5,591 matches
-
Dar nu e apă. Cine-i al treilea care-i mereu cu tine? Când număr suntem doar tu și cu mine Dar când privesc înainte pe-albul drum Mereu mai e-un al treilea mergând cu tine-n rând Plutind, învăluit în brună mantie, fața-i ascunsă Nu știu bărbat de-i sau femeie Dar cine-i cel de dincolo de tine? Ce-i acel sunet ascuțit în aer Murmur de maternă lamentație Cine's acele hoarde-ntunecate, năpădind Peste câmpii făr
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
camera inundată de lumină în cursul dimineții. Nimic fantomatic, deci. Și totuși, ridic capul, mă uit în jur, cuprinsă de un fior. Se revarsă asupra mea o lumină de altă natură. Sunt ca în fața tufișului în flăcări - le buisson ardent, învăluită în ceva sensibil și insensibil, știut, simțit, suflare și spirit, căldura unei atenții asupra mea. Mă vizitează Dumnezeu, îmi spun cu uimire, cu indicibilă bucurie și umilință.ť (5 martie 1992, joi) Tulburarea profundă adusă de război, care ocupă o
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
cărți. Le cară cu ei fericiți. Poate chiar le citesc. Sau poate doar le așează pios în biblioteca de acasă, pentru că asta le îmbunătățește imaginea. Ei devin deodată, prin simpla prezență a cărților, intelectuali sau altfel decât ceilalți. Sunt brusc învăluiți în aura autorilor. Sunt mai înalți, decât neposesorii de cărți. Casa lor, capătă brusc un aer rarefiat. Ei trăiesc chiar acolo. Și au fost și ei în Arcadia. Se și pot oricând întoarce dacă vor. Dovadă este biblioteca lor absolut
Cititorii de poezie by Ileana Băja () [Corola-journal/Journalistic/7119_a_8444]
-
Editorii își păstrează optimismul dintr-un soi de orgoliu cultural. Oricum îmi zic eu, mie, a mia oară, adevărata poezie nu e literatură, ci o altă formă de agregare a spiritului. Și înainte de a ieși în fumul de mici care învăluie cetatea de cărți, zăresc o fată care răsfoiește indecis "țara fetelor", a Mariei Banuș, abia reeditată. Acum a aflat de Maria Banuș. Răsfoiește volumul. Mă gândesc că nu e chiar totul pierdut. "Argumente îmi curgeau pe tâmplă", cum zicea Geo
Cititorii de poezie by Ileana Băja () [Corola-journal/Journalistic/7119_a_8444]
-
fundamentală nu este clamarea unui anumit tip de credință, ci reconstrucția legăturilor dintre om și ierarhiile cerești. Reflexul plastic al unei asemenea atitudini este rigoarea caldă a formelor, frumusețea proporțiilor, rafinamentul cromatic și, nu în ultimul rînd, haloul inefabil care învăluie fiecare compoziție și pe care, așa cum este și de așteptat, doar privirea directă îl poate identifica și asuma pînă la capăt. Dacă ar fi să căutăm un registru în care această pictură s-ar putea înscrie și defini, acela ar
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
cu clișeul terifiantului produs de o imaginație infantilă dilatată enorm. Fetița se ascunde într-o scorbură și după momentul de agitație și suspans apare luna, iar peisajul se schimbă, avem o feerie nocturnă, o clipă de magie. Animalele pășesc nestigherite, învăluite în haina nopții, dar deconspirate fascinant de lumina lunii: bursuci, jderi, mistreți, hârciogi, un cerb. Terorii i-a luat locul fascinul, bucuria unui moment unic în care fetița se află în centrul acestei lumi, acceptată și protejată în scorbura ei
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
se în-treabă Cronicarul); 3) americanii sunt de părere că victime ale stigmatizării pot fi considerați și canceroșii, bolnavii de scleroză în plăci, diabeticii sau epilepticii, căci toate aceste denumiri au o conotație peiorativă; 4) psihiatrii sunt acuzați că "psihiatrizează" totul, învăluind lumea într-o aură patologică; 5) există pacienți care își ascund boala de teama stigmatizării - de pildă depresivii sau schizofrenicii; 6) o familie întreagă se poate trezi stigmatizată din cauza unui membru care suferă de epilepsie sau schizofrenie; 7) concluzia revistei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
intensificată, în aceeași direcție a viziunii și în același sistem de semne. E remarcabilă, în multe pagini ale antologiei de față, știința poetului de a-și delimita și a-și marca teritoriul. Elementele concrete, contondente, de o materialitate agresivă, sunt învăluite într-o rețea de asociații lirice care le scade din densitate. Faptele se petrec mai lent sau încremenesc, pur și simplu, într-o așteptare indefinită. Tot ce mișcă încetinește treptat, navigatorii adorm pe vâslele lor, "văzduhul stă ca-n pleoapa
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
