49,940 matches
-
cel bun, că respectă un canon clasic (claritate, echilibru, ordine, armonie). Altcineva nu-i putea garanta că performanța e valabilă estetic. Pentru nevoi de contact social, găsise un Protector, o Călăuză. Poetul era însă străbătut și de alte impulsuri, nu întotdeauna străvezii, sigure. îl ispitea călătoria în necunoscut, în zone de taină, cutreierate de îngeri fără sex, de ființe androgine, de strigoi, unde guverna somnul, nocturnul alunga transparența. Pentru aceste expediții, criticul solemn, distant, nu poseda busola necesară, nici nu era
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
acestei cărți autorul a folosit fișe cu articole din presă de care cititorii își vor aduce cu siguranță aminte. Filip observă cu multă acuitate tot ce se întîmplă în jurul său, judecățile sale nu sînt lipsite de logică (poate nu pun întotdeauna în ecuație întreaga informație, se întemeiază, adesea, aproape exclusiv pe elemente exterioare, vizibile cu ochiul liber) și ele ar putea fi, fără probleme, și chiar sînt, împărtășite de mulți dintre semenii noștri: În ultima vreme, în lume, parcă totul o
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
Cum obișnuințele mele de lectură m-au făcut să am o viziune semiotică asupra lumii, așez aceste rânduri sub semnul norocului și al ghinionului pe care ni le-a adus cifra 13, așa încărcată de sensuri ascunse cum este mai întotdeauna în cărți. Scara rulantă din Pasajul de la Universitate a funcționat, după cel puțin 15 ani în care a constituit un simplu element de decor, ceea ce, pentru publicul feminin sosit cu metroul și cu sandale cu toc a fost un adevărat
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
plătit 30.000, cât o carte cu preț redus, în timp ce la sfârșit de săptămână intrarea a fost gratuită. Statistic vorbind, norocoșii au fost mai mulți, pentru că sâmbătă și duminică Târgul a fost supraaglomerat. Ploaie de autografe și de lansări, ca întotdeauna, unele cu ghinion (în primele zile vedeai puncte în care lansatorii aproape că erau mai numeroși decât lansații), cele mai multe cu noroc de public. Dintre criticii literari și oamenii de cultură care au lansat la apă vapoarele literare de anul acesta
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
seriozitate și complet lipsită de patimă. La sfîrșitul ei Dan Barbilian nu pierde nimic din statura sa de matematician, poetul Ion Barbu rămîne unul dintre marii novatori ai limbajului poetic, iar omul Dan Barbilian apare la adevăratele sale dimensiuni, nu întotdeauna de invidiat. Îi admirăm pe primii doi, îl detestăm pe al treilea. Este limpede că doar un asemenea tip de analiză ar putea duce la închiderea definitivă a altor dosare controversate: Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sadoveanu, George Călinescu. Întîlnirea
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
fără a-și asuma o misiune, fără a dori să fie parte a educării omului, și nu a imbecilizării lui, televiziunea publică e o simplă tocătoare de bani și un instrument de manipulare politică. Ceea ce se întâmplă să fie aproape întotdeauna - și nu doar în România. Tocmai din aceste motive, e un prilej de tristețe împingerea problemelor de cultură fie spre ore imposibile, fie de canale ce amintesc, în cel mai bun caz, de rezervațiile pentru speciile în curs de dispariție
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
noapte, în noaptea adevărată, noaptea începuturilor, nu vezi nimic, ghicești doar. Ai de-a face cu o prezență și cu o absență, distingi un fragment izolat, care îți îngăduie să recunoști un peisaj, o lume, dar niciodată pe de-a-ntregul, întotdeauna parțial. Calul înainta alene, cu pas egal, auzeam bocănitul regulat al copitelor lui pe asfaltul șoselei, în timp ce, cuprins de un soi de vrajă, mă gândeam la noaptea celor fără-de-Dumnezeu. Noaptea atee. O trăiam acum. Eram pregătit pentru această experiență. Noaptea
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
prin urechile acului de ceea ce fusese ca un fel de presimțire a morții: ochii păsării de noapte strivite în câmp. Risc al nopții urbane, noapte la antipodul celeilalte, eterne, pe care o cunoscusem în ajun. Ceea ce iubim cu patimă sfârșește întotdeauna prin a ne ucide", scria Maupassant într-un mic text, intitulat chiar așa, Noaptea.
