1,232 matches
-
există un strop de adevăr în modul în care ei percep America o comunitate îngrădită care a încercat să-și întoarcă privirile de la cei aflați în nevoie, și nu cetatea de pe munte. Începând mai ales cu alegerile naționale contestate cu înverșunare din 2000 și 2004, comentatorii au făcut mare caz de rolul religiei în extinderea divergențelor politice și culturale în interiorul Americii. Înțelepciunea convențională sugerează faptul că aceste divergențe vor continua să se amplifice. În acest caz, America în care am crescut
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
decizia economică ce trebuie să o elibereze. Până atunci, municipalitatea taxează pâinea la fiecare cincisprezece zile, luând drept bază naturală a acestei calculări prețul curent al grâului și randamentul normal al făinurilor. La fiecare diminuare a taxei, brutarii protestează cu înverșunare și susțin cu multă convingere că făinurile din București au un randament mult inferior mediei; în fine, că trebuie consumate imediat, cu riscul de a le vedea cum fermentează și fac cocoloașe în cincisprezece zile. Aceste plângeri fondate, aceste indicii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ceea ce întreaga comunitate venera. Pentru el, oamenii din Shavi erau sălbatici, iar Ayoko reprezenta doar o fată-în-casă. Deși ea opuse rezistență, plînse și imploră, rugămințile ei nu însemnară decît vorbe nedeslușite pentru el, împotrivirea ei nu făcu decît să sporească înverșunarea cu care se răzbuna pe Shon. Albii abuzează de spațiul locuit de populația Shavi, împrejmuit de pădurea care îl protejează de lumea exterioară, în același mod în care se abuzează de prințesă. De cele mai multe ori, invadarea și distrugerea spațiului sînt
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat planșetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu știa să urască, durerea lor era pură și în ea puteai ghici cel mult protestul împotriva ei, a durerii în sine, fiindcă durea, și nu a învățătorului sau a școlii, cu cărțile și istoriile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
merse de-a lungul coridoarelor aproape pustii la acea oră a dimineții. Micul dejun i se aduse în birou; tocmai mânca, când fu introdus Scudder. Omulețul era în același timp furios și neliniștit. AȘADAR, TRASK A MĂRTURISIT, SPUSE EL CU ÎNVERȘUNARE. \ EI BINE, N-AM FĂCUT NIMIC, DAR SUNT DE ACORD SĂ-L ÎNZESTRĂM CU O HARTĂ. CE ESTE ILEGAL ÎN LEGĂTURĂ CU ASTA? ÎNTREBĂ MARIN SCURT. O AVEA COLONELUL GREGSON. ACESTA ERA UN OM VOINIC, CU O ÎNFĂȚIȘARE MODESTĂ, ABIA TRECUT DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
modifice în prima jumătate a veacului al XIX-lea, odată cu intensificarea legăturilor economice și a operațiilor militare în Asia răsăriteană și cu o anumită perfecționare a mijloacelor de comunicație. Epidemia dezlănțuită la mijlocul lui 1817 în Bengal s-a manifestat cu înverșunare la Calcutta, unde municipalitatea a apreciat că un număr atât de mare de decese nu se înregistrase cu prilejul nici uneia dintre calamitățile din trecutul cel mai îndepărtat. După doi-trei ani de parcurgere distrugătoare a teritoriului Indiei, flagelul s-a propagat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se mai auzea decât motorul ferăstrăului mecanic, învârtindu-se în gol. - Poate că nu e nimic grav, spuse unul din ei. Apoi fiecare se întoarse la locul său, atelierul se umplu iar de zgomot, dar acum munceau cu mai puțină înverșunare, ca și cum ar fi așteptat ceva. După un sfert de oră, Ballester intră din nou, își agăță haina în cui și, fără un cuvânt, ieși pe ușă. Prin geamuri se vedea cum lumina începe ușor să scadă. Puțin după aceea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nostalgiile în imaginea unui artist inexistent, care să concentreze ceea ce ea nu izbutise ?... sau amintirea soțului suprapusă unui fiu iluzoriu, în stare să realizeze... să realizeze „depășirea, și nu maimuțăreala naturii“. Când întâlnea acest cuvânt, doamna Hariga dobândea o nemaipomenită înverșunare și uscăciune. Ca și cum nimic n-ar fi scârbit-o mai mult decât natura încă vie într-însa și în jurul ei. Chiar dacă (sau poate pentru că) tot natura îi dăruise cândva bucuria dragostei și harul artei ? ...