Indiferent cîtă moarte trupească se-nchide în această dezlegare a limbii celei adevărate. Sub poze de o geometrie ascunzînd, în sobrele-i linii drepte, caricaturi, imagini luate cînd, vorba lui Eminescu, "universul cristaliza/ Hexacontetraedre", se înșiră dedicații în doi peri, învăluind misterul transparent (nu în aceeași măsură și pentru noi, întîrziați la masă) al glumelor între convivi. Și profesiuni de credință, făcute de un goliard care a pierdut, scriind pe carte poștală, gustul baladelor: "Mon foie, je l'ai donné aux
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
Covrig Roxana Pastorul ucis împreună cu fiul său au avut o moarte violentă, dar fără urme de autoapărare pe corp. Moartea celor doi este învăluită în mister. Pe măsură ce apar mai multe detalii, misterul se adâncește. Anchetatorii au aflat că pastorul i-a spus soției sale că va rămâne peste noapte la centrul pentru copii de care se ocupa. Însă, el a avut o întâlnire secretă
Noi dezvăluiri în cazul pastorului ucis by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/76376_a_77701]
-
Nu te văd nu te ascult nu te deschid dar gura ta e prezentă, în adorație. În adorație Nu m-am gîndit niciodată că voi ține un zeu între coapse. Femeie pășind goală prin casă Femeie pășind goală prin casă învăluie lumea cu-atâta pace. Nu e o goliciune căutată, provocatoare. E un fel de a umbla îmbrăcată în goliciune, inocență de călugăriță și corp de apă. Corpul nici măcar nu e perceput de ritmul care-l transportă. Niște curbe în stare
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
înțelesul de static și activ, Hans Mattis-Teutsch face o adevărată radiografie a universului artistic, a creativității ca act asumat, pornind de la enunțurile unei pedagogii elementare. Tonul apodictic și propozițiile scurte, respirația intelectuală sacadată, eliminarea oricărei discursivități care ar putea să învăluie ideea și să amortizeze impactul, fac din textul, dar, mai ales, din subtextul cărții, aproape un vehicul al transcendenței, un cod definitiv al unei lumi revelate. Introducerea, de fapt o succesiune de patru propoziții, sintetizează glacial, aproape neomenesc, nu atît
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
Și separat de acestea - legate de ele în pofida registrului diferit de expresie - în peniță, în creion, în alb și negru, în desene și colaje - rapeluri dintre cele mai percutante, file dintre cele mai diverse din marele abecedar al lumii... Te învăluie, coborând dinspre aceste simeze, un univers de ecouri, sensuri, fapte aspre și frumuseți diafane: un întreg policrom al cărui sâmbure și pivot este desigur corpul: motor prim al ființei, turn de veghe al ochiului, receptacol de desfătări și lăcaș de
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
de anumite reclame. Trăiește realmente în acel timp, combină cu propria imaginație și sensibilitate informațiile lacunare sau prea seci. Emoția intrării în intimitatea altor timpuri se simte la tot pasul, fiecare rând este irigat cu un discret sentimentalism, cărțile sunt învăluite într-o delicată nostalgie. Viața în secolul XXI se derulează însă pe cu totul alte coordonate. "Visătoarea" Ioana Pârvulescu se transformă într-o fiică a timpului prezent, care își povestește cu umor și cinism avatarurile vieții în post-modernitate. Textele devin
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
fețe. Asta vroia Purcărete să se vadă într-o mare de chipuri. Ochii urii fiecăruia dintre ei. Uniformizîndu-i, punîndu-i să poarte aceleași costume multiplicate parcă la infinit, obligîndu-i pe băieți să se radă în cap, iar pe fete să se învăluie în veșminte în care trupul nu există, regizorul încerca, de fapt, cel mai dificil exercițiu. Încerca să descopere, cot la cot cu ei, drumul către individ, către ființa particulară, către energia ei singulară, către miracolul unicității, pierdut, aparent, într-o
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
Derniere Danse" care seduce pe orice ascultător. Considerată cel mai proeminent artist francez al acestui început de an, Indilei continuă șochează prin misterioasă sa personalitate. Deși acum este cunoscută publicului larg din lumea întreagă, Indila preferă să fie în continuare învăluită într-un con de umbră în ceea ce privește originile sale și caracterul său. Ce se cunoaște este faptul că numele său adevărat este Adila Sedraia și a colaborat cu rapperi cunoscuți din Franța, ca Soprano, Rohff sau Youssoupha. Într-un interviu acordat
Indila, interpreta piesei Dernier Danse, învăluită în mister by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71378_a_72703]
-
PROSPERO: ironic, misterios și sarcastic. INSOLIT, DUR ȘI SEVER, UNDUITOR, VICLEAN ȘI LUNECOS. Dabija știe să chinuiască și o face cu voluptatea unui chinez. Dabija e MAGICIANUL RECE, RĂU ȘI GENEROS. Rolurile din spectacol sunt și ele viclene și ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare. Dar cu ele descoperi dragostea necondiționată. Dabija - regizorul cu energia prefacerilor, poate de aceea e fără milă, te face să devii "năcăjit" și cuminte. Actorii devin fragili și vulnerabili, "COPIL PIERDUT DIN JOCURI" cum spune POETUL
