1,698 matches
-
stau aici să trag o țigară. Mă mai gândesc la unele și la altele. Nicula Ursake era mâhnit în ființa lui cea mai dinlăuntru că cele iubite de el altădată acuma îl împresoară tot mai de departe. Și îi displăceau întrucâtva unele vorbe ale bătrânei despre satul de devale care se chiamă Laz. Bezarbarză se întoarse: —Bade Culi, am așezat carnea. —Bine, Onule. Acuma ne întoarcem, ca să nu ne aștepte mult nana Floarea cu prânzul. Să-mi spui, Onule, dacă îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te umfli bute. Mai este vreme; se vede frumos soarele în pădure. Dă-i pace să se vadă; îți fac fum, ca să te apăr. Pe urmă te duci și te sui în polog. Goangele au avut parte de înjurătura sacramentală. Întrucâtva și pologul, și fumul. Soarele, însă, a fost cruțat; măreția lui de aur și purpură era deasupra celor lumești. Voiam să te întreb, moș Mitre... —Întreabă-mă. Voiam să te întreb, moș Mitre, de paserile care fluieră în salcie. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ghirgor Misir mă îndeamnă cu oarecare maliție să observ că expunerea sa, deși mi-a fost servită în stil înflorit, după moda răsăritenilor, totuși are îndestulătoare elemente europene. —Trebuie să sacrificăm Răsăritului și Apusului, a încheiat el. Poezia noastră domolește întrucâtva realismul domniei voastre, pe care eu îl socot mai mult critică decât literatură. După cât se vede din faptele riguros istorice pe care ți le-am înșirat, oamenii îndeobște stau mai prejos decât înțelepciunea în sine, care sălășluiește în lucruri. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
m-am mai mișcat de acolo. Dar, în timp ce el mă mângâia ușor pe ceafă, am început să mă gândesc, nu prea știu de ce, la librarul-astrolog și la prezicerea lui. Astfel, moartea trecuse pe la noi. Fără să mi-o mărturisesc, eram întrucâtva mai liniștit că victima nu era nici mama, nici tata. Salma avea să-mi spună mai târziu că se temea să nu fiu eu. Ceea ce nu putea ea spune, nici măcar încet în inima ei, avea să cuteze să exprime doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau să sculpteze, dar orice înfățișare a chipului este condamnată. E considerată o sfidare la adresa Creatorului. — I se aduce o prea mare cinstire artei noastre dacă se crede că ea poate rivaliza cu Creația. Făcuse o strâmbătură de uimire și întrucâtva binevoitoare. Mă văzusem silit să replic: — Nu este oare adevărat că Michelangelo, după ce l-a sculptat pe Moise, i-a poruncit să meargă sau să vorbească? Raffael zâmbise, șiret. — Așa se povestește. Asta încearcă să evite oamenii din țara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pornească, așa că l-am altoit și pe el. Am țopăit pe una din aripi și i-am ars o cărămidă într-un far. Faptele astea de vitejie s-au dovedit a fi o terapie folositoare, pentru că m-am mai calmat întrucâtva până când un clei tras pe loc pe la spate contra unui tarif de șase lire într-un taxi pirat negru a reușit să mă șucărească din noi, ba chiar să-mi pună capac. Am urcat scările cu degetele-mi fripte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i vreo glumă? — Nu, nu, te asigur că nu! spuse domnul Jones. Spune-mi, auzi ceva? Un fel de fluierat ascuțit? — Da... zise Vultur-în-Zbor, alarmându-se. — întocmai, spuse Virgil Jones. Mi-e teamă că auzul, ca și vederea, îmi e întrucâtva deteriorat, mai ales în registrele înalte. Adevărul e că intrăm în zona Efectului. Acum e de importanță vitală să ne vorbim unul altuia. — Ce Efect? întrebă Vultur-în-Zbor. Și ce să vorbim? — Despre orice altceva în afară de Efect, spuse Virgil Jones. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i se întunecară. Avea și de ce. Se gândea la propria lui soartă, care-i scăpase complet de sub control. Acum, că Vultur-în-Zbor își pusese-n cap să intre-n joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nemișcată în patul ei mare, cu baldachin sprijinit pe patru stâlpi, chiar dacă nefinisați, ignorând acea întrerupere a timpului, la fel cum ignora escapada nocturnă a soțului ei. Dacă Fiul Răsare era cea mai înaltă clădire din K, reședința Cerkasovilor, deși întrucâtva departe de centrul orașului, era cea mai întinsă. Avea și o grădină mare și frumoasă. De fapt era atât de asemănătoare cu o dacha veche pe cât reușiseră ei s-o facă. Dar pentru că familia nu le era nici pe departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
