4,583 matches
-
ceasul pe care-l scoase dintr-un buzunar mic de la pantalon și-l întrebă cât mai e până la stație. - Un sfert de oră, îi răspunse acesta, apoi plecă salutând respectuos pe toți din compartiment. Conversația cu femeia de alături rămase întreruptă, iar substanța ei, care ar fi putut să se încropească, se volatiliză la ultimele vorbe ale conductorului de tren ce ne distraseră atenția; cele două doamne își consultară și ele ceasurile de la mână (de care atârna câte un lănțișor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei, pentru noi, o dulce adiere astrală din apus. Când ne-ntoarserăm la masă, domnul Pavel, care gândise între timp la unele evoluții ale tinereții lui, în segmentele petrecute în această Grădină și surâdea acelor amintiri fără mărturisiri către soție, întrerupt își ridică privirea spre noi și, adresându-se Anei și fiicei sale, rosti înviorat: - Nu-i așa că-i măreț? - În adevăr, răspunse Ana, spre încântarea nereținută a domnului Pavel, cutremurat de un nostalgic patriotism local. Doamna Pavel, zâmbind, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
au contribuit la facilitarea dialogului prin creșterea încrederii între părți sau la identificarea unei baze de compromis care să permită o soluție politică a crizei. De fapt, negocierile directe au ajuns mai totdeauna în impas, iar uneori au fost chiar întrerupte. La rândul său, Adunarea Parlamentară a O.S.C.E. a decis, în ianuarie 1999, crearea unui Comitet ad-hoc pentru Moldova, pentru a facilita dialogul și a crește încrederea între părți. Mandatul acestui Comitet a fost promovarea păcii, stabilității și a domniei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cât stam în luntre, cu pușca în mână, eram cu ochii mari la pândă, cu inima gata să zvâcnească înfierbântată, fără nici o simțire alta, fără nici un gând. Marin îmi da deslușiri asupra acestui vânat pătimaș, cu glas domol, cu cuvinte întrerupte, cum îi era obiceiul. În răstimpurile mari de tăcere, pâcâia din pipa totdeauna plină. Când sfârșea, o umplea din nou, dar, înainte de a o aprinde, își dregea gustul cu un gât, două de țuică. Câte puțin, câte puțin, deși greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mine privirea tristă. Mă ridicai în picioare, îmi luai pușca și pornii, pe lângă stupii de lângă pârău, prin marginea desișurilor, spre câșlărie. Mă gândeam cu milă la nevasta lui Voinea, la suferința ei vădită; mă gândeam cu mirare la vorbele-i întrerupte, la povestea ei cu Ileana lui Ion Macovei și simțiri nelămurite, amestecate cu bănuieli vechi, îmi nelinișteau sufletul. Voinea venea pe potecă. Venea întunecat. Îl zării tocmai când începeau a cânta tălăngile vacilor boierești, în poieni și tocmai când din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era, numai în papuci și-n polcuța subțire, năvăli afară în răceala iernii. Gemând și gâfâind bătu la ușa moașei Etel, apoi în maghernița roșie, de scânduri, a Reizei. Pe amândouă femeile le trăgea după dânsa, tânguindu-se cu glas întrerupt, chinuit. Și ele o întrebau speriate, o urmau cu grabă; și tustrele năvăliră în odaia în care Haia rămăsese plângând cu capul cufundat în perine. Femeia tremura: Ce pot să fac? Eu îs un cap slab de femeie.... Învățați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să treacă prin porturile Yanbuh și Djeddah, de acum direct amenințate. Emisarul hindus venise cu mare pompă, însoțit de doi elefanți uriași cu valtrapuri din catifea roșie; se arăta preocupat mai degrabă de comerțul între India și imperiul mameluk, negoț întrerupt brusc de invazia portugheză. Sultanul spuse că era extrem de necăjit, atrăgând atenția că astrele erau desigur defavorabile musulmanilor în anul acela, dat fiind că surveniseră în același timp și ciuma, și amenințarea asupra Locurilor Sfinte, și propria sa boală. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