Însăși vocea fetei, relatând patetic despre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu asta e important ! N-a fost nimic forțat. N-am insistat. Cum să fiu vinovat față de cineva care nu este un termen al dilemei ? Al dilemei mele, în orice caz. Câtă plăcere în dezbaterea acestor fleacuri, câtă cazuistică... și înverșunare și inteligență, îți venea să zâmbești, să-ți devină simpatică această patetică vanitate care vrea să domine conjunctura. — Orice reproducere a unei situații e falsă. Doar cel în cauză o posedă în întregime, ea conținându-și și justificarea. Totdeauna există
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cireșul bătrân care, în cinstea sosirii lui, se împodobise cu o minunată cunună de flori albe în locul coroanei de muguri plăpânzi de acum o lună... În gară pâlcuri de soldați se năpustiră asupra trenului ce pufăia și se smucea cu înverșunare înainte de a se opri. Ochii lui Apostol însă alergau nerăbdători printre oameni, mereu de ici-colo, cercetând aproape cu frică până ce, cu o lucire de fericire nestăpânită, se poticniră. Pe peron, în același loc unde rămăsese, ca și cum vreme de patru săptămâni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
peste tot, dar n-a găsit idolii. 36. Iacov s-a mîniat, și a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul, și i-a zis: "Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu, de mă urmărești cu atîta înverșunare? 37. Mi-ai scormonit toate lucrurile și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraților mei și fraților tăi, ca să judece ei între noi amîndoi! 38. Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Am obținut ce-am vrut! Bineînțeles, dacă aș fi spus: În nici un caz vreun bulangiu În uniformă n-o să fie invitat la un chef al celor În civil, atunci Drummond ar fi fost prima care să mi se opună cu Înverșunare. Dar ultimul lucru pe care mi-l doresc e să stau În jacheta mea (nouă și neagră) de piele maro, În cămașă cadrilată și pantaloni brun-roșcat În localul de curry lângă Considine Împopoțonat cu cămașă albă, pantaloni negri de polițai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Am Înțeles ideea. Și acum ce vești ai de la Forum? Behăie o veșnicie despre speranțele și temerile coloraților din Lothian În privința cazului ăstuia. După ce terminăm, Peter Inglis se furișează tiptil lângă mine. — Tresaibă cineva grijă de ea, spune el cu Înverșunare, Încercând de pomană să-și Întărească credibilitatea de heterosexual. Mda, Inglis, ai mare dreptate. Și ciai de gânsă faci? Să legi un vibrator În curele de ea și s-o fuți În cur? — Ai dreptate, Îi zic eu. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de la nivelul tronului Creatorului însuși. Păcatul originar echivalează, așadar, cu construirea unui (auto)idol menit să preamărească "eul uman", să îi stimuleze autoadorarea; căci, așa cum Thoma de Aquino observă, idolul este numit "minciună" în Sfînta Scriptură: "Idolii se agață cu înverșunare de minciună. Iar Glossa adaugă: "Adică de idol"" [1997:294]. Poate tocmai din această cauză, autoadorarea ca formă a minciunii perverse, pentru că cel mai adesea ea nu este (re)cunoscută va constitui pentru omul căzut în păcat prima dintre cele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
două kireji, dar se subliniază valoarea tehnică inestimabilă a procedeului de a tăia În două haiku-ul. Nu se interzice, se recomandă. O superstiție asemănătoare cu cea de mai sus este vehiculată și atunci cînd se impune, cu o anume Înverșunare obtuză, că e obligatoriu ca un haiku să poată răspunde la Întrebările ce, cînd și unde. Căci, dacă nu o face, bineînțeles, nu e haiku. Care e sursa primară care a declanșat la noi acest derapaj? Cele nici două pagini
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
transfigurează realitatea, demontând-o și remontând-o în imaginarul poetului și, în egală măsură, al pamfletarului. În spațiul publicistic arghezian, poetica agresivității, ca expresie fundamentală a unui reflex polemic funciar, se înscrie într-o configurație elastic-încăpătoare, traversând grade diferite ale înverșunării: de la imaginarