9,278 matches
-
va țâșni Înainte, apoi portiera s-a deschis, Încet. — Are cheile În contact, a șoptit Anna. Am urcat. Ea s-a așezat la volan și am pornit. De primul baraj am trecut cu inimile cât un purice, ghemuiți În spatele geamurilor Întunecate. Un excavator ne-a dat de câteva ori târcoale, bălăngănindu-și autoritar cupa, dar n-a Îndrăznit mai mult. Probabil că, indiferent de forma dictaturii, o limuzină neagră Înseamnă Întotdeauna ceva. Jumătate de oră mai târziu, eram pe autostrada care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
A doua zi, conducerea spitalului, reunită În sesiune de urgență, a hotărât concedierea lui Gustav din toate funcțiile pe care le ocupa. Mai rămânea o singură problemă: unde avea să locuiască? Incurabilii nu l-au vrut, Întrucât În privirea lui Întunecată ca două ochiuri lăsate prea mult timp În tigaie nu puteau citi nimic - nici compasiune, nici ură, nici resemnare -, dar mai ales pentru că Gustav avea ceva ce lor le lipsea: nu atât o sănătate fără de cusur, cât o nepăsare plină
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
toate posturile s-au mărginit În a difuza reluări - de obicei seriale vechi, În care doctori isteți triumfau asupra unor boli cam naive și nehotărâte -, până când, Într-o zi, curentul a Încetat să circule, televizoarele și monitoarele calculatoarelor au rămas Întunecate, și atunci, de parcă existența electricității ar fi fost unicul miracol În care omenirea mai putea crede, a Început adevărata singurătate. Sau, cine știe?, a fost ultimul prilej de-a ne mai privi În ochi, cine pe cine mai putea vedea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să se bâlbâie când două fotomodele decoltate, ude leoarcă din cauza ploii, Îi acostează pe stradă dârdâind, Întrebând de un apartament discret unde și-ar putea usca hăinuțele; arta rezistenței În fața seducției feminine nu-mi era așadar străină, dar, mângâind pletele Întunecate ca păcatul ale Cleopatrei virtuale, am Înțeles pe loc de ce atât Iuliu Cezar, cât și Marc Antoniu și-au lăsat imperiul de izbeliște pentru ea. După jumătate de oră cu Jeanne D’Arc, În varianta „Barely 18 fără zale“, am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lumina desena cândva filigrane, reflectând uimitoarea lume subacvatică, se transformase Într-o magmă solidificată și Împuțită. Pare o navă de luptă pe care se ridică, asemenea unor catarge, clădiri care seamănă cu niște hale industriale printre care curge un râu Întunecat și urât mirositor. Un chinez mititel, care fumează așezat Într-un șezlong la proră, se ridică și le face celor de pe mal semne prietenoase, arătându-le obiectul pe care-l ține În mână. Peste câteva ore, insula se apropie și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se trezească ai tăi? — Nu-i cunosc, doar m-au luat cu autostopul. Lasă-i, că se trezesc ei. Te pup, a spus și, sărind sprintenă peste un trunchi de copac doborât, a dispărut În spatele unui hățiș, acolo unde materia Întunecată dospea. Două-trei secunde, am rămas cu gura căscată, apoi am strigat „Hei!“ pregătindu-mă s-o urmez, când o mână m-a apăsat pe umăr. — Ai Înnebunit? Vrei să te transformi În antimaterie? Nu vezi cum colcăie găurile negre pe-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-ncercat? — În câteva dintre nopțile trecute, m-am trezit din somn cu senzația clară a unei prezențe străine În casă. Am chemat bodyguarzii și au verificat peste tot, dar n-au găsit nimic. Noaptea trecută, Însă, am văzut o siluetă Întunecată ieșind din dormitorul meu. Din nou, nici o urmă, cu excepția oglinzii din baie, unde cineva scrisese cu ruj 1=0. Pe camerele de Înregistrare nu apare Însă nimic. Ce părere-aveți? — Că egalitatea nu se verifică. A mai văzut cineva silueta asta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de soare ai clădirii În care locuia Kuznețov, susținuți de contraforți puternici, deasupra cărora ferestruicile mansardelor păreau locașuri de tragere. Era o construcție Înaltă de șase etaje, având lungimea și soliditatea unui zid de apărare. Câteva sarcofage tubulare din sticlă Întunecată ocupaseră deja poziție pe o colină din apropiere. În celălalt flanc, brațele a optsprezece macarale se roteau deasupra unui pruncușor din beton, care creștea văzând cu ochii. Artera care delimita teritoriile fusese Înainte vreme bulevardul central al cartierului, străjuit