7,848 matches
-
pe valuri pe denivelările pavajului de piatră cubică. — Ăsta e un sens giratoriu, zice domnul Președinte cu mintea altundeva. — Sîntem la De Gaulle, spuneți-mi repede încotro mergem, zice Sena. Spre Victoriei sau pe Dorobanți? N-am chef să mă învîrt în cerc o veșnicie. — La Victoriei, se hotărăște brusc domnul Președinte, devenind sigur pe el. La Televiziune ne întoarcem noi, dar ceva mai încolo, spune. Dacă el ar fi fost cinstit și n-ar fi umblat cu ascunzișuri, ai fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu rotile și se va aventura pe străzi de unul singur? Să spună ce vrea, gata cu ascunzișurile, cu jocurile de culise. Turnători împuțiți, politicieni ratați, hoți, mincinoși, delapidatori, uite cum-necum ați făcut-o și de data asta, v-ați învîrtit, și tot voi ați ați pus mîna pe ciolan. O să-mi spuneți că puteam s-o fac și eu, dar mi-a lipsit curajul, că am fost la fel de nehotărît ca restul militarilor, că asta e o boală a breslei, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
domnului Președinte? în condițiile astea Milițică s-a descurcat cel mai bine, și-a pus pe picioare o afacere de mai mare dragul, și-a păstrat toate legăturile vechi, în plus și-a mai făcut altele noi. Părințelul s-a învîrtit și el binișor, figurează încă în actele parohiei, deși nu dă pe acolo decît din an în Paști, ia salariu în două părți, și asta doar pentru că mai ciripește cîte puțin cînd mai e nevoie sau mai dă cîte-o declarație
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
recalcitranți care îmi tăiaseră calea în fața Muzeului Literaturii Române, dar ce căutai matale în zona aia, de unde-mi vii și încotro te îndrepți? Epave umane, asta sînteți, ar fi vrut să le spună în față, oricum o sucești și o învîrtești, nenicule, trebuie să ne crezi pe cuvînt, numai așa poți fi de-ai noștri. I se întinde o țigară, din care înaintea lui mai pufăiseră vreo trei indivizi, dacă se termină la tine e de rău, încearcă unul să facă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de alta că nu are nici un rost să luptăm împotriva lor. — Un motiv în plus ca să vă dați seama că din decembrie încoace caracatița s-a întins și mai tare, spune Gulie. — Șmecheri ca Părințelul și Milițică au ajuns să învîrtă sume uriașe sau să șantajeze parlamentari, să aibă prin ministere oameni care le acoperă mizeriile. Nu-i nici o surpriză că ne-au întors spatele imediat ce și-au dat seama că treaba lor începea să meargă conform planului, spune Dendé — Știam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ridicate, placaje viu colorate, ia cuvîntul, se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul rămîne cu mîinile în aer căutînd să sprijine cerul care stă să cadă, termină cu metaforele, îl întrerupe Roja cu blîndețe simțindu-l emoționat, ce-a fost asta? a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cuminte în banca mea, zice Roja, să nu mă întreb niciodată, de exemplu, cum se face că Nepoțică n-a intrat niciodată la creație, că n a făcut niciodată altceva decît să frece nenorocitele alea de cărți și să se învîrtă în jurul nostru ca un titirez? — N-am nici un amestec în toate astea, îi răspunde Patru Ace, la Revoluție am stat închis în casă, așa că habar n-am ce aveți voi de împărțit. Sînt plătit pentru altceva, și cu asta, basta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ei. O boală a pizdei, recompensa divină pentru infidelitățile ei. Avem și noi iritația noastră, asta-i penitența noastră. Noi nu punem altora pe cap ghinioanele noastre. Noi nu sîntem făcuți așa. Pizdă ușchită. Capul nostru, al meu, ni se Învîrtește, dar simt În același timp și euforie și greață. În nici un caz nu mă pot Întoarce la birou unde să fiu hărțuit de curve. E dimineață de Hogmanay: afară cu vechiul, să vină noul. Aceleași reguli pentru pizde ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
