2,648 matches
-
și cu știrea tuturor, ca să le fie dumnealor neclintită, amin” - spune cel care va alcătui, după părerea lui Nicolae Iorga, mai târziu și Letopisețul Cantacuzinesc, punând pe hârtie „împărțeala” la 1 septembrie 1667. Plutea încă în atmosfera puternicei familii duhul întemeietorului, iar diata marelui postelnic - scrisă cu mâna lui în grecește înainte de 20 decembrie 1663 - îi dădea puteri depline postelnicesei: „după aceasta las pe soțul mieu, pre Ilina, desăvârșită stăpână, întru câte am câștigat, clătite și neclătite, adecă moșii, țigani, vii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
își luase numele de „Corvin” („Radu Mihnea Corvin, din mila lui Dumnezeu domn și voievod al țării Moldovei și Valahiei” - era formula cu care se autointitula în scrisorile către vecini) și pretindea că se trage, ca toți Mihneștii, din Radu „întemeietorul”. Povestind domnia sa din Moldova a acestui ins cu gusturi imperiale, Miron Costin îi zice „cel Mare” și-l face să rostească sfaturi parenetice. Radu Mihnea a pus să fie pictat în tabloul votiv și pe canaturile unei uși la Mănăstirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiicei sale Anghelina. Cuvânt de umilință) Neagăi din Hoturani în biserica Mănăstirii din Curtea de Argeș, lăcaș de rugăciune cu un hram deosebit de semnificativ - Adormirea Maicii Domnului, pe care ctitorul îl dorea a fi și necropolă a familiei sale. Neagoe Basarab rămâne întemeietorul, în literatura noastră, a orației funebre laice, specie cu vechi tradiții în spațiul literar și cultural post-bizantin. în literatura bizantină, consolațiile, cuvântările memoriale sau orațiile funebre, cum li se spune de obicei, au fost numeroase și tipologic foarte variate. Când
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tipologic foarte variate. Când este comentat textul neagoean, se face de regulă trimitere la o cuvântare din categoria „fiul evocă memoria părintelui”, atribuită împăratului bizantin Leon al VI-lea Sophos, în care defunctul elogiat și plâns se numește Vasile I, întemeietorul faimoasei dinastii a Macedonenilor. Literaturile din Europa de sud-est au urmat această tradiție. Pe seama lui Grigore țamblac, cărturar sud-dunărean despre care se credea că a avut - la începutul secolului al XV-lea - atingeri însemnate cu spațiul cultural românesc, se pune
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a operei proprii. Fără să fie inițiatorul unui curent literar și fără să fi devenit „șef de școală” (el aparține unui grup literar colegial, de „egali”, fără lider autoritar), scriitorul s-a aflat, chiar de la primele cărți, în postura de întemeietor și, prin exemplul oferit, a avut rolul de catalizator al conturării și consolidării uneia dintre cele mai originale căi de înnoire a prozei contemporane. Proza lui este rafinată, ludic-livrescă, ironică și burlescă, nu fără a dezvălui și o componentă nostalgică
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
acesteia. Mitul Întemeierii cetății este legat de sacrificiul unui erou, care, prin gestul său, face un transfer pozitiv al propriilor sale virtuți sufletești și morale asupra cetății. În felul acesta, cetatea se Înfățișează ca o ipostază simbolică a „imaginii eroului Întemeietor”. Cetatea este Însăși omul. Din aceste motive, destinul lor este unic, inseparabil. Dincolo Însă de persoana „eroului Întemeietor”, acest arhetip originar al cetății, la destinul ei mai participă și alte personaje cu funcții simbolice, amintite anterior. Unii sunt cei care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al propriilor sale virtuți sufletești și morale asupra cetății. În felul acesta, cetatea se Înfățișează ca o ipostază simbolică a „imaginii eroului Întemeietor”. Cetatea este Însăși omul. Din aceste motive, destinul lor este unic, inseparabil. Dincolo Însă de persoana „eroului Întemeietor”, acest arhetip originar al cetății, la destinul ei mai participă și alte personaje cu funcții simbolice, amintite anterior. Unii sunt cei care cheamă la Îndreptare (profeții, reformatoriiă, alții produc dezordinea și dezechilibrul cetății (revoluționariiă, alții mențin ordinea În cetate (conducătorul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