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
este cu totul izolat: Ioan Lăcustă sau Ioan Groșan merg în aceeași direcție, îndepărtându-se de nucleul dur al textualismului și descoperind în existența și experiența omului simplu zone ideale de observație prozastică. Dar, dacă aceștia nu își pot reprima întotdeauna impulsul de a-și destructura postmodernist textele, dezvăluindu-le artificialitatea inerentă, Cristian Teodorescu se plasează cu consecvență într-o postură reportericească, mergând cu camera ascunsă pe urmele celor mai prăpădiți "eroi" și făcând din istoriile lor axa de rezistență a
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
prelungite, durerii fizice, izgonirii din mine, ce aș face dacă aș rămîne fără cărțile și obiectele care mă alcătuiesc, fără cei pe care îi iubesc, dacă, dacă... Mă adîncesc brutal într-o noapte lungă și neprietenoasă. Și mă salvează, ca întotdeauna, de la panici de tot felul, poveștile existenței mele. Familia tatălui meu a locuit la Oradea Mare pînă la refugiu din 1940, cînd s-a mutat la București. Am văzut fotografii delicate dintr-un oraș elegant, cu oameni eleganți. Casa din
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
chiar 1945). Pe atunci, Adrian Marino era acel "domn asistent" înalt, chipeș, ușor "infatuat" (termenul îi aparține lui G. Călinescu), în stolul de colaboratori ai profesorului, asista la toate prelegerile lui dar... făcînd - cu distincție - o figură aparte. Am crezut întotdeauna că Adrian Marino își urma, în competență și în metodă, marele maestru. Precum Al. Piru... Mă înșelam! Ucenicul lui Călinescu își continua prea puțin maestrul. Adrian Marino se considera critic de idei, comparatist, teoretician al actului literar - nicidecum un istoric
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
personal al unui intelectual român de elită, conștient de valoarea propriei opere, despre care credea că este demnă de a intra în patrimoniul culturii Europei occidentale? Adrian Marino nu a fost cîtuși de puțin un om modest! El a năzuit întotdeauna să fie - în "republica literelor" universale - recunoscut ca un participant util, un colaborator "chiar necesar", "în calitate de coleg, confrate", adică "un colaborator român efectiv" și "neconvențional", adică "neoficial". Și-a împlinit oare Adrian Marino acest vis? Fost-a el, în adevăr
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
o cucerire care dădea drept la orgoliu. A fi, în plus, și editorul unei valoroase publicații (Cahiers roumains d´études littéraires) îi augmenta mîndria. Dar, într-o perspectivă occidentală internă: "recolta" internațională a eforturilor valorosului nostru intelectual român nu era, întotdeauna, la înălțimea entuziastelor sale așteptări. Printre notațiile de călător ale lui Adrian Marino, nu de puține ori întîlnim și semnale de pragmatică evaluare a "realităților europene". Mai întîi, cele privind "culturile mici" în raport cu "marile culturi autarhice": "doar culturile mici sînt
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
într-o friguroasă seară tîrzie de iarnă; 19 ianuarie 2005 - cu două luni înainte de a pleca dintre cei vii - întru legendă. Mi-a dăruit un exemplar din Prezențe românești și realități europene (ed. II, Polirom 2004) - cu o dedicație, ca întotdeauna, flatantă, în care, cu mînă tremurîndă, bătrînească, scria, pe lîngă "stima amicală" (față de un fost student) și cuvîntul Europa. Am stat de vorbă într-o încăpere friguroasă - bineînțeles, ticsită de cărți: el, îmbrăcat în mai multe pulovere, eu, în palton
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
artă de renume, nu intrase în circuitul internațional de specialitate. Multe dintre opere au căpătat cu ocazia cercetărilor premergătoare evenimentului noi atribuții, poate mai puțin răsunătoare, dar care diversifica imaginea desenului italian pe care colecția o prezintă, prin artiști nu întotdeauna de prim rang, dar cu lucrări de o calitate excepțională. Expoziția este structurată pe școli: emiliană, română, napolitana, toscana, lombarda, genoveza, venețiana. Primele trei șunt reprezentante remarcabil de artiști majori: școală emiliană prin Parmigianino, prezent cu un desen tipic în
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
desene similare celui de la București și în colecția Muzeului de la Lille, (prezentată la Pitti în 1991 într-o expoziție similară acesteia). Operele școlii florentine reprezintă însă cel mai unitar corpus din expoziție: Florența a fost orașul unde desenul a fost întotdeauna baza oricărui demers artistic (prima Academie de Arte a fost înființată la Florența în 1563 și a purtat numele Accademia del Disegno). în ciuda lipsei cîtorva maeștri de necontestat, precum manieriștii importanți (cu excepția lui Baccio Bandinelli și a lui Văsari) și
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
