1,080 matches
-
se trec în mormînt. Paralelismul om-floare se perpetuează în ficțiune. Poezia nu întrece măsura elegiacului, întrucît privește existența în cursivitatea ei, atîta cît îi este dat ființei: dacă a înflorit și a rodit, urmează trecerea firească în țărînă. Faptul aduce întristare, însă una stăpînită, temperată, chiar dacă se subînțelege despărțirea grea, cea de pe urmă. Împlinirea ființei ca floare-rod detensionează în mare parte starea emoțională a momentului final. Formulele consacrate în vorbirea curentă: „a murit în floarea vîrstei”, „a murit în putere” („încă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
neputință și-l trimiteam la locul lui de pescuit pretextând căi trage peștele. Pe urmă îl chemam și-i întindeam paharul cu rachiu, cu cafea sau cu vin. Și atunci se însenina, apoi îi trecea pe față o umbră de întristare și iar mă întreba: „Ce era dacă era cu noi și prostu' acela de Gică?” Apoi vărsa o picătură pe pământul bălții pe care au pășit și pașii tăi, Gică, și apoi bea încet, parcă cu sfințenie. Și mereu, după
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tot, dar postelniceasa își dorea liniște și verdeață, că nu mai putea să lupte. Acasă, era acasă. Stătea senină cu gândurile duse la locurile sfinte. „...Și o așază pe ea, Doamne, în loc de lumină, în loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinul...” S-a săvârșit în a doua zi a lunii martie, anul 1678, primind împărtășania din urmă din mâinile mitropolitului Theodosie, după ce cu limbă de moarte a spus că nu schimbă o vorbă din testamentul ei. Aceasta fiind voia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cerească, ce locuiesc în lăcașurile celor vii? Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce este, au secerat fără de vreme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumusețea neamului femeiesc. Dar pentru aceasta nici lacrimile sunt cu cale, nici întristarea cu dreptate. Că precum este mai norocit corăbierul acela, pe care vântul cel tare îl aduce cu grabă la liniște, decât acela ce cu mare liniște, făr-de-vânt, călătorește, așa fericit este și cela ce fără vreme, de moarte grabnică se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Radu Vodă cel Mare, Vladislav Vodă cel tăiat, fiul lui Dan cel netăiat, care mai avu un fiu pe Dan Vodă cel tăiat, pomenește-i, Doamne, la loc de odihnă, la loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea și întristarea, iar pe mine păcătosul învrednicește-mă să pot ajunge la zidul plâns al mânăstirii Snagovului ca să desăvârșesc panihida unșilor tăi, Doamne, din țara aceasta”. Mergea și spunea mereu pomelnice pentru vii și pentru morți întro neîntreruptă rugăciune, pentru că, în răstimpul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Tale, îți sărutăm Sfințita dreaptă. Am primit cinstita și respectata-Ți scrisoare, trimisă la 20 ale acestei luni și am aflat cele însemnate în ea; răspuns altul nu avem a da Fericirii Tale decât numai această nenorocire și prea mare întristare care pe neașteptate ni s-a întâmplat. Ieri, la 24 ale acestei luni, viind aici cu firman Mustafa Aga, Hambar-Emini, a adus și mazilia noastră și poruncă de așa cuprins, ca să ne ducă la Țarigrad cu soția și copiii și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gata să lupte unul cu altul. Nu era loc pentru amândoi. Urletul lor era cumplit și tot norodul s-a pregătit de înmormântare, îngenunchind să-l cinstească pe Cel Drept. și a venit pe pământ zi de rugăciune și întuneric, întristare și suspin. Mare durere și tulburare. Nu mai era cald. Totul era răcorit și sufla vântul de scotea apa din inima pământului. Atunci, abia atunci, poporul s-a tulburat, s-au temut de răul lor. S-au primenit și au
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
rog." 37. A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei, și a început să Se întristeze și să se mîhnească foarte tare. 38. Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneți aici, și vegheați împreună cu Mine." 39. Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pămînt, și S-a rugat, zicînd: "Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