își luase un titlu regesc și înțelegea să fie recunoscut ca atare de către toți principii islamului. Cât despre mine, după regăsirea de la Jijil, o pornisem iar la drum. Obosit să mai rătăcesc și frustrat de experiența mea cairotă, prea abrupt întreruptă, trăgeam nădejde să arunc ancora la Tunis, măcar pentru câțiva ani. Mă îmbrăcasem din capul locului după moda țării, purtând un turban acoperit de un văl, hrănindu-mă cu bazin, iar uneori chiar cu bessis, ajungând chiar să înghit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A trebuit să facem la fel, nu puteam rămâne doar noi În picioare ca doi popândăi. În tot acest timp, mi-am dat seama deodată, eu făceam un singur lucru: Încercând să-l recunosc pe prietenul meu Mușu din fire Întrerupte sau Înnodate sau care se păstraseră Întregi, Încercam de fapt să-l țes așa cum era atunci. De fapt, m-am gândit de ce unealta de țesut se numește război. Când mi-a venit În minte Întrebarea asta eram deja sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
arăta ce putea și a răspândit groaza ori încotro se îndrepta, atacând și răsturnând, rând pe rând, un mare număr dintre cei mai viteji cavaleri ai Franței. În cele din urmă, el a ajuns față în față cu Rinaldo, care, întrerupt fiind, după cum am mai spus, din lupta sa cu Rodomont, și neputându-l urmări pentru că descălecase, a strigat fostului său adversar să se întoarcă. Rogero era și el pe jos și văzându-l pe cavalerul creștin atât de dornic de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca Oană să-și dea seama ce se Întâmplă, tăie cu un singur gest funia care Îi ținea legate mâinile și dispăru. Căpitanul rămase nemișcat, așteptând să se mai petreacă ceva. Dar totul rămase la fel. Afară era aceeași liniște Întreruptă doar de pașii străjilor. Oană crezu un moment că ațipise și visase, dar, totuși, mâinile Îi erau libere. Încetă să se mai Întrebe cine și de ce făcuse asta. Totul era real, ceea ce Însemna că acum era rândul lui să acționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
desemnat din față, de profil, din vreo 6 puncte ale privirei, estetic alese și fără o greșeală de armonie și adevăr... O femeie neândoios, după părul mătăsos cu toate că scurt până la umeri, după grația feței și viața bustului mic, după curba întreruptă a coapsei delicate și mlădierea pulpei subțiri. . . - Și după realismul, însemnat cu măiestrie pe acel incomplet parcurs, al unor amănunte tot atât de deslușite cât de pur e aspectul general al efigiei, râse Nory. - Desenul incomplet nu are totuși nici un echivoc - urmă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trupul, și Greg pentru acele "reticențe" fugea de chipul femeiei. Poate că în porecla nemeritată a lui Nory era ceva mai mult ca o asemănare fizică; era acea fire, făcută din refuz și ispită, care compune vocațiunea monahică. Sentimente, parcă întrerupte, aduse până la buzele dorinței și apoi respinse de renunțare, 52 53 totodată castă și turbure. O inerție, îmboldită de nevoia acțiunei; o mișcare lovită mereu de inerție. Ceva nepipăit, care oprește a da scopurilor viață deplină. Ceva care trebuie să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că se înfundă. Pran încearcă să deslușească întunericul. Este o lume densă, care respiră, pătată ici și colo de tufișuri roz și roșii, de rododendron. În jurul mașinii prăfuite, copacii freamătă de păsări, a căror comunicare învăluie totul, ca un flux, întrerupt doar de câte o maimuță indiferentă, ce sare de pe o creangă pe alta. Fotograful privește scena cu dispreț, împingându-și ochelarii cu degetul pe nas. — Vino, zice el și Pran observă un sătean slab și negricios care-i salută dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau mai bine zis, găsea că Oxfordul a fost revigorat. Acest efect de purificare a durat câțiva ani. Când a simțit din nou că nu mai poate, a recurs iarăși la munca de teren. Și-a stabilit astfel un ritm întrerupt doar de război. La fiecare câțiva ani, profesorul își petrecea vacanța în Ținutul Fotse, unde observa obiceiurile acestor oameni, încercând să nu bea apa nefiartă pe care ei obișnuiau să i-o tot ofere cu insistență, deși le explicase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de neajunsul de a fi departe de casă. Când se trezește din nou, cântăreții umblă în lumina fără culoare a zorilor, lovindu-și animalele, posaci, preluând sarcina de a ridica tabăra. Într-o dimineață, la orizont se vede o linie întreruptă. În fiecare dimineață după aceea, această linie este tot mai distinctă; este șirul de dealuri care marchează