1,090 matches
-
roua-n soare, lăsând pruncul curat, lămurat, cum mă-sa l-o făcut, și aminul cuvenit, în veci, amin, nu-și face cruce baba Zamfira, o fi făcut cu bățul pe vatră?! posibil, văd însă că ușița la sobă e întredeschisă și se-apleacă bătrâna să pună un lemn pe foc și eu voi accepta fără voie ceea ce știam de la bun început, 7 decembrie, prin sat umblă vestea că încep deja pregătirile cetei de colindători, se adună în fiecare an la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
las să te odihnești, Bine, părinte! Mulțumesc! Dacă ai nevoie de ceva suntem dincolo, nu închid ușa, Bine! Iese părintele, lăsându-mă singur în fosta cameră cu treisprezece palmieri, tot la Așternuturi în soare mi-am lăsat privirea, prin ușa întredeschisă se aud glasuri șoptite peste vocile protagoniștilor din filmul de la televizor, mi-e mai bine acum, slăbit numai și-o dulce toropeală se lasă peste ochii mei, unghiile roșii ale Dianei, pieptul tresăltând al preotesei sub capul meu, îi aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Foarte sexy. — Și gradul de romantism? întrebă Lisa, eliminând suspansul. Ai cunoscut ceva tipi? —Păi, eu, șopti Ashling, am dansat cu un bărbat, recunoscu ea. În timp ce toată lumea se înghesuia să afle detalii, Jack Devine se uita la ea cu ochii întredeschiși. A fost vorba de un singur dans, protestă Ashling, nici măcar nu m-a întrebat cum mă cheamă. —Ai făcut poze la club, a spus Lisa. Nu era o întrebare. Pentru că Ashling a dat din cap, ea a continuat. — Vom face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
naturi. Era fascinant! Nu știu cât timp am întarziat pe dig, cu părinții, dar știu că emoția trăită atunci m-a marcat destul de puternic. Îmi doresc să mai trăiesc asemenea momente, căci ele îmi inunda sufletul cu o emoție specială. O ușă întredeschisă Ioana Dorohoi Sunt un elf magic din Norvegia. Trăiesc într-o lume fantastică, încă nedescoperită de oameni, ce se află în centrul pământului. Mai degrabă trăiesc într-o pădure subpământeană. Aici este mereu noapte, deoarece noi nu putem suporta lumina
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Doug s-ar fi putut adăposti În oricare dintre apartamentele acelea. Sau putea doar să fie undeva unde să nu fie văzut, În spatele scărilor. Se apropie ca să se uite, dar Doug Disperatul nu se afla acolo. Ușa din spate era Întredeschisă. — La naiba. Logan trase adânc aer În piept și fugi prin spate Înapoi În zăpadă. Clădirile erau aranjate astfel Încât Între fiecare rând de clădiri de trei sau patru etaje să fie o uscătorie verde comună. Nu că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — Hai să plecăm, spuse Chereas. Vine cineva, hai să plecăm! Ieșiră în fugă. Pe pardoseală era atâta sânge, încât mâinile Împăratului în agonie erau scufundate în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strângă și nici măcar să cuprindă sânul, și atunci îl mângâie, deplasându-se de-a lungul lui; era moale, imens. Fata se opri deodată din râs și se aplecă spre el; continua s-o mângâie, iar ea îl privea cu buzele întredeschise; sfârcul se întări, îi împunse palma. El se opri, cu răsuflarea tăiată. Ea se retrase brusc și se acoperi; îl privea cu ochii senini. El se îndepărtă tulburat de barăci și, când ajunse de-acum departe, întrebă de unde erau fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius nu fusese în stare s-o înăbușe. Ura și invidia lui Tiberius față de victoriile tânărului Germanicus izvorâseră oare din acea veche înfrângere? Se temu că opera era o capcană întinsă pentru el și o puse la loc în scrinul întredeschis, deși ardea de curiozitate s-o citească. Se dedică în schimb astrologiei chaldeene, într-o încâlcită traducere grecească. Întorcându-se în bibliotecă, văzu cu ușurare că nimeni nu scotocise în scrin. În toamna însorită ce urmă morții lui Elius Sejanus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prudența, asemenea unui taur care stă cu capul plecat în fața unei îngrădituri. Insolența voalată a funcționarilor