Parcă n-a fost niciodată lume și zgomot. Adela m-a însoțit până acasă. Întețindu-se ploaia, a intrat la mine. Am stat, firește, în cerdac. A fost serioasă și simplă. A fost fata de altădată. Cu fața ei copilărească și cu talia acum ascunsă în pelerină, iluzia era totală. Eu m-am conformat instinctiv
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
deasupra ariei pământului, cu mine și cu badea Vasile în centrul ei, cerul, minunea supremă a naturii, de un albastru dens, dur - concret. Munții Văraticului, din stânga, creșteau în măsura în care suiam dealul, ca să descrească din nou când coboram spre Târgu-Neamțului. Căldura se întețea. Aerul începea să joace deasupra câmpiei, încercînd miraje abia conturate. ... Adela! La ora asta era desigur în cerdac, pe scaunul ei pliant, cu șalul împletit pe umerii largi, pe brațele rotunde, pe bustul înalt, cu ochii pe jumătate închiși de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dar din viața ta fac parte și o nevastă și trei copii. Ce să zic, e cam înghesuială. — Mon amour, dragostea e precum focul. Dacă o iei dintr-un loc și o pui în altul, nu se stinge, ci se întețește. De ce să ne declarăm învinși de la bun început și să ne lăsăm intimidați de stereotipuri ? Ăsta era Jean-Claude. Tocmai în nivelul de dificultate stătea pentru el tot farmecul. Ceea ce pentru alții reprezenta un obstacol de netrecut pentru el era doar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
câteva ori țigări (toate țigările din raniță) unor bărbați cu bărbi și puști, fără uniforme, care nu-și descleștau buzele ca să-i spună ceva, dar îl salutau și-i mulțumeau din cap. Mai târziu, când ticăitul ceasului s-a mai întețit, când cele două fetițe ale bunicului meu zburdau prin școli din centrul Bucureștiului și când el lucra pe șantiere legate de vreo șosea sau de calea ferată, mesele au devenit altfel. La Săvinești, unde pe-un afiș dn holul blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la pompă, o oră, o oră jumate, după ce găsește roțile mașinii dezumflate, cu ventilele smulse. Șchiopu Bărbosu trebuie și el să se poarte frumos cu puștii, altminteri suportă consecințe, chiar dacă motocicleta e închisă într-un garaj, departe. Iarna, după tiruri întețite cu bulgări în ferestrele lui de la sufragerie sau de la dormitor, face cunoștință cu asprimea gerului, mătură cioburi și e nevoit să caute un geamgiu. Se pot întâmpla multe, foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pasager arii din opere, exclamații în franceză și hituri pop, roteam și roteam, până când, în zona uneia din frecvențele cunoscute, ajungea să se distingă o voce în română, uneori mai clar, alteori mai stins. Pârâielile, țiuiturile, sâsâielile și bâzâiturile se întețeau atunci, ca și cum toate s-ar fi înfuriat cumplit și ar fi vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în română, uneori mai clar, alteori mai stins. Pârâielile, țiuiturile, sâsâielile și bâzâiturile se întețeau atunci, ca și cum toate s-ar fi înfuriat cumplit și ar fi vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap o pungă cu jucării. Alunecase de pe-un dulap. Prelata din spate a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cea mai de sus a unui perete erau două ferestruici. Geamurile erau negre de funingine și praf și abia dacă se vedea prin ele, Însă și-a putut da seama că e Încă noapte. Auzea, de asemenea, și cum se Întețește Încet-Încet traficul de pe stradă și știa, din lunga ei experiență, că urmează să Înceapă o nouă zi de lucru. Prăvălia de deasupra avea să se deschidă, poate că oamenii aveau să coboare treptele abrupte și să intre În pivniță. Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zgudui tot cuprinsul. În miezul tunetului el desluși o liniște tainică... Toate amintirile și durerile lui, erau cuprinse în tăcere. Frunzele copacilor din cimitir, atinse de rugina toamnei, se clătinară în bătaia vântului care se iscă și începu să se întețească. Umbrele nopții se întindeau... și, liniștea venea din Ceruri... Apele vieții rareori îs netede... La lumina lunii... Iorgu stătea de-o vreme, întins pe pat, cu ochii ațintiți în tavan. Acolo sus pe negura de var, deslușea ca din altă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rapid între dinții dezgoliți. Bărbatul iese din ea, o întoarce și-o trântește pe spate. O pătrunde iar. O trage cu ură de păr. O lovește peste obraz. Ea îl mușcă de bărbie cu aceeași ură, după care el își întețește mișcările, lovind-o tot mai violent între genunchii pliați. O pleznește pe neașteptate peste fese și pulpe. Iese iar din ea, o apucă de un braț și o ridică în picioare, în pat. O pătrunde iar, prin spate, strîngîndu-i sânii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe șantier, aerul era încărcat de neînțelegere. — Ce se întâmplă? Eu torn cimentul cât de repede pot! zbieră șoferul, interpretând eronat semnalele disperate emise de șeful de echipă. Apoi trase și mai tare de mâner, iar șuvoiul de ciment se înteți. în clipa următoare deveni