granițele Fotseland. În cele din urmă, drumul se termină brusc într-un loc în care o echipă de vreo cincizeci de oameni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de insulte, vrajba continuă într-o manieră englezească tradițională. Părțile încetează să-și mai recunoască existența, evitând politicos să se privească, să-și vorbească, să ocupe simultan loc lângă paratrăznet, lângă foc sau la masă. Se lasă o tăcere glacială, întreruptă doar de răspunsuri scurte sau de ordine. Și din moment ce nu se spune nimic, de fapt, Jonathan presupune că cearta este de domeniul trecutului. În acest fel trezește suspiciunea tuturor. Mai ales Gittens îl privește ciudat a doua zi. Seara următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
văd plin de nori albi, iar câinii sălbatici mai urlă noaptea. Acestea sunt dovezi de continuitate. Cu toate acestea, schimbarea se pare c-a pătruns peste tot, chiar și la câini și nori. Poate că timpul este ceva care, odată întrerupt, nu mai poate fi refăcut. Jos, în vale, o rețea de drumuri se apropie de ei, dând naștere la sate întregi de case din beton fără acoperiș, care deocamdată nu sunt locuite. 12 ian. Biroul colonial spre Biroul guvernamental Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viu și așa, darmite să-mi mai cumpere și cărți. ― Așa e, a zis învățătorul senin și a dat creanga de măr pe sub care venise la mine la o parte și s-a întors la masă să-și continue jocul întrerupt. În iarna aceea hotărârea tatălui meu de a nu mă mai lăsa să mă duc la școală a devenit, practic, un fapt, deși din gură nu mă oprise: nu aveam cu ce mă încălța. M-am dus doar când am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie,doar mai exista lumina aceea mică, de la casetofon. Tolea s-ar fi putut roti, nu era nici o primejdie, n-ar fi avut de ce să-i fie frică de Vasile. Dar încremenise, țintuit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era deja lângă fereastră, iar doamna nu voise, de fapt, decât să-și îngăduie o pauză de respirație, să-și recapete suflul, înaintea marii scene finale. Într-adevăr, părea decisă să nu se mai întrerupă și să nu se lase întreruptă, până când nu descarcă toată otrava. Domnule Vancea, să-ți vorbesc despre dezastru. Sufletul plin de cețuri și văgăuni, unde șuieră șerpi și se dezlănțuie corbii. Venin peste venin și nod lângă nod și ciupercă lângă ciupercă. Nici o ieșire, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și scoțând repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cârpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot sângele pulsându-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spre prânz când o trezea foamea, acum o melodie stil „manea“, Mi-e dor de tine dor de noi/ în fiecare noapte/visez să-mi fii aproape știiii, îmi inervează mădularul încă dinainte de a fi revenit cu totul din lumea întreruptă a somnului. Chiar au căzut bine pentru starea mea sufletească Hi-Q, doi băieți sortiți să rămână singuri - se pare că fata pisicoasă care cânta refrenul părăsise iar trupa... Și eu m-am trezit într-o dimineață de iarnă singur, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spun că în dimineața aceea, mâncând fără să simt gusturi vulgare, a mers. Brusc mi se pare că am descoperit explicația lipsei mele de substanță, privind cu o concentrare dureroasă albul mesei de bucătărie la care scriu doar ocazional - albul întrerupt, de la prima treime a lungimii mesei, de modelul alb-albastru al feței de masă vechi. Trebuie iar să mă teleportez în copilăria mea depărtată din Barbu Văcărescu, într-o după-amiază de vară cu miros greu de motorină, urcând de la garajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în care trăim și de întâmplările amare la care asistăm neputincioși.” După care și-a ridicat cupa, urându-le tuturor sănătate și viață lungă, apoi s-a uitat în sus, spre cafasuri, făcându-le semn muzicanților să-și reia muzica întreruptă. Furat de amintiri, Ledoulx se ridică, ținându-și paharul ca pe o imaginară cupă, în încercarea de a impresiona femeia cu ultimul gest al boierului Filipescu, dar, lipsindu-i cu desăvârșire măreția seniorială a acestuia, se trezi într-o postură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]