nici măcar nu putea plânge, de teamă să nu-l ia în râs copiii gazdei. În clipa însă când îi era sufletul mai stors de nădejde, a văzut în peretele odăiței o icoană cu Isus Hristos răstignit pe cruce. Și atunci toată întristarea i-a dispărut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu îi alina inima... Parva fiind aproape de Năsăud, doamna Bologa venea în fiecare lună să-l vadă, să-l mângâie... Dar Apostol părea acuma vesel și mulțumit. Cartea îl pasiona
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la Îndeplinire, fiindcă respectivul Începe să râdă În hohote. Hai, dragilor, că dau eu un rând, v-am făcut, parcă stăteați pe coji de nucă, mai aveați puțin și vărsați lacrimi amare. Patroane, două halbe la băieții, să le treacă Întristarea! Și pune-o pe aia cu În cabina de votare azi e mare sărbătoare, cetățeanul dă un vot, iar pe ei Îi doaren cot! Unu la zero pentru mine, v-am păcălit de v-au mers fulgii... De-asta Îmi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandu Șpriț bea cu setea bețivului de cursă lungă, Însă este atent și la discuțiile de la masă. Gore, te exclud din mica noastră comunitate bahică. Tu chiar crezi că pedeleul se pretează la furt? Mă Întristezi. Și acolo unde este Întristare se lasă cu lacrimi și bocete. Ce, pesedeul n-a furat? N-a zis Ponta - Titulescu ăl mititel și fără forță pe el - că sistemul adversarilor a funcționat mai bine decât al lor? A zis, s-a scăpat În fața camerelor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandu se uită În pahar, ridicându-l În așa fel Încât o rază de soare să ajungă În el - și-mi spun În minte că e ultimul. Poate că nu mai am timp să beau altul și mă apucă o Întristare de nu se vede om cu persoană. Acu` se zguduie pământul sub noi... Păi nu ziseși că e lumea proastă și că ia rahatul cu moț și-l Înghite cu plăcere? Ba da, da` și-n culcare și-n sculare
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Da` ce-i, Gicule, carei treaba cu bătrânii, noi nu-ți mai ajungem? Te-ai simțit singur la Îngropăciune, printre Îndoliați și Îndoliate? Singur ca puiul de cuc, Sandule, nu pot să n-o spun pe-aia dreaptă. Lume puhoi, Întristare la superlativ, iar eu Într-un colț, retras, mi-a fost și frică să mă apropii de groapă, simt niște frisoane când văd cum se cască pământul și aud popa... Dumnezeu să-l ierte... Gicu varsă câteva picături din pahar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
samă Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer. Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare, Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt, Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare Lutul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ. Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine! Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat! Inima? Câtă simțire frămîntat-a ea în sine? Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că ei râd; Cu brațul ți-i acoperi?... Supărată? Ce te prefaci, iubita mea șireată? {EminescuOpIV 69} IUBITEI O, îndulcește-ți ochii tăi iubită, O, însenină fața ta de nea. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adînc la întristarea ta? Tresare-adînc, Tresare-adînc, iubită - Oh, în zădar mi-ncreți tu fruntea ta. Durerea chiar de-o simulezi - eu simt Fiori adânci în pieptul meu trezind. Ah! cât ești tu de mândră și frumoasă Când râzi, când plângi, când mă săruți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
despre mine, ce despre om s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis!... Bolnav în al meu suflet, cu inima bolnavă, Eu scormonesc în minte-mi a gândurilor lavă, Închin a mea viață la scârbă, și-ntristare Și-mi tîrîiu printre ani-mi nefastă arătare... Prea bun pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic 60Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele, Unind cu ele știrea nimicniciei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lăsau pe valuri fulgi. II Trecură ani. E noapte. În camera bogată, 90Pe-un pat alb ca zăpada, copila sta măreț. O candelă de aur c-un punct de foc arată Prin umbra străvezie icoane pe păreți. Culcată jumătate, copila cu-ntristare Zâmbește. Plete blonde pe umere cobor Și cad pe albe perini, iar ochiul ei cel mare Arată nu amorul - ci setea de amor. Iar fața ei frumoasă-i de-acea albeață sură, Brumată ca lucirea unui mărgăritar; Pe brațe de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
