1,492 matches
-
timp. Rana sa nu sărea în evidență imediat. Salitov traversă încăperea și se așeză într-un genunchi lângă corpul Liliei, examinându-i capul unde acesta atiungea podeaua plină de sânge. ă A fost lovită în ceafă, spuse el. și apoi întoarsă. Sau poate că s-a întors ea înainte de a muri. E sânge peste tot pe sobă. și pe pereți. Fetița era adormită. Trebuie să fi fost dormind. Să ne rugăm că așa a fost. Mama s-a întors cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de tweed cu întărituri de piele la coate de care făcea atâta paradă, când probabil că și le cosea special, în timpurile astea, o înveseli așa tare, încât își dădu seama deodată că uitase să ia curba. Făcu imediat cale întoarsă, simțindu-se purtată de un fior agreabil de nerăbdare înspre aleea casei părinților ei. Oare ar trebui să-i povestească tatălui ei despre întâlnirea cu Laurence? Știa că se simțea oarecum vinovat pentru că nu se așezase la casa ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ar întinde o mână și lui Barbă-albastră, dacă omul ar fi la ananghie. Dar era prea puțin probabil să-l fi luat cu ei în vizuina lor sau în autobuzul etajat cu care călătoreau prin țară. Făcu în grabă cale întoarsă luând-o pe alt drum, dar nu era nici urmă de el. Poate că între timp ajunsese singur acasă și se agitaseră degeaba. La câteva vile de cea a părinților ei, dădu cu ochii de câinele cu pricina. Mergea agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
scos pe Ștefănescu, pe Badea. Gheorghiță era mai periculos, o vrut să stingă tot neamul soției lui - vreo 5 victime avea. El fusese milițian la penitenciar, la Bacău (tușește), și era considerat periculos. Ștefănescu, cum fusese plimbat de-atâtea ori, întors, judecat iarăși... Cu Gheorghiță nu prea puteam discuta. Avea perioade - acuma vorbea una, acuma vorbea alta, vorbea singur. Și Badea era om normal. O omorât pe nevastă-sa și pe fii-sa. El fusese șofer, dar pe fiică-sa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe geam. Ce vedeți? (În curtea Rahovei este o biserică în perpetuă construcție. Planurile inițiale au făcut-o uriașă. Nu sunt bani de terminat.) Uitați-vă, când am venit și-am zis: „Ce simbolizează biserica asta pentru voi? Neterminată și întoarsă invers“. Apoi, pușcăria asta a fost făcută exact pe locul de dinainte a pușcăriei. Niște oameni care au fost executați. Ăia, executații, nu vor să mai facă biserica aia aici. Fiindcă e ceva necurat. Ei au fost omorâți degeaba, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
iluzii, conștientă de propria impopularitate, dar decisă a nu face nici un fel de concesii. Gerontocrația, spiritul mercantil, demagogia politicianistă sînt denunțate ferm. Desemnat drept victimă potențială a burgheziei, publicul larg trebuie „educat” spre a se opune manipulării politice. Tot elitismul întors al atitudinii avangardiste este deja aici... „Aforismele politice“ ale lui N. Porsenna vin să sublinieze atitudinea exprimată în articolul-program, printr-o pledoarie pentru valorile rațiunii individuale: „Opinia publică este totalitatea incompetenților acestui neam. Denumirea de «opinie» publică este improprie, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
brusc”. Răsturnarea valorilor dezvăluie caracterul de butaforie al lumii „de fetișuri” în criză. Apocalipsa umanului este însă una veselă, carnavalescă: „...întreaga priveliște ar fi de carnaval. Suferința rostogolită în cascade de rîs. Veselia isbucnită în suspine și întreg rostul firei întors. O lume croită pe-o muche de gîndire. Sinteza rece a acțiunilor omenești laolaltă, pe cari nu le poți confrunta cu fiecare fără să simți o revoltă dureroasă și-o teamă ciudată de nebunie. Ciudat lucru această extrem de complexă glandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artelor decorative au avut loc sub egida sa. Iar „motorul” acestor realizări a fost pictorul, decoratorul și arhitectul Marcel Iancu. Ca și în cazurile Simbolului și al primei serii din Chemarea (1915), revista își datorează apariția sprijinului financiar al acestuia. Întors, după un lung periplu dadaisto-constructivist prin țările Europei Centrale (Elveția, Franța, Germania), conferențiar - pentru o vreme - la o catedră de „artă nouă” din Bavaria, în timpul guvernului revoluționar postbelic, Iancu a adus cu sine entuziasm pragmatic, experiență, talent organizatoric și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