făcute. Substanța mai era și magnetică, din moment ce ochii celor amorțiți nu mai erau în stare decât să-i urmărească pe cei doi oameni în mersul lor. Aici liniștea era ceva neobișnuit aici. Intrarea lui Virgil și a lui Vultur-în-Zbor schimbase întrucâtva atmosfera în care acești petrecăreți întârziați își duceau în mod obișnuit existența. Aflat și el în stare de șoc, Vultur-în-Zbor simți prezența a ceva mai alunecos, mai periculos, mai puțin previzibil prin efectele sale: emoția paznicului de închisoare ai cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el să-și poată prezenta ridicolele sale concepții egalitariste, simte nevoia să ne deranjeze serile cu zdrăngănelile sale. Cred că dorește de fapt să ne facă să înțelegem că aparținem clasei opresoare. Iar noi îi suportăm ieșirile. Sunt inofensive, chiar dacă întrucâtva ennuyeux. Contele Cerkasov se ridicase deja în picioare. — Scuzați-mă, spuse el, dar ar fi mai bine dacă m-aș duce până la ușă. Vă rog, continuați masa. — Este faza următoare, una inevitabilă, zise Irina. Va veni la ușă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
obișnuiau cu lumina slabă, văzu că prin încăpere erau împrăștiate o mulțime de socluri pe care se aflauă ce anume?ă obiecte, ascunse de cearșafuri albe ca giulgiurile. Aceste fantome tăcute - nici una suficient de mare pentru a fi Trandafirul - erau întrucâtva îngrijorătoare. Iar scârțâitul continua să se audă și aici, ca și în încăperile dinainte... De data asta ușa nu mai era pe peretele opus, ci în dreapta lor. Bărbatul o urmă pe Prepelicar și ajunseră într-o cameră mică, complet goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acest lucru dacă lărgim contextul și aflăm că și un mai bătrân profesor, un tip care și lui, lui Grințu, i-a predat cândva istoria la Casa de copii școlari din Sinaia-Prahova, este la fel de captivat și chiar și-a schimbat Întrucâtva viața după ce a avut prilejul să-l asculte pe Zare vorbind În ultimii săi ani de școală, adică Între anii de grație 1968 și 1972. Așadar, Zare și Grințu s-au cunoscut În primele zile ale serviciului lor militar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
curtea pe a cărei poartă Grințu tocmai a intrat urmat Îndeaproape de bătrân. — Săru’mâna! - spune Grințu când o vede pe prispă pe stăpâna casei! — Să trăiești, maică, ai mai venit pe la noi? Este Îmbrăcată altfel decât altădată, o ținută Întrucâtva ceremonioasă, un șal negru Îi acoperă capul. Zice că tocmai pleca de acasă și bătrânul se miră, o Întrebă unde se duce. Bătrâna spune un nume de femeie și pleacă. E, desigur, ciudată comportarea ei, de obicei se arăta bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cât p-aci să-l zdrobească. Norocul însă a venit din nou în ajutorul tânărului, căci în strânsoare monstrul a căzut pe spate în groapă, și vrăjmașul său a fost strivit sub greutatea cavalerului Mandricardo, când și-a mai revenit , întrucâtva din buimăcială, s-a asigurat de moartea șarpelui, a prins a cerceta locul în care căzuse și a văzut că se afla sub o boltă încrustată cu metale prețioase și iluminată de un foc de cărbuni. În mijloc se afla
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o apuca când într-o parte când într-alta. Unul dintre acești monștri care, ca înfățișare se apropia întrucâtva de om, dar avea gât,urechi și bot de câine, a început să latre cu furie la Rogero, pentru a-l face să se întoarcă spre dreapta și s-o apuce pe drumul veselei cetăți; dar viteazul cavaler exclamă: Asta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de la secția centrală s-a repezit într-acolo. Până acum nimic. Doctorul Layman caută și el probe la fața locului. Vrea să facă o prezentare criminalistă completă a cazului Duarte pentru următorul lui manual. Crede