93,058 matches
-
am reușit chiar să ating marginea cuibului, dar m-am speriat și am renunțat pentru că din el a căzut în iarbă un ghemotoc negru. Au încercat și prietenii mei, dar nici ei n-au izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii cum ciuguleau dintr-o mortăciune. Nu ne-am apropiat. I-am lăsat să se ospăteze în voie. Cârâiau, se loveau cu aripile și nici nu ne-au băgat în seamă. Pe malul apei, unul s-a
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
creangă de arin din apropierea mea. Avea penele lucioase, iar pe cap - un smoc alb. Nu-mi era frică de păsări, așa că l-am lăsat să mă privească în voie. Era mare, arăta ca un cocoș din curtea noastră. Mi-am întors privirea spre el pentru că stătea nemișcat și am simțit cum fiori reci mă învăluie. Smocul alb de pe cap străluci o clipă ca și cum ar fi fost nins. Altceva nu mai știu, pentru că, pe nesimțite, sub mine, apa năvalnică a săpat o
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
am uitat În Astoria, Doamne, starurile prost îmbrăcate și drept urmare câștigul mai multor bani Bat în ferestre flămânzii familiile lor deșirate pe mal și prin ani Cu duminica asta se-ncheie Serbarea urmează luni marți etcaetera și p'orm mă-ntorc azi acasă cu simțul sfielnic enorm De cântat Se nășteau destui mureau destui în prostie dar când a fost să fie s-au înțeles ei-în-de-ei meșterul nu mai pocnea degetele nepricopsiților pe scriitură am plâns - de duioșie de dor de
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
foc inalterabil. Inima arde peste memoria divină în care bate și când încetează să mai bată, Când scutece de lacrimi fericite O înfășoară. O nopți dăruite vântului și morminte în mine Sub frunze moarte, ochi ai lumii cealalte, De unde vă întoarceți pentru a mă conduce Către locuri ascunse în miracol? Așa îmi sunt vedenie mie însumi. Din praful oaselor ies, îmi așez umbra Peste o altă carne. Fiți ploaie fericirii Acum făcută viață oricui mă atinge Cu respirația și salivează lacom
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
Gellu Dorian ESTURI Votca nu că mi-ar fi cîrciuma loc sfînt - Dumnezeu mi-e martor cînd mă-nchin dimineața cînd cobor din mine seara cînd mă-ntorc din lume ca din chin - dar acolo chiar de singur sunt nu-mi lipsește votca din pahare vorbăreață ca un călător fără drum și fără supărare arde-n mine tot ce zace orb și renasc din ea ca dintr-o
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
Monedă Monedă, șlefuită de-un destin, ce s-a-mplinit puțin câte puțin, Din Umbria, pe unde-adolescent m-așezam ferice sub măslin, mă-ntorc, un ins greoi și lent. Cărări secrete spre-așezări umile. fântâni din orice margine de târg, eu le știam pe toate, în acele zile... deși măslinii iarăși dau în pârg, nu va fi nimenea să-i mai culeagă. A-mbătrânit o lume
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
sufletul întreg în iarba-i mătăsoasă pe care n-o s-o taie nici o coasă, nici un hrisov și nici o vamă, Atotușor, când Dumnezeu îl cheamă. Fericiți Cum a putut să schimbe aceste fiare în miei și aceste lăcuste înfometate să le întoarcă din pustiire? cum mi-a adus mie scrânciob și rândunici și puii de bibilică uscați în chimire? Pepenii cu miezul și cocoșul roșu împușcați de semințele de tăciune, râul ca o armură de Crăciun, stratul cu măciulii de mac, decapitate
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
-n picioare din fresce cu privirea îl spală chiar și focurile de pe tăpșanele zeilor s-au potolit chinul din oase presimte potopul câteva semne mai face preabunul cu clopul și vestea cea mare din războiul troian ultimul sulițaș s-a întors pe scut cu suflet persan fetița cu chibrituri plânge întrebi de ce e cu putință limba înțelepților ca un aforism în aval întrebi de ce ucenicii toți au fugit ca un psalm rătăcit în savană un afluent al zilei e ochiul sacrificat
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