La Mateiu Caragiale însă dominanta e dată de bizantinismul arhaizant, de armonia compozițională, „heraldică”, și de limpezimea frazei baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o parte - o modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric, elegiac (și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anume dispoziție la lunecarea pe gheața formulelor verbale” (op. cit. pp. 90-91). „Fabulismul” ne trimite cu gîndul - evident - la morala vidă, tautologică a fabulei urmuziene „Cronicari“. Nu este însă vorba de așa ceva: morala textelor lui Costin nu e absentă, ci doar întoarsă și paradoxală. Nu atît „natura umană” este însă în chestie aici, ci mai degrabă natur-cultura umană și lenea de a gîndi. Varianta „corectă” la „Broasca și Boul“ este „autentificată” parodic printr-o cerere către autoritatea politico-administrativă - Ministrul Instrucțiunii Publice - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai persuasivă decît orice argumentație. Poezia populară, de asemeni, cînd nu e corectată și adăogată de colecționari, e cea mai scutită de subiect și de logică narativă, dar cea mai construită și mai plină de atmosferă dintre poezii. Iată-ne întorși, din pivnițele capitalului, pe căi simple și depărtate, la vatră” („Modernism și tradiție“). Idee similară - pînă la un punct - celei formulate în același an de un pictor „gîndirist”, Francisc Șirato: „Arta țăranului român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unii cu alții în aproape o lună de călătorie și parcă le venea greu să se despartă. Unii dintre ei coborau la Hong Kong. O undă de melancolie îi cuprinse pe cei care aveau să-și continue drumul până la Yokohama: studenți întorși de la studii în străinătate, oameni de afaceri plecați cu treburi prin alte părți, câțiva preoți, călugărițe. De data aceasta, vasul Vietnam găzduia și o renumită actriță de cinema, care călătorea împreună cu soțul ei. După masa de prânz atmosfera era lâncedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cuvintele. Undeva se trage la sorți cămașa învinsului. Arhanghelii sosiți să pedepsească orașul s-au rătăcit prin baruri cu penele arse. Danțatoarea albă le trece prin sânge, râzând s-a oprit pe-un vârf de picior ca pe-o sticlă întoarsă. Dar sus, la o mie de metri-nălțime, spre răsărit stelele își spun povești prin cetini de brazi și-n miez de noapte râtul mistreților deschide izvoarele. [1929] * IOAN SE SFÎȘIE ÎN PUSTIE Unde ești, Elohim? Lumea din mînile tale
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Intru în munte. O poartă de piatră încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă. Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă latră. Jivine mai sfinte-mi ling mînile: stranii, vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-adapă. În larguri vinetele brazde se-ntind subt pluguri mari de apă. Văzduh și port, pescari
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
plin de rod și vrajă, vine furul, pane-ți strajă! - Las' să vie, să culeagă, Vara mea rămîne-ntreagă. Stelele deasupra mea nimeni nu mi le-a fura! [1937] * BAZIN ÎNTR-UN PARC La fața stihiei peștii s-adună, cu ochii întorși se uită la lună. Suveici de aur, mici zei de apă, luând sfatul lunii învată să tacă. [1937] * CÎNTECUL BRADULUI Subt Ursa Mare, surpat de bureți, neatins de om, neajuns de ereți, bătrân, bătrân, în imperiul meu bradul bărbos străjuiește