și liberților îi trezea gânduri criminale și îi venea tot mai greu să ascundă toate acestea în spatele unui surâs al buzelor uscate, cu pleoapele întredeschise. După câteva săptămâni, în octombrie, toți locuitorii din Capri, de la ultimul barcagiu până la Tiberius, aflară deodată că, în insula Pandataria, Agrippina murise. Lui Gajus însă nimeni nu-i spuse nimic. El observă doar agitația alarmantă, șoaptele; toți se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în mijlocul acelei haite de lupi o oaie grasă. Gajus rămase împietrit de uimire. Apoi se gândi că nu aranjezi o căsătorie fastuoasă pentru cineva care trebuie să moară. În trupul lui, viața se redeșteptă. Tiberius îl privea cu ochii înroșiți, întredeschiși, urmărindu-i reacțiile. Era un vicleșug mai vechi; îi surprindea pe interlocutori fără apărare în primele secunde. Încercând să înțeleagă ce anume se ascundea în planul acela, Gajus întrebă simplu, cu un glas dezarmant: — Cum se numește? Pe fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puternic. Apoi își spuse că erau niște bănuieli absurde. Șuieratul se potoli, însă nu de tot. Ținu gândurile acelea pentru sine, murmură că voia să se odihnească. Medicul deschise larg ușa și îi porunci lui Callistus să iasă. Cu ochii întredeschiși, încă slăbit, Împăratul îl privi pe Callistus cum se îndepărta; tocmai datorită lui Sertorius Macro sclavul acela eliberat umbla acum prin palatul lui Augustus și intra în camera Împăratului. „De ce îl acuză?“ Ce se întâmplase în zilele cât zăcuse? Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ridica și se ducea pe neașteptate, trezind paznicii și sclavele, în camerele Miloniei, care îi respectase întotdeauna solitudinea și intrase în apartamentele imperiale o singură dată, după teribila noapte din Horti Vaticani. Împăratul venea în camera ei - ușa era mereu întredeschisă și o lampă mică ardea într-un colț -, se prăbușea pe pat, îmbrățișând-o cum și-ar fi îmbrățișat mama. Stând așa, simțea obrajii ei scăldați în lacrimi. Atunci o mângâia, o îmbrățișa, cu tot trupul lipit de ea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
blestemată, stăpânul Romei datorită priceperii ei la pat“, fusese nevoit să plece pe neașteptate la Misenum. Asemenea lui Germanicus la Antiohia, Împăratul era singur. O dimineață de ianuarie Se trezi când era încă întuneric - pe timpul nopții lăsa câte un oblon întredeschis, câte o draperie trasă -, singur în cameră, într-o liniște deplină, înspăimântătoare. Nu chemă pe nimeni, nu făcu nici un zgomot. Rămase o vreme cu ochii închiși. Aceeași liniște. Îi deschise. Se lumina de ziuă. Se sculă, fără să cheme servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mișcau ritmic, călcâiele băteau scena ca o chemare. Mâinile cu degetele răsfirate alunecau de-a lungul trupului, mângâindu-l; senatorii, magistrații, ofițerii urmăreau cu răsuflarea tăiată degetele care apucaseră șnururile perizomului. Iar el, fără să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele vopsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica bastardă, tresări Chereas, ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus curăță pumnalul ștergându-l de îmbrăcămintea de mătase a unui scaun, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
umerii ei, la gât, Îl Înconjoară alene pline de tandrețe, unde este mai fragil, Îl mângâie cu pasiune latentă; o mai văd cum mă urmărește, răpită, turmentată de vârtejul clipei, buzele umezite, ochii ușor aburiți, nasul dilatându-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rău din pricina tuturor polițiștilor care mișunau pe acolo și din cauză că nu se putuse duce la recitalul din seara precedentă de la Neighborhood School. Asta trebuia să fie: un cadou secret din partea tatălui ei. Chrissy aruncă o privire în spatele ei, prin ușa întredeschisă. Văzu oameni care se plimbau de ici până colo. Auzi vocea calmă a polițistului din Carolina de Nord, tatăl celor doi băieți pe care îi va cunoaște cândva. Mama aduse valiza