conștient că făcuse cine știe ce greșeală. Șeful de echipă trăgea de ușa cabinei lui și protesta de mama focului. Oprește-te, pentru numele lui Dumnezeu! Oprește-te! strigă el. E o femeie acolo, în puț! — O ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trebuie avocat? Dacă aș fi avut aici, la secție, un avocat care să-l sfătuiască ce să facă, aș fi scos adevărul de la Wilt cu o grămadă de ore în urmă. Când se lăsă noaptea peste Eel Stretch, vântul se înteți, ajungând până la șaizeci-șaptezeci de kilometri pe oră. Ploaia răpăia pe acoperișul cabinei, iar valurile se loveau de carena și de cabina ambarcațiunii, înclinând-o la tribord și înfundând-o și mai tare în noroi. înăuntrul cabinei aerul era îmbâcsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în aer. Prezervativele plutiră câteva clipe, luate de vântul slab, după care începură să coboare înspre apă. Gaskell le trase înapoi de sfoară și mai încercă o dată. Balonașele plutiră iar încet în jos, spre apă. — O să aștept până se mai întețește vântul, zise el, după care legă funia de balustradă, unde balonașele atârnate săltară alene în sus și-n jos. Bărbatul coborî în cabină și se întinse pe pat. — Și ce-ai de gând să faci acum? îl întrebă Sally. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
așa i-am zis cu toții, Dan rămânând doar cu supranumele de Nebunul) urca spre vârful coșului. Ajuns în vârf, copilul se ridică în mâini pe buza coșului și rămase câteva clipe pe vine. Strigătele speriate ale femeilor din balcoane se întețiră, iar vreo doi muncitori în halate și șorțuri albe o luară la fugă de-a lungul curții spre baza coșului. Parcă sfidîndu-și spectatorii, Mendebilul, șovăitor, se ridică în picioare. Rămase drept, subțire ca un cui, la acea înălțime amețitoare. Privea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
suntem noi, femeile: efectul pe care îl producem, etalându-ne perspicacitatea, e mai de preț decât folosul pe care l-am fi putut obține dacă am trece-o sub tăcere. Între timp, întunericul se lăsa rapid, și vântul care se întețea mă umplea de neliniște. Dar acolo, deasupra acoperișului negru al casei, acolo unde cădea soarele, se mai zărea o dungă îngustă de culoarea mandarinei. Deasupra ei, cerul stătea întunecat, și pe el norii se mișcau purtați de vânt repede, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dușmanii lor nevăzuți; și erau pe deplin conștienți că aveau de-a face cu un dușman care nu greșea ținta niciodată și că, prin urmare, riscau ca într-o fracțiune de secundă să nu mai respire, să moară. Vântul se înteți, spulberând nisipul. Țânțarii se îmbuibau din fiecare centimetru de piele rămasă neacoperită. Ca prin minune, ajunseră pe creastă și începură să înainteze printre primele stânci fără ca cineva să-i urmărească, ceea ce le dădu curaj, făcându-i să spere că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
demni de dispreț, deoarece Allah nu face deosebire de rase atunci când împarte calitățile sau defectele. Dar pe mine așa m-au crescut și astea sunt regulile pe care vreau să le respect. Nu mă interesează ce fac alții. — Vântul se întețește - șopti pe neașteptate armeanul. — Spre est se menține constant, deocamdată - răspunse beduinul. Roagă-te să continue așa, că altfel o să-ți pierzi camarazii. Cel mai rău va fi în zori. — De ce? — Atunci e momentul când vântul șovăie dacă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în formă, îl înghite deșertul. Nu deșertul, ci noaptea îl înghiți dintr-o dată, fiindcă dispăru pe neașteptate, fără ca interlocutorul său să fi avut timp să răspundă sau măcar să se întrebe cum de făcuse să dispară așa. Vântul continua să se întețească. Așezat acolo, chiar la intrarea micii peșteri, care lui i se părea locul cel mai absurd și mai dezagreabil din lume, Bruno Serafian, treaz acum, își trecea vremea gândindu-se la cât de repede se petrecuseră toate din momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Și apoi sute de mii de mici bombe incendiare au fost împrăștiate ca niște semințe în pământul proaspăt arat. Au mai fost trimise niște bombe ca să-i țină pe pompieri în adăposturile lor și toate focurile mai mici s-au întețit, s-au unit, au devenit o singură flacără apocaliptică. Hei, presto: ploaie de foc! Fiindcă veni vorba, a fost cel mai mare masacru din istoria europeană. Și ce-i cu asta? Noi n-am apucat să vedem ploaia de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu-și ascundea preferința pentru el. După un an, în ziua banchetului, trebuia proclamat câștigătorul. Herodot povestește episodul: „După ospăț, pețitorii se luară la întrecere în ale muzicii și în ale măiestriei 5 cuvântului rostit între oameni. În vreme ce cheful se întețea, Hipoclid, care se afla cu mult deasupra celorlalți, porunci flautistului să-i cânte un cântec de dans; îndată ce flautistul îi dădu ascultare, el se puse pe dans. Și dansa și dansa, de parcă prinsese drag de sine. În schimb, Clistene, văzându
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]