de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lăsat camera cu teleobiectiv pornită și am plecat spre casă. O jumătate de oră mai târziu, Îmi parcam automobilul În fața clădirii unde Îmi târâiam de obicei zilele. De cealaltă parte a drumului, la o distanță respectabilă, aștepta limuzina cu geamuri Întunecate, În care, mai mult ca sigur, se aflau Fred și Barney În varianta horror. Am mers la bluf și am trimis un salut larg În direcția parbrizului negru, scărpinându-mi apoi, ca din Întâmplare, creștetul, acolo unde bănuiam că malacul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cosmos, spațiul de rezonanță al legendei. Obsesie care îl vizitează și astăzi. Toate acestea pentru a spune că și fiecare altă mască i-a smuls un efort pasional. L-am ascultat des menținând în formă glasul de bariton cu timbrul întunecat, strălucire oțelită, forță și volum mare, o greutate specifică a declamației și a frazei lirice. Niciodată indiferent, niciodată plat, niciodată șovăitor. Era Boris, avea viziunea acelei nebunii vinovate. Era Posa, îi reușea demnitatea unui spirit independent. Era Rigoletto, se schilodea
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
redactorii o poziționaseră pe linia de plutire a valorii estetice. Folosindu-se de cozi de topor locale (turnători, complexați, analfabeți sau simpli mardeiași ideologici), Florescu s-a străduit să producă la Timișoara o revistă după chipul și asemănarea minții sale întunecate. N-a reușit întru totul. Drept dovadă, chiar în perioada când scotea pe nări focul și pucioasa demenței comunis-te s-a consolidat o generație de tineri scriitori căreia nici nu le trecea prin cap să se alinieze "înaltelor comandamente" ale
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
lichidare"? Cum să ocolim "ciopîrțirea" operei? Cum să infirmăm spusele lui Sebastian, potrivit cărora, dintre sărbători, centenarul este "cea mai mortuară" și "cea mai perfidă"? Personal, nu mă simt în stare de nici una din aceste izbînzi. Ca să conjur întrucîtva predicțiile întunecate ale scriitorului mi se pare mai nimerit să apelez la niște versuri: Nu tu erai în seară și în lumină, nu Ci amintirea numai sau poate anotimpul, Abia te împlinești din ceasul cînd te știu, Și te destrami odată - aerian
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
Talentul romancierului, În România literară, 14 noiembrie 1985 Stilul tăios, alert, economicos, precis totuși datorită articulațiilor ireproșabile ale narațiunii, e primul semn al calităților indiscutabile care transpar din proza lui Petru Cimpoeșu. RADU G. ȚEPOSU, Istoria tragică și grotescă a Întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, 1993 Începe să se știe ( În 22 l-a remarcat și Mircea Iorgulescu) că s-a ivit și un romancier ce pare să și fi propus - și a reușit - să-l Îmblînzească pe... Caragiale. Petru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să afle nimic, dar se strădui din răsputeri ca el să nu-și dea seama cît era de Îngrijorată. Făcea eforturi eroice pentru a-i arăta În permanență cît e de relaxată și bine dispusă. El Îi ascundea ceva, partea Întunecată a vieții lui, dar acum Christina știa că nu o minte - tocmai fiindcă nu dorea să afle ceea ce el nu dorea să-i spună - și că În ziua cînd el va găsi ce căuta, viața lor va reintra pe un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de televiziunea rolandă, ceea ce impresiona În mod deosebit era cantitatea imensă de sînge. Gros-plan-urile detaliau minuțios, cu o secretă voluptate, dar și evidentă satisfacție profesională, nu doar beregata ruptă a doamnei Agneta, În care se deschidea o gaură de carne Întunecată, cu marginile ferfenițite, ci și șuvoaiele de sînge amintind de viitura unui fluviu ieșit din matcă, iar traveling urile urmăreau insistent dîrele lucioase, uscate, pînă În cele mai ascunse cotloane ale Încăperii, sub canapea sau strecurîndu-se pe sub ușă, pe hol