niște pături În straturi, asimilîndu-l, lăsîndu-i bunătatea să se scurgă spre organele din corpul tău. Respirînd. Respirînd. Nu-mi place asta. Ieși din tunel Bruce 000000 00000000000000000000000000000000000000000000000 Tunelul se rotește În jurul nostru, cu conturul vizibil al pietrelor, Începînd să se Învîrtească prin Întunericul schingiuit și jegos. Auzim voci, dar nu sîntem Încordați. Apoi din nefericire nu mai sîntem În vid. N-am simțit că am plecat din tunel sau că am trecut prin strunga din lemn, dar știm că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
neîndulcit pe care tocmai l-am terminat de băut. Deschid aparatul de radio, o cutie urâtă, dintr-un plastic gri, incert, din care izbucnesc sfaturile temperamentale , gălăgioase, aproape violente, ale unui medic sexolog. Nu am răbdare să-l ascult și Învârt invariabil butonul spre un post de știri În limba franceză, limba bunicilor mei. Din câteva mișcări Îmi scot hainele. Ultimii, cum e și firesc, sunt pantalonii din stofă neagră, subțire, pe care-i las să alunece de-a lungul picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit sunt pe picior de plecare, am senzația Îndepărtându-mă câțiva pași și privind zidurile cu atenție, că Încăperea s-a mai deslipit câțiva centimetri de casa-mamă, așa cum un cofetar iscusit desprinde cu artă o felie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cine să le scrie acestor paria și mai ales ce? Copiii abandonează școala Înainte de a se naște, când se foiesc Încă În pântecele mamelor, iar când uterele Îi expulzează În lume au deja o experiență bogată În renunțări. Numele se Învârt și ele Într-un spațiu foarte mic al imaginației, deseori neeexistând. Buletine, fișe de școlarizare, fișe medicale, toate intră În categoria abandonului, a renunțării și a inutilității, cum inutilă este ființa lor. Antoniu și Kawabata locuiesc pe ,,strada Păpădiei,, , numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ani. Astăzi e luni și am ocolit piața Amzei de opt ori. Am Înghițit multe musculițe lipicioase și aer fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere. Am obosit. Mă duc acasă. Mi-e foame. Simt sângele cum se mișcă În mine ca lichidul Într-o sticlă. Dumnezeule, m-ai făcut tăcut ca un pește. De ce mi se pare totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe care a Început-o. Își amintește deodată, de o scenă din copilărie, puternic Întipărită În memorie: mama strălucind de tinerețe și frumusețe, suplă, cu părul strâns la ceafă Într-un coc micuț, cochet, Îmbrăcată Într-o rochie bleu, vaporoasă, Învârtindu-se În fața unei oglinzi și cântând ceva foarte vesel. El, copilul, foarte mic, de trei-patru ani, așezat pe un fotoliu și privind-o fascinat. O fereastră deschizându-se brusc din cauza vântului și mama Închizând-o speriată. Apoi, tatăl intrând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
M-am uitat la ceas. Era șase fără șase minute, prea devreme ca să beau ceva. M-am ridicat și m-am dus să întreb din nou când sosește trenul. Tot nu știa nimeni ce întârziere va avea și m-am învârtit pe-acolo o vreme cu gulerul ridicat, respirând aerul dens și infectat. Ceața rece, umedă, mizerabilă îmi apăsa plămânii, îmi făcea rău. Locul acela era însăși imaginea iadului. Mă întrebam dacă am să o recunosc pe Honor Klein. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Acum însă, mânat de un resentiment pe care îl apreciam singur ca fiind nedrept, eram dispus să o țin în așteptare și să răspund la gestul ei de resemnare obosită, cu un oftat de ușurare. Nu, acum imaginația mea se învârtea, în chip confuz și trist, în jurul Antoniei; și îmi deveni cât se poate de limpede că nu acceptasem încă faptul că o pierdusem. Mi se părea că evenimentele din ultimul timp nu erau decât un obstacol de jucărie între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era vară, indiferent ce-ar fi sugerat calendarul, așa că nu-mi luasem nici impermeabilul, nici umbrela. Apoi, musafirul și-a retras indexul nerăbdător - și acesta a fost momentul În care destinul a Început să-și țeasă firele misterioase, Îndată ce Dora Învârti cheia În broască. Dacă vorbesc În termeni obscuri, vă implor, fiți indulgenți. Cum se Întâmplă de obicei când vine vorba de problema sexualității, povestea