studiu clasic de istorie, pe măsură ce înaintăm în timp, situația se schimbă. Sursele bibliografice sînt dublate de amintiri, reflecții, relatări ale participanților la evenimente făcute autorului sau publicate sub formă de interviuri. Chiar dacă istoria curge ca o poveste, Vladimir Tismăneanu este întotdeauna lucid, vigilent, iar întrebările pe care și le pune sunt de cel mai mare interes pentru cititor. O revelație paradoxală referitoare la perioada interbelică este aceea că, în pofida nivelului de sărăcie din țară, a existenței unei clase politice corupte și
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
mai încolo/ circarii puneau pe picioare un cort albastru/ și era prea târziu/ o întârziere de zece ani/ să fi venit când eram copil/ pe-atunci își așezau tabăra la marginea orașului/ unde locuia o mătușă de-a mamei/ care-avea întotdeauna în casă cafea naturală și lichior și/ multe de povestit/ nu mă plângeam pentru că/ după cum spuneau ai mei circ se dă și duminica/ un sfert de oră la emisiunea de varietăți/ și încă de-ăla adevărat rusesc cel mai bun
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
scrisului, având sub ochi mărturia exemplară, vrednică de cele cinci milenii de gândire civilizată. Și... iată, Hazardul strecurând ideea în carnetul meu sub forma lui Manolescu. Va să zică, Scriitorul de 5000 de ani, cu privirea lui fixă, ce m-a fascinat întotdeauna, stând jos cu picioarele încrucișate, gata să noteze ascultător dictarea Faraonului, a puterii sociale absolute... Or, criticul român și cu mine, deși de vârste diferite, trăirăm experiența... (Un cinic pretinde că scrisul ar fi și el o formă de sclavie
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
talentul devin circumstanțe agravante. între zecile de acefali care umpleau paginile "Săptămînii", între abonații la "Omagiile din ianuarie" și Titus Popovici rămăsese totuși o diferență de substanță și o prăpastie stilistică. Laudele aduse lui Ceaușescu și comunismului erau la el întotdeauna crispate; încerca să construiască ceva mai mult decît un omagiu, strecura mereu adevăruri incomode, dar lumea nici nu mai era atentă la asemenea detalii: în ochii opiniei publice, scriitorul fusese definitiv clasat printre colaboraționiștii profitori și irecuperabili. Prozatorul strălucit trebuie
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
discreditarea în ochii intelectualilor adevărați. Există, din păcate, o întreagă legiune de scriitori români care au adoptat în perioada comunistă stilul de comportament Titus Popovici, montînd la nesfîrșit o existență bazată pe double face : în diferite grade, consecințele au fost întotdeauna lamentabile. De puține ori însă eșecul ultim al unei asemenea opțiuni a apărut cu mai mare claritate ca în cazul lui Titus Popovici, autor al cărui talent, vizibil de la prima scriere, s-a ofilit treptat în văzul unei întregi țări
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
de naratorul hărțuitor care trece imediat la fapte. Fără preludiu. Lipsa unor sentimente mai delicate la personajele sale clișeizate Dumitru Ungureanu încearcă să o suplinească printr-un stil uneori încărcat, aproape manierist. Numai că, se vede treaba, limbajul nu poate întotdeauna ascunde lipsa emoției. Probabil că, în ciuda linearității și a platitudinii lor, stilul ar fi ridicat aceste proze, dar, cu tot limbajul său plastic, Dumitru Ungureanu nu are finețea cerută. Nici atunci când vizează grotescul, scriitorul nu e mai inspirat. Trecută de
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
Tudorel Urian Constantin Stan este unul dintre numele grele ale prozei astăzi clasicizatei generații optzeci. Prezent în Desant '83, cartea manifest a generației sale literare, autor al mai multor romane și volume de povestiri, Constantin Stan este un nume rostit întotdeauna cu respect atunci cînd se discută despre proza optzecistă, chiar dacă nu a beneficiat niciodată de aura mondeno-literară care a răsfățat numele lui Mircea Nedelciu sau Mircea Cărtărescu. Soldat fidel al textualismului din anii de pionierat ai postmodernismului românesc, Constantin Stan
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
dar și calitatea compoziției frescelor și a vitraliilor. În cazul literaturii, însă, mizele puse pe unul sau altul dintre aspecte sunt de cele mai multe ori explicite. În romanul tradițional, chiar și în cazul marilor stiliști (Flaubert, să zicem), miza a stat întotdeauna pe ce se spune. La noii romancieri francezi, dimpotrivă, accentul a căzut aproape exclusiv pe cum se spune, acțiunea nefiind decît un pretext pentru punerea în valoare a tehnicilor narative. Ca orice autor hiper-lucid, Constantin Stan pune sub lupă toate
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
prin "prelungiri". Cu alte cuvinte, e nevoie de o dinamică a canonului indepedentă de o singură instanță/de un grup de instanțe hotărîtoare. Aceeași idee (în siajul lui Harold Bloom...) o preia Carmen Mușat, subliniind că, în fond, canonul e, întotdeauna, o co-producție. Ioan Stanomir mută puțin accentul, într-o pledoarie pentru multe nuanțe. Intricarea eticului cu esteticul în comunism, bunăoară, e cazul să facă obiectul unor disocieri de finețe. Nimic nu se acceptă sau se refuză de plano, totul trebuie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]