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare nefirească care camuflau gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai Întîi o galerie În pantă, Întunecată și mocirloasă, cu miros iute de excrement. Ca să vadă pe unde calcă, omul cu fața verde aprinsese o lanternă. Mergea În urma lui Pablo și numai Îl Împingea Într-o parte sau alta, atunci cînd ajungeau Într-un loc unde trebuia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întîlneau cîte un prag Înalt, pe care Pablo nu-l putea urca, se așeza capră Înaintea lui, apoi Îl sălta și Îl Împingea de la spate. Urcară astfel pînă Într-o sală cu bolta Înaltă, În pereții căreia se deschideau gurile Întunecate ale cîtorva galerii, de unde, pătrunzînd pe una dintre ele, ajunseră Într-un găvan ceva mai uscat, cu paie sau fîn pe jos, un fel de culcuș. Într-un ungher Îndepărtat al acestuia, pîlpîiau anemic flăcările unui foc pe cale de a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o scînteie. CÎnd mașinile de intervenție ajunseră destul de aproape, apăru mai Întîi o flacără mică, undeva pe la jumătatea cisternei, apoi focul se răspîndi cu iuțeală, cuprinse mașina și, În cîteva clipe, jeturi de lumină țîșniră În toate părțile, spintecînd văzduhul Întunecat. Era numai Începutul. Urmă o bubuitură asurzitoare, care făcu să se cutremure pămîntul. Un imens glob de foc se ridică deasupra cîmpiei și se roti turbionar, ca o cometă sau ca un soare straniu ivit dintr-o dată de sub pămînt, topindu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am timp să ți-o spun. Ajunge să știi că pe Vic l-au prins și acum e prizonier În turnul acela În formă de ciupercă... Întorcînd privirea În direcția indicată de Como, Pablo văzu, conturată pe cerul tulbure, coama Întunecată a pădurii, care se lăsa la mijloc Într-un fel de șa. Mai În jos, totul era Învelit Într-o negură aproape violetă. — Nu văd nici un turn, zise. — Nici eu nu-l văd, răspunse Como dezamăgit. Și totuși, va trebui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
seama că, ontologic vorbind, nu e decît visul maiorului Smith și că visul acela era unul premonitoriu - fără a ști și ce anume prevestea. Din păcate, Înainte de a fi ajuns propriu-zis la un deznodămînt, ușa ce da spre un coridor Întunecat se deschise, iar În pragul ei apăru un soldat al inamicului, infiltrat nu se știe cum În clădirea Statului-major. „Să trăiți!“, zise acesta, ducîndu-și regulamentar mîna la chipiu, după care Își descărcă arma automată direct În burta generalului american. Ceea ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
riscat prea mult pentru fiecare flecușteț, i se pare. — Dacă vouă așa vi se pare că stau lucrurile, atunci nu pleacă nimeni nicăieri, îi întrerupe Roja pe un ton sumbru ieșit parcă de sub pietrele funerare aliniate de-a lungul zidului întunecat, plin de funingine care i se ridică înaintea ochilor, nu pleacă nimeni decît peste cadavrul meu, adaugă. Gîndește-te cît de mult s-a schimbat situația. Dacă te-ai convins de asta, ce mai aștepți să ți pui în aplicare planurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de apă. Nu putem face nimic. Un caz urgent, ei. Rezolvă-te tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cîrciumă, strecurîndu-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim pînă la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem grăbiți ca curu prin parcare către mașină, fredonînd melodia pe care se derulează genericul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Ei sînt slabi. Crezi că asta mă impresionează, rîdem noi, clătinînd din cap... că poți facio gașcă de copilași sonați să distrugă un restaurant de broscoi? Nu, clătinăm noi din cap batjocoritor, privindu-l plin de furie În ochii lui Întunecați. — Tacăți rahatu de... Începe Liddell să spună, punînd lampa jos și avansînd. Ghostie ridică o mînă. — Taci din gură. Lasă puțoiu să vorbească. Mă uit la toți din jurul meu, apoi iarăși la Ghostie. — Te știu io frățîne. Te ascunzi În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
total. Acum cazi și tu, alunecînd În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lîngă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În maldărul de combustibil fosil Întunecat și urît-mirositor care l-a Înmormîntat În buncăr. Însă nu poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămînii, praful ăla negru și gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ăstaCÎteodată nu poți să te ajuți singur darjocurile nu mai sînt enjocurile te ajută. Sau cel puțin așa se Întîmpla. Acum nu-mi mai ajung. Ce e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl tîrăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lîngă mine, care Îi conferă o nuanță scîrboasă roșiatică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]