micile-i picioare ating covorul moale Și chinue papucii de-atlaz, care stau jos. L-a patului ei margini cu fruntea-n a ei poale Sta în genunche dânsul privind întunecos... 105Sub umeri-unei fețe ca marmura de rece Sunt umbrele-ntristării, ce-adînci l-arată slab; Prin ochii mari și negri o îndoială trece, Ce fulgeră în taină apoi dispare-n grab-. "Din vorba mea nu poate amor să se aleagă? Nu te iubesc atâta cât știu să te iubesc? "Ai vrea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-odată în mulțime tu fixezi ochiul tău mare. De o umbră-nfiorată e gândirea ta cuprinsă... O femee de pe stradă și-a-nnălțat privirea-i stinsă Înspre tine... fără ură, făr-amor, fără păsare. Tu? Unde te-apropii codrul se preface în grădină, Întristarea-n bucurie, bucuria-n fericire... Secolii coroanei tale cu regală strălucire Pot să scoată grâu din pietre și palate din ruină. Ea? născută-ntr-o cămară în mizerie obscură, N-auzi nici glas de mumă, nici a preoților psalme... S-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tot ce fu? Toate existau sub soare, pentru că exiști și tu. 62. BOLNAV ÎN AL MEU SUFLET... (cca 1876) Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare, - Prea slab pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic - Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic. Născut făr-de-a mea vină, trăind făr-mai s-o știu, Nu merg
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
25. Zilele mele aleargă mai iuți decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; 26. trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se repede asupra prăzii. 27. Dacă zic: "Vreau să-mi uit suferințele, să-mi las întristarea, și să fiu voios", 28. sunt îngrozit de toate durerile mele. Știu că nu mă vei scoate nevinovat. 29. Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba? 30. Chiar dacă m-aș spăla cu zăpada, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
se duce; îi schimonosești fața, și apoi îi dai drumul. 21. De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are. 22. Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui." $15 1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul, și a zis: 2. "Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vînt de răsărit? 3. Să se apere prin cuvinte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Împăratul lui Israel a zis: "Luați pe Mica și duceți-l la Amon, căpetenia cetății, și la Ioas, fiul împăratului. 26. Și spuneți: "Așa vorbește împăratul: "Băgați pe omul acesta în temniță, și hrăniți-l cu pîinea și cu apa întristării, pînă mă voi întoarce în pace." 27. Și Mica a zis: "Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!" Apoi a mai zis: "Voi, toate popoarele, auziți!" 28. Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
dar care și-au pierdut în mare parte natura sa prepozițională, însemnează cătră, la, ca și, de și există încă în frazele: a casă, urlă a pustiu, miroase a brânză, vremea-i a ploaie, a ninsoare, este vrednic a mare întristare și lacrimi (Pravila lui Matei Basarab,... ) {EminescuOpXV 106} [TERMINOLOGIE CASNICĂ ȘI DE MESERII] [1] 2276A pârtie dârdâie dordora fleură zmeură 106 {EminescuOpXV 107} a le melița cânepa dracului fuiorul popei șperlă - cenușă amestecată cu scântei * {EminescuOpXV 108} Cuț, cuț, cuț
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
p. 637-641) Suspin cu durere și-necare, pier, Și n-am mângâiere la cine să cer. Ud cu lacrimi fața, ne-ncetat oftez Și n-am unde dorul să-mi încredințez. 5 L-a cui îndurare pot să năzuiesc, - De-această-ntristare să mă mîntuiesc? Toat-a mea nădejde e la un noroc Or să mă ajute, or să mor în foc. Ah, dară noroace nu te îndura, 10 Află tu mijloace de-a mă bucura. Nu cer bogăție să-ți vie cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]