occidentală, studiile de botanică indiană, bunăoară, datorează mult deopotrivă clasicilor clasificării botanice Începând cu Linné și până la Humboldt, dar mai ales prezenței savanților europeni În India și Asia. Roxburgh, cu Flora Bengalensis, editată de Wilkins În 1820, este unul dintre Întemeietori. Nici orientalistica și nici indianistica nu au fost vreodată absorbite complet sub categoriile de filosofie și religie, chiar dacă preeminența textelor arhaice În primul secol de după William Jones (1749-1794) este neechivocă și covârșitoare. De mai multe decenii, studiile indiene nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din Cernăuți pe fostul său profesor Aron Pumnul, care se îmbolnăvise. În 1862 se află între intelectualii care organizează Reuniunea română de leptură, devenită, după trei ani, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Se numără, de asemenea, printre întemeietorii și principalii colaboratori la „Foaia Soțietății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina”, pe care a condus-o din iulie 1866 până în decembrie 1869. În coloanele acestei reviste, precum și în „Almanahul Societății Academice Social-Literare «România Jună»”, „Arhiva”, „Candela”, „Familia”, „Gazeta
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
ȘCOALA BASARABEANĂ, publicație apărută la Chișinău, lunar, din aprilie 1933 până în octombrie 1938 și, cu întreruperi, până în 1942. Poartă subtitlul „Revistă de cultură pedagogică și apărarea intereselor învățătorești” și este organ al Asociației Învățătorilor din municipiul Chișinău și județul Lăpușna. Întemeietor și prim-redactor este Ion Cioabă (până în 1937), iar redactori Vl. Neaga, Panait Crihan, Ion Bădărău (Bogdan Istru), Vasile Luțcan, C.V. Roșca. Revista publică în fiecare număr poezie și proză originală, folclor, studii, recenzii, critică literară. Rubrici permanente: „Cărți și
SCOALA BASARABEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289564_a_290893]
-
de George Muntean, Modelul Bucovinei, Bucovina în mileniul al treilea de Radu Grigorovici, „Revista Bucovinei” (1942-1945) de Mircea Grigoroviță, Bucovina istorică - un eden pierdut? de Daniel Hrenciuc etc. Și la rubrica „Personalități ale Bucovinei” sunt incluse texte evocatoare: Un cărturar întemeietor: Aron Pumnul (Petru Bejinaru), Leca Moraru, lingvist și folclorist (Traian Cantemir), Profesorul Octavian Nandriș (Gabriel Vasiliu), Traian Brăileanu, omul și profesorul (Vladimir Trebici), Dimitrie Onciul (Oltea Cojocaru), T. Robeanu, poet romantic (Luca Bejenaru) ș.a. Colaborează cu versuri Victor Săhleanu, Vasile
SEPTENTRION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289626_a_290955]
-
și iarăși Cârneleagă. După o întrerupere de șase ani, în 1922 Ș. reapare, pe lângă Artur Gorovei în fruntea ei figurând, de astă dată, Mihai Lupescu și G. T. Kirileanu. Dar numărul celor ce o sprijineau se micșorează treptat, astfel că întemeietorii ei hotărăsc, în 1929, după cel de al douăzeci și cincilea volum, să sisteze apariția. Artur Gorovei, le va mai adăuga acestora un al douăzeci și șaselea tom, reprezentând indicele analitic și alfabetic. Revista de la Fălticeni, care a năzuit și
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
1980. Inginer fizician la Combinatul Petrochimic din Teleajen (1980-1981), se transferă la Institutul de Cercetare, Inginerie Tehnologică și Proiectare pentru Rafinării din Ploiești. Între 1993 și 1995 va fi redactor-șef la Editura Harisma, iar în 1994 se află printre întemeietorii Fundației pentru Pluralism din București. Secretar de redacție la revista „Sfera politicii” (1994-1995), ulterior este director la ziarul prahovean „Ziua” (1995-1996) și redactor-șef la Editura Eleusis din Ploiești (1995-1998). Un timp figurează ca redactor-șef la „Contemporanul - Ideea europeană