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
dintre părțile volumului, denunță complexul lui Oedip. Complexul tragediilor par ignorance. Nu este un știutor, cel care se teme de această alunecare în păcatul neamului generic. De aici angoasa, de aici disperarea și o anume beție de cuvinte, încercînd să învăluie în coconi de argumente absurdul unui gest final și definitiv: "dela o tâmplă la alta, sângele sinuciderii mele virtuale se scurge negru, vitriolant și tăcut, ca și cum m'am sinucis realmente, gloanțele traversează zi și noapte creerul meu, smulgând terminațiunile nervului
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
mezzo del camin) reprezintă alte recurențe ideatice ale volumului. Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită se definește și printr-o excepțională poetică a crochiului, fiind alcătuită din istorioare și mini-portrete memorabile, învăluite de nostalgie, de duioșie și umor (mai ales cele care țin de sfera "amintiri din copilărie"), de tristețe, mâhnire și durere (una dintre cele mai cutremurătoare pagini prezintă destinul frânt de comuniști al aristocratei tanti marioara), de afecțiune și recunoștință
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
amintiri, bucăți de trecut și fragmente disparate de istorii personale. „Am simțit cum sufletul devine transparent, ca vântul. Am tăiat mărunt verdeața spălată de Minako și am presărat-o peste supa de miso din ceaun. Supa de miso era parcă învăluită în ceață. Sedimentul de la grâu crea un abur gros. Când am amestecat cu spatula prin abur, zațul s-a ridicat, dansând. Bucăți de vinete, verdeață și coajă prăjită de tofu se scufundau și se ridicau în fiertura groasă. Dintr-o dată
Amintirile sunt ca legumele dintr-o supă by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4940_a_6265]
-
făcut, părul răscolit cu prudență, iar pe inelar verigheta ce simboliza cincisprezece ani tihniți de căsătorie. Lângă mine, Claudia, asociatul meu Eduardo și soția lui, Milagros... , toți patru privind obiectivul, ținând pahare de whisky în mână ca pe niște trofee, învăluiți în afectuoasa aroganță a zâmbetelor noastre, ca și cum tocmai am fi primit premiul pentru cele mai fericite cupluri de la petrecerea aceea. Într-o zi, la micul dejun, Claudia îmi arătă revista cu fotografia. Cumnată-mea îmi telefonă puțin mai târziu la
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
însă lucrul ăsta nu s-a întâmplat niciodată. Nu s-a uzat deloc. Nu s-a epuizat.” Perfect adevărat: „Madame George”, cu sintagmele lui absconse, cu liniaritatea hipnotică a melodiei, cu disperarea și yarragh, cu vraja narcotică în care e învăluit, continuă să intrige și să încânte. Adică să fascineze.
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
că nu-i decât un bastard. Cât despre mamă, aceasta „înfășurase totul în basmaua tăcerii, așa cum țărăncile își pun bunurile de preț într-o basma adevărată: întâi o întind pe pat, apoi pun cu grijă fiecare lucrușor acolo, le mai învăluie o dată cu privirea și strâng colțurile basmalei, înnodându-le zdravăn: ani de zile, poate niciodată în viața asta, nu vor desface nodul făcut.” (p. 147) Iarăși Constantin Stan își arată subtilitatea. Nu face, din asta, chiar o tragedie. Lasă lucrurile în
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
-o într-o femeie normală cu mici ieșiri isterice și atât. Întreaga orchestrație romantică nu se susține la nivelul personajelor, mecanismul justificativ se lovește de evidențele istorice și de terifiantul crimelor în serie, crime însoțite și de tortură. Chipul contesei învăluit de tristețe de la început până la sfârșit apare neschimbat, excepție făcând îmbătrânirea sa rapidă închisă între zidurile celulei sale. Pare la-ndemână încercarea de a explora mai adânc un personaj pentru a afla rațiunile, resortul intim al faptelor sale, numai că
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
sticluțe. Trebuie să zăbovești o jumătate de oră în drogherie ca să observi într-un final dulăpiorul ăsta. Acolo sînt păstrate medicamentele. În New York a scăpat teafără o singură farmacie unde farmacistul prepară personal leacurile. O, acesta e un loc remarcabil, învăluit în aureola misterului medical! Ca dovadă că aici într-adevăr se prepară manual medicamentele, patronul farmaciei a expus în vitrină un maldăr de rețete vechi și îngălbenite. În mare, farmacia arată ca bîrlogul unui alchimist din Evul Mediu. Ți-e
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]