din dormitor. Avea acea expresie nefericită a ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și angelice ale copiilor când erau mici, Charlie, cel puțin după ce trecuse cam de treizeci de ani, mi-a părut dintotdeauna că își părăsește fața și lasă în urmă o carapace nefamiliară după ce adoarme. Doarme cu gura și ochii ușor întredeschiși și cu părul răsfirat sălbatic pe pernă, semănând cu o casă nelocuită, în stare deplorabilă. Esența lui pare că nu mai locuiește acolo până a doua zi dimineața și abia după ce se trezește, cât se întinde și se foiește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
limbul de tuburi pe care stai culcată, unde craniotomul îți feliază capul, să-ți povestesc despre femeia aceasta. Am întâlnit-o într-un bar. Unul dintre barurile acelea de periferie, cu cafeaua mizerabilă, ca și mirosul care venea de la ușa întredeschisă a closetului, aflat în spatele unui vechi joc de fotbal distrus de furia clienților care jucau. Era atât de cald, că te sufocai. În ziua aceea, ca în fiecare vineri, mă duceam la mama ta, în casa pe care o închiriam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cameră pătrată cu o pardoseală din gresie de culoarea cafelei, pe peretele din fund se găsea un șemineu, o gură mare neagră și tristă. Un interior demn, ordonat, doar puțin întunecat, pentru că nu avea decât o singură fereastră. Prin obloanele întredeschise se zărea un pilon al viaductului. Sub masa acoperită cu o mușama erau vârâte trei scaune suedeze. Pe lateral se afla o ușă prin care se întrezărea un dulap de bucătărie acoperit cu un material plastic ce imita pluta. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de prea mult purtat. Sprijinită de oglindă, fotografia unui bărbat tânăr, dintr-o altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe care se culca o străină, paiața aceea buimăcită care mă aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se afla lenjeria, se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
murdară. Pe masă se afla o bucată de pâine abandonată printre fârâmituri, lângă un cuțit. Am luat pâinea și am început să o mănânc. Mama ta era în camera de sus, se odihnea. Am spionat-o în penumbră prin ușa întredeschisă: doar în chiloți și cu maioul de mătase cu bretele înguste. Cearșaful era strâns la capătul patului, unde-l împinsese cu picioarele. Fața îi era acoperită de părul des. Poate dormea și mai înainte, de asta nu auzise telefonul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea simțit. Așezai plasele pe jos. O cutie de bere se rostogoli sub masă. Ea nu se aplecă s-o ridice. Stătea sprijinită de perete, privea spre fereastră, printre obloanele întredeschise. Mi-am lărgit nodul la cravată, în timp ce mă apropiam. Îmi simțeam testicolele grele, mă dureau. De data asta am luat-o pe la spate. Mă nelinișteau ochii ei, în fond era problema mea. Vroiam să mă bucur de adunătura aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se afla în lumină. Și, în lumina aceea puțină a lumânării, mă privea cum mănânc. Cu brațele încrucișate, ca o iubire în noapte. Mă oprisem acolo, pe porțiunea de asfalt stropit cu nisip, dincolo de un șir de oleandri. Priveam poarta întredeschisă, și printre zăbrelele ei, casa. Acoperișul de ardezie și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia născute. Nu intrasem în casă, rămăsesem în mașină, să mă pătrundă umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
propriul său trup, care Îl plictisea tot timpul cu necesitățile sale interminabile și din cauza căruia nu putea duce niciodată la bun sfârșit o idee sau o observație. Rămase nemișcat câteva momente, cu capul ușor aplecat Într-o parte, gura puțin Întredeschisă, parcă adâncit În gânduri, cu penisul Între degete. În ciuda presiunii din vezică, nu reușea să scoată nici o picătură. Din această cauză apelă la vechiul său subterfugiu: trase apa, sperând că sunetul lichidului care curgea Îi va aminti organului său care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]