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
analizei lingvistico-stilistice întreprinse de N. A. Ursu, care stabilește ca unic autor al letopisețului consacrat pe S.D.: el și-ar fi redactat lucrarea pe scheletul unei cronici alcătuite de Ureche în limba slavonă, dar a folosit și alte izvoare, fiind, astfel, întemeietorul istoriografiei în limba română; lui i-ar reveni toate meritele atribuite de o tradiție nedreaptă lui Grigore Ureche. Dar, deși reale și pertinente, argumentele de ordin stilistic nu pot infirma în totalitate tradiția istorică, nici concluziile unor cercetători care au
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
precădere riscului decât expunerii; “*” Are în vedere beneficiile economice în detrimental pierderilor economice; “*” Previne apariția problemelor, înainte de a se produce; “*” Ia în considerare impactul ciclului de viață al unui produs, process încă din faza de proiectare. Paul Ț. Anastas este întemeietorul conceptului de chimie verde.In cartea să “Green Chemistry: Theory and Practice” publicată în 1998 de Oxford University Press enunța cele 12 principii ale chimiei verzi, si anume: 1. Prevenirea deșeurilor: Proiectarea de sinteze chimice pentru prevenirea formării de deșeuri
Chimia verde si tehnologiile prietenoase de mediu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Ignat Corina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1159]
-
reprezentat de Istoria Bisericii Române Unite din Mediaș (1936), cuprinzând o spicuire de documente și texte ocazionale. Prima carte mai consistentă este „istoria romanțată” Mediaș (1944; Premiul Academiei Române). Mare iubitor de literatură, animator al vieții culturale locale (e unul din întemeietorii Asociației Scriitorilor din Ardeal), militant pe tărâm publicistic, pasionat scotocitor de documente, colecționar de cărți vechi, autor a numeroase contribuții de arheologie (vizând spațiul transilvan), muzeograf sârguincios și entuziast (a fost, între 1950 și 1970, director al Muzeului de Istorie
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
1956 trece la Universitatea din Timișoara, străbătând toate treptele didactice (conferențiar în 1962, profesor în 1971) până în 1995, când se pensionează. Obține titlul de doctor în filologie în 1968, cu teza Limba și stilul poeziilor lui Eminescu. Este unul din întemeietorii învățământului filologic universitar din vestul țării și ai școlii de stilistică din Timișoara. În perioada 1970-1976 a condus Sectorul de lingvistică al Filialei Timișoara a Academiei Române. După 1995 va funcționa la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad și la Universitatea „Tibiscus
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
Revistă de limbă, literatură și artă populară”, apoi „Revistă de muzică, artă populară și folclor”. Director: Dumitru Furtună. Până în 1926 comitetul de conducere este alcătuit din Petru Gh. Savin și Mina I. Grădinaru, partea artistică fiind asigurată de Aurelian Borșianu. Întemeietorii publicației își propun să sporească „tot mai mult cunoașterea minunatelor produceri ale poporului, adevărate comori de gândire și simțire, de credințe și datini gospodărești, în care se oglindește sufletul și viața neamului nostru”. Ei așteaptă de la colaboratorii lor „știri cu privire la
TUDOR PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290280_a_291609]
-
poată manifesta în cadrul unui cenaclu - cum era acela al Academiei Bârlădene - și scriitorii să fie găzduiți în periodice editate aici, chiar dacă de cele mai multe ori asemenea inițiative erau puse în operă cu enorme dificultăți. Dacă în activitatea de animator cultural, de întemeietor de reviste, T. dovedește un entuziasm neobosit, un elan deseori copleșitor, în poezia pe care o cultivă răzbate doar temperamentul său echilibrat, generând o lirică senină, armonioasă, în cea mai autentică manieră tradiționalistă. Deși contemporan cu cele mai „neliniștite” spirite