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cumva. Cred că șocul a Început, Într-un final, să se sedimenteze, cu toate că Încă nu-mi vine a crede că discuția asta a devenit realitate atît de repede. Am petrecut luni În șir urlînd unul la celălalt, dormind cu spatele Întors, abia adresîndu-ne cîte un cuvînt, iar acum, cînd chiar reușim să purtăm o conversație calmă, căsnicia noastră e pe cale să se destrame. Așa, pur și simplu. În cîteva minute, totul s-a isprăvit. Mi se pune iarăși un nod În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aș fi crezut niciodată, dar inima mi s-a înduioșat, și ochii mi s-au umezit văzând cu disperare în spatele meu, în pâclă, malul drept al râului. Plecasem din Cividale ca un om de nimic, alungat și umilit. Iată-mă întors plin de respect și de onoare. Chiar dacă mai erau unii oșteni de vază care nu se bucuraseră de șansa mea, nici unul n-a îndrăznit să întoarcă spatele banchetului organizat în cinstea noastră și la care au luat parte toți nobilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
păreau de fier. Ne-au mai oferit o tablă cu azime făcute dintr-un amestec de grăunțe și făină de castane, precum și codri de caș afumat. Înainte de a pleca la drum, i-am întrebat cum puteam să-i răsplătim, odată întorși acasă. Ne-au cerut sare. După opt zile de marș forțat, pline de primejdii, am ajuns în valea munților noștri. Gaila a dovedit că puterea ei de caracter era pe măsura frumuseții; nu s-a văitat deloc că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-au risipit pe jos, știam deja care o să-mi fie pedeapsa, mi-a spus-o și nea Klidész, până la sfârșitul orei sfântă statuie și multipli de doi, asta însemnând că trebuia să mă urc pe fundul coșului de gunoi întors și, până la sfârșitul orei, să stau într-un picior, cu mâinile întinse deasupra capului, și să număr între timp în gând: dublez cifra doi, apoi dublez rezultatul, apoi iar, și iar, și iar, și până la sfârșitul orei trebuia să obțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de revoltă. O dată mai mult, se simțea respinsă, izolată de ai ei. Privirile lor erau schimbate, deveniseră parcă inaccesibili. Ce anume Îi transforma În halul ăsta? Cătă spre Loïc, se uită la el cum stătea prăvălit pe scaun, cu fața Întoarsă. - Ai spus: o să crăpăm cu toții... De cine vorbești? - Tu vorbești cu mine ca un polițist, nu ca o soră! azvîrli el cuvintele. Nu vrei să-mi pui și cătușe, să mă bagi la pîrnaie? O sfida cu o căutătură urîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult vederea, luptă ca să țipe, să-i țipe lui Lucas să nu cumva să facă asta... El nu auzi decît un suflu sugrumat, aproape imperceptibil. - Nu... Lucas... Se Întoarse la timp ca s-o vadă pe Marie clătinîndu-se, cu privirea Întoarsă parcă spre Înăuntru, fără urmă de sînge În obraji. Uluit, nici măcar n-avu vreme s-o prindă Înainte ca ea să se prăbușească peste tumulus, unde se chirci În poziție fetală. - Marie! Marie, deschide ochii! Uită-te la mine! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puțin mai Înalt decât tine. I-am Întins palma rășchirată, dar el făcu atunci un gest pe care nu-l mai văzusem nicicând: Îmi strânse palma Într-a lui, cu putere. Apoi le făcu semn alor săi și făcură cale Întoarsă, fără să mai privească Îndărăt. 22. Am mers nopți În șir peste dune. Enkim și cu mine făceam potecă pe rând pentru Runa - când afundându-ne picioarele În nisipul mai fin decât zăpada, când tăindu-ne tălpile În stâncăria ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată cum lunganul meșterea la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am greșit? Și eu sunt vinovat, trebuie să fiu vinovat, altfel lucrurile n-ar fi ajuns aici. Rup un șervețel din rola de hârtie agățată de perete. Filtrul de cafea așteaptă să-i dau drumul. Îl pornesc. Apoi fac cale întoarsă. Când Mircea era un țânc, îl credeam un copil foarte inteligent. Vorbea de la un an și trei luni, era curios, punea întrebări, învățase să scrie și îi plăcea să citească încă înainte să meargă la școală. Îmi creștea inima uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
purtând o uriașă panglică publicitară. Avionul trecea aproape în fiecare zi pe acolo și Kristine, deși nu-l observa conștient, devenea iritată dacă nu venea. I se părea că ceva nu e în regulă, fără să poată preciza ce anume. Întoarsă acasă, în asemenea momente își necăjea soțul și-l certa. Într-o zi de plimbare pe faleză, Kristine a văzut marea și avionul. În mod normal, ar fi trebuit să fie calmă, cu reflexele amorțite, ca atunci când asculta romanțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]