Iulia Sala Totul începuse pe la prânz, când se întorcea de la biserică. Pe drumul spre casă își simțise picioarele pătrunse de o toropeală deasă și grea, de parc-ar fi fost o păpușă de porțelan umplută cu o smântână groasă. Văzuse o singură dată o păpușă de porțelan, atunci când băiatul
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
privirea umedă spre el, în timp ce lua cu amândouă mâinile boțul de brânză. Își retrăsese mâna de pe capul lui imediat, de parcă-l fripsese ceva. În secunda următoare biciul pocnea deja în aer, iar caii porneau la trap, nechezând nervos. Nu-și întorsese nici măcar o singură dată capul, cât timp ținuse drumul până la bucata lui de pământ. Muncise cu îndârjire toată ziua, lovind cu sete bulgării de pământ uscați de arșiță. În următoarele două zile, băiatul nu fusese văzut de niciun sătean, parcă
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
cu el în casă. Toader putea să-i dea de mâncare mai târziu, după ce lucrurile se vor liniști puțin. N-o să moară... Cuvântul îl făcu să zâmbească. Deschise ușa de la singura încăpere a casei, păși fără ezitare înăuntru și se întoarse ca să închidă ușa. O pală de vânt deschisese ușa puțin mai mult, așa că fu nevoit să se aplece ușor înainte ca să poată apuca clanța. I se păru neobișnuit de rece fața de căldura de afară și reacția sa fu s-
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită mâhnire a finitudinii: "Nicăieri nu e zădărnicie, numai în mine se risipesc spicele-zilele. Un rost suprem întoarce țărânii datoria". Virgil Podoabă are sagacitatea de a defini arta narativă zaciană ca pe un "mixt psihologic memorie-imaginație". Din repertoriul căruia face parte și "oniro-patria", patria din vis redobândită, maramureșeană și deopotrivă sibiană, balsam sufletesc generator de reminiscențe livrești, dar
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
citat prin care se poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
țintite Care respirație își poate alege trupul Când tot ce se vede printr-o gaură în cer Sunt trepte albe egale Coastele zeului trăgându-și resemnarea prin deșert Pelerini sorbind din copita sfântă Apa unui imperiu străin VI Ne vom întoarce aici nevăzuți Pe aripa unei gâze Sau în piele de șarpe Ne vom desfășura cearșafurile tăcuți Și din încheieturi ne vor țâșni lotuși Cu gât subțire Mișcându-ne lumea de sus Cât să ajungem cu tălpile în apus Nici cer
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
care era întocmai defuncta Vogel. "Henrietta", șopteam trăgând peste mine giulgiul fierbinte. de trei ori îi ștergeam fruntea și de fiecare dată paloarea răzbea. "Henrietta, sunt eu Marin născut în Năsăud anume ca în moarte să te ador". Smintita se întorsese: sâni și râs de scrum ce întărâta cheflii. "marcată cu aurul impur al suferinței", zicea metodistul Matei și se scutura cuprins de oroare. aveam pe atunci o problemă cu mâinile. degetele-mi sângerau din nimica toată. ea mă aștepta sub
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
Emil Brumaru Nu-mi drămui iubirea cu cîntarul Sau cu dantela de la gît, subțire. Eu te-am întors frumos din amintire, Punîndu-mi la bătaie întreg harul. Și te-am sfințit cu lacrima, și drumul }i l-am făcut curat, harnic deodată, Împrăștiind mireseme cu duiumul Ca să-ți sărute iar sînii de fată. Căci te doresc femeie și copilă
Nu-mi drămui iubirea cu cîntarul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8181_a_9506]
-
Copii Călăreții Kabyri, Făt Frumos în piele de șarpe, Făt Frumos în piele de colun, Făt Frumos în piele de lup al Râpailor din Iliria, Al Dacilor din Etruria și Cavalerul Trac - Pe ambe maluri ale Istrului ducându-se și întorcându-se. La ei toți, du-mă, suie-mă, pe mine al XXIII-lea Salmolsis Umblând la Erosiile Dotelor.ť P.S.: Acest poem este de fapt traducerea unei inscripții din cartea Tomitana de Iorgu Stoian, în lectura noastră dextrogiratorie - metodă complet