că ploaia o să-l încurce întrucâtva, dar totuși încearcă. Iar în privința autopsiei... aceeași poveste ca și în primele trei cazuri: sedat, strangulat, mutilat după moarte. I-am sunat pe ceilalți indivizi de pe lista ta de supraveghere, așa că oamenii își vor lua niște mici vacanțe până când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava, albastru ca sineala de rufe; Mihai Viteazul, galben... dovlecari; Matei Basarab, alb... lăptari; Șincai, verde ca prazul... Singură culoarea lui Spiru Haret o admiteam, un mov pal, pentru că se apropia întrucîtva de a noastră, fără să o întreacă însă; într-adevăr, ce culoare este mai frumoasă ca albastrul cerului? Parcă pe atunci nu era banca asta aici, pe potecă?! Mai pot sta singur câteva clipe în fața liceului: el și cu mine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cosinus, cotangente și cosecante. Stoicescu m-a frecat și, contrariu celorlalți profesori, când procedau la fel cu vreun elev, mi-a spus satisfăcut: ― Îmi pare bine că nu te ții numai de pozne și de imitații. Văd că te preocupă întrucîtva și Trigonometria. Îți dau 7! A doua zi aveam Germana. Fischer a venit mai devreme ca de obicei și, fără să se prefacă cel puțin, așa, de ochii noștri, că mă caută în catalog, m-a arătat cu degetul și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
clasa a VII-a, unul la modern, și altul la real. Și cu toate că profesorul nostru de Limba română, Avram Todor, era foarte bun și avea o vastă cultură generală, fiind în același timp și bibliotecar la Academia Română, totuși îi invidiam întrucîtva pe acești doi prieteni pentru dascălii lor de limba maternă: Roznovanu îl avea profesor pe cunoscutul autor de manuale didactice Gh. Adamescu; iar Predescu, pe tânărul și valorosul critic literar Pompiliu Constantinescu. Numai ce-i auzeai pe cei doi ciraci
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
firesc. Era lumea În care trăia. Aspră, ilogică, murdară, lacomă, imperfectă. Lumea Imperiului Otoman În anul 1476 de la nașterea lui Isus Hristos. Întoarse spatele tuturor războinicilor și păși, la fel de Încet cum venise, spre treptele palatului. Era un gest de negare și, Întrucâtva, de dispreț. Nu mai voia această lume, pe care o cucerise aproape fără să-și dea seama. Nu mai voia decât liniștea și frumusețea gesturilor simple. Apoi se opri. Avea puterea, dar și răspunderea actelor sale. Fusese un luptător singuratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vă simți bine în Fotseland. Cu bine. Profesorul iese cu o expresie gravă. Jonathan ridică nasul din raftul cu romane de groază mucegăite, Gittens și Morgan din jocul de biliard. Se pare, zice profesorul, că lucrurile s-au mai mișcat întrucâtva, de când am fost aici ultima oară. Guvernul are legături mai multe acum cu Fotse. — Legături? exclamă Gittens. Atât el cât și Morgan par dezamăgiți. Comunicarea este unul din motivele lor de îngrijorare. Dacă oamenii insistă să comunice cu nativii, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru a fi examinat și înregistrat. Apoi vor aștepta semnul unui moștenitor. Vor calcula datele pe degete. Doctorii vor fi chemați să stea pe aproape, zi și noapte, pentru a surprinde orice semn de graviditate. Explicația sa monotonă mă ațâță întrucâtva, și devin netemătoare. — Veniți în hoardă, continuă el. Nu vă pasă ce simt. Veniți să-mi umpleți dormitorul și să mă jefuiți de esență. Lupoaice egoiste, lacome, dornice de sânge! — Mie mi-ar plăcea cu adevărat. Cuvintele îmi ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oraș în care se stabilise în cele din urmă și Miron Radu Paraschivescu spunea despre cineva că "...locul rămas gol e așa de mare îneît oricine-și poate da seama ca numai printr-o apropiere a tuturora el poate fi întrucîtva umplut". Desigur, pentru literatura română contemporană așa se va întîmpla, cei pe care Miron Radu Paraschivescu i-a descoperit și le-a pus condeiul în mână vor duce mai departe flacăra poeziei, și în privința asta el va putea răspunde liniștit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]