devine indiscretă și jenantă - indiscretă poate pentru mulți, jenantă doar pentru mine - și am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pianul. Mi-am aprins Încă o țigară și am Întors pe toate părțile concluzia la care ajunsesem În timp ce goneam furios spre Apollo: fără alibi, n-aveam cum să ies curat din toată afacerea. Chibritul Îndoit s-a răsucit, s-a Învârtit și și-a dat duhul În scrumieră. După câteva fumuri Încurajatoare am reușit să mă adun. — Else, am zis și am zărit fumul rotindu-se În lumina proiectorului. (Nimeni n-ar fi Îndrăznit să i se adreseze cu „Else Oloaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
coadă, așteptând să intre. Atunci mi-am dat seama cine era Dora. Am tras repede jaluzelele ghișeului - cu mușchi surprinzător de slăbiți - și l-am Înlocuit pe Otto la intrare. La jumătatea rândului i-am distins vocea. — Sascha, Îmi spuse, Învârtind cheile și caseta cu țigări În mâini (ca de obicei, nu avea poșetă), tot În slujba lui Apollo? M-am prefăcut surprins și m-am Încheiat la sacou, jenat dar bucuros că o revedeam. Am schimbat câteva vorbe fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și Îl așezase În pat - probabil ca să pară că Dora murise din cauze naturale. După ce am pipăit pulsul În van, am smuls hainele de pe mine. Apoi am cercetat apartamentul, cuprins de o panică din ce În ce mai insuportabilă. În sufragerie, un disc se Învârtea În gramofon sub desenul kitschos cu femeia misterioasă În rochie roșie, executat de un maestru englez la care Dora ținuse cândva foarte mult. Scaunele erau aranjate la fel cum Îmi aminteam, obiectele decorative de pe rafturile cu cărți păreau neatinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-am Întrebat oare cât de des se spăla pe cap. Cusătura cămășii era plesnită la subsuori. Unghiile lui arătau ca niște felii negre de semilună. Halal Înger păzitor. Pe la trei dimineața Konrad coborî scările. Între timp, am răsucit și Învârtit paragraful 168 de atâtea ori, Încât Începu să arate ca o pereche de cătușe. Crama Albastră era aproape goală. Rigoberto plecase; cei doi cu care Anton se certase, de asemenea. În colț Molly continua să-și Întrețină partenerul, care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Winkler, care tocmai băgase mingea În coș, executa un dans de războinic În jurul panoului. — Cred că toți care-ți pasează ar trebui să știe din start că o să piardă. După care i se alătură prietenului său. Împreună Începură să se Învârtă În jurul panoului, care scârțâia ca balansoarul mamei, apoi bătură darabana cu niște bețe În dosul băncii - cântând În cinstea mea: - Knirsch, knarsch, arsch, arsch... Knirsch, knarsch, arsch, arsch... Asta a pus capac: m-am trezit. Într-un final, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebuia să unești niște puncte numerotate, care roiau pe un fundal nedefinit. Rezultatul putea fi un peisaj cu o barcă eșuată, un interior intim cu scaun pentru citit și șemineu, sau un teren de joacă spectaculos cu leagăne care se Învârteau, carusele și căluți de lemn stoici, montați pe arcuri gigantice. Aceste tableaux-uri aveau un singur lucru În comun: În mod ciudat, toate erau private de prezența umană. Nici Dora, nici eu n-am unit punctele pe care le descriam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am trecut de Bursa de Valori. Dacă n-ar fi fost gândurile mohorâte care mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-o zi frumoasă, Îmi promisesem, voi dedica o odă bicicletei - o celebrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plumb. Eram pe punctul de a mărturisi că, În definitiv, s-ar putea să n-am destulă putere să ajung până la resturant, când am auzit un ticăit cunoscut În spatele meu - și o fată de aproximativ zece ani trecu pe lângă mine, Învârtind perfect roțile bicicletei. Curentul Îi umflase bluza Înflorată, transformând-o Într-o cocoașă. Balansându-se pe pedale, s-a Întors chiar În clipa În care eu și Anton n-am dat Într-o parte. Părul Îi flutură În obraji, cocoașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]