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
Basarab și preluat de catedrala mitropolitană din București, ctitorie a voievodului Constantin Șerban) tocmai pentru a stabili legătura cu înaintașii, năzuind însă, în aceeași vreme, să devină embleme ale unor noi dinastii, cu nimic mai puțin ambițioase decât cele ale întemeietorilor. Atitudinea istoristă pronunțat umanitară, cu corespondențe semnificative în spațiile vecine (sarmatismul polon sau rădăcinile hune și scitice căutate de nobilii unguri) și chiar mai departe, în Apus, atitudine proclamată de Aulă, dar fundamentată de cărturari și artiști, răzbate decisiv în
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
lingvistico-stilistică l-a condus pe N. A. Ursu la concluzia că întregul text a fost redactat de Simion Dascălul (care a folosit mai multe izvoare), pe scheletul cronicii în limba slavonă a lui U., acestuia infirmându-i-se astfel rolul de întemeietor al istoriografiei în limba română. Pentru a valida afirmația, sunt necesare însă și argumente de altă natură, care să poată anula o tradiție începută cu mărturiile unor contemporani ai cronicarului și toate celelalte concluzii trase din conținutul cronicii. În predoslovia
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
transmisă, scrierea cuprinde istoria Moldovei de la întemeiere (1359) până la anul 1594, când se întrerupe brusc. În primele capitole este demonstrată cu argumente istorice și lingvistice originea latină a populației maramureșene din care s-a desprins grupul condus de Dragoș Vodă, întemeietorul legendar al Moldovei. Urmează enumerarea succintă a domniilor până la Ștefan cel Mare, a cărui personalitate ocupă un spațiu mai extins, dar numai prin relatarea principalelor bătălii, puse pe seama temperamentului războinic al voievodului. Însă în cazurile în care este evidentă necesitatea
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Cristea, „Cara-Su”, FLC, 1970, 4; Mircea Tomuș, „Chipuri din viața literară”, VR, 1971, 4; Boris Buzilă, Mărturii în amurg, Cluj-Napoca, 1974, 203-205; Crohmălniceanu, Literatura, II, 190-191; Alexandru Raicu, „Scoteam câte un număr întreg închinat tinerelor talente”. De vorbă cu întemeietorul „Vieții literare”, poetul, prozatorul și memorialistul I. Valerian, LCF, 1977, 36; Vl. B. [Vlaicu Bârna], I. Valerian, RL, 1980, 48; Nicolae Scurtu, O durabilă prietenie, MS, 1984, 4; Micu, Modernismul, I, 258; Stolnicu, Printre scriitori, 92; I. Valerian, RRI, IV
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
Senzațiile vizuale, susținută în 1895. Întâlnirea cu savantul francez Alfred Binet, venit în România pentru o sesiune de conferințe și care îl îndeamnă să aleagă Parisul pentru doctorat, este hotărâtoare pentru cariera științifică a proaspătului absolvent, considerat ulterior unul din întemeietorii psihologiei experimentale europene și inițiator al „aplicării psihanalizei”. Câștigă o bursă Hillel, ce îi permite stabilirea la Paris ca cercetător stagiar în laboratorul de psihologie fiziologică al profesorului Binet, iar în 1896 obține o diplomă la École des Hautes Études
VASCHIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
relației lor (1931), Idealul clasic al omului (1934). Oportună s-a dovedit antologia de „texte alese” Istoria esteticei de la Kant până azi (1934). Cea mai importantă operă a sa în domeniu este Estetica (I-II, 1934-1936), prin care devine un întemeietor al disciplinei în context românesc modern. Semnificativ, G. Călinescu, în Principii de estetică, trimitea „în scopul informației și documentării asupra felului cum esteticienii științifici înțeleg chestiunea” la acest tratat. După primele două secțiuni, Problemele preliminare și Valoarea estetică, partea a
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]