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi împăratul se întoarse își bea tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul pe sine se bea și râdea Și cădea Lovind de moarte împărăteasa care tocmai intra cu argintul prăjit pe o tavă de aur. Creion Ici-colo pe versanții luminii în stoguri
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
buză întinsă, ca o autostradă în zorii zilei. Băiatul pletos o apucă de umeri pe fata cu șarpe și-o izbește cu capul de zidul clădirii. Alex filmează fugitiv bulevardul care pare adormit, sub convoiul lent de mașini. Apoi se întoarce la cei doi. Acum capul fetei este mânjit de sânge, iar Alex apropie cât se poate, până când prinde smocurile de păr năclăite. Pletosul e enervat. I se vede botul nemulțumit. I se văd palmele înfipte în umerii fetei. O secundă
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
doar când soarele-asfințește, și ochiul i se-nchide obosit, un relief se mișcă și-n clătinarea noastră, desăvârșim un altfel de-asfințit, E asfințitul care nu se vede, în care agonia urcă-n rang... și după ce colindă lumea toată, se-ntoarce-n chip de bumerang... Plecat din mine îmi spune umbra c-am plecat din mine iubire să-ntâlnesc și să culeg, oglinda, iată, mă arată-ntreg. Să cred din răsputeri aș vrea. Pe cine? Răspunsul n-am să-l aflu
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
te naște ca o adiere pentru focurile de peste zi... Fructe oprite Ființei tale spune-i bun venit în gândul năzărit deodată, peste - așteptarea-n care ai murit, redându-te iubirii înviată, Așterne-i masa și primește-o-n prag, se-ntoarce după-o lungă noapte - Ființa ta-i! - în care doruri zac, având destinul fructelor necoapte, Ascult-o: ți-a trimis-o vreun sfânt, în rugă pentru ea îngenunchease, de azi ridică-te de la pământ și-nmugurește-n zodii luminoase, Re
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
ți văd la urmă tălpile: Doamne, cum Te-ai rănit umblând numai pe Marea Neagră. O parte din Întreg în toate zilele, îmi vei lipsi, cum spărgătorul de gheață pe Marea Nordului, în 8 ale iernii mă adun din țăndări, pământul mă-ntoarce cu el, pe partea lui de noapte, pe partea lui de zi întind masa peste pământul meu și-n câteva pahare pun elixiruri și prafuri, previzibile ierburi și săruri de aur și beau din etherul pe care-l desprind, cu
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
care se termina așa... Până la urmă toată frumusețea lumii încăpea în noi/ nu aveam cărți de vizită/ nu ne chema în niciun fel de aceea de fiecare dată când coboram pe schitu măgureanu/ atingând linia orizontului ca o navă/ oamenii întorceau capul după poezie hipnotizați de șoldurile ei uriașe/ de amantă regală... și era dedicat unei generații, care a avut puterea să își cristalizeze identitatea, în condițiile în care până și supraviețuirea literară era pusă sub semnul întrebării. Totul ni s-
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
critice universitare din ultimele decenii, și-n care mi s-a părut totdeauna că n-aș putea deveni scriitor (deși de cîte ori îl citeam pe Joseph Conrad și mai ales pe Vladimir Nabokov mă simțeam ispitit să încerc). Calea întoarsă spre limba română, după atîția ani de exil, nu e lipsită de un element paradoxal. Mulți scriitori români de orientare modernistă, față de care m-am simțit totdeauna apropiat, au suferit din cauza limitelor pe care le impunea folosirea unei limbi de
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
din Lumea Cealaltă (mai e nevoie să spun că lumea în care trăiesc a fost foarte multă vreme, pentru românii din România, Lumea Cealaltă?), mi se pare în același timp extraordinar și perfect normal. Între timp, am încercat să mă întorc de-a binelea în România, dar, după cîteva luni, mi-am dat seama că acolo sunt mai străin decît aici. Itaca mea rămîne o insulă într-o vastă geografie lingvistică și simbolică, în care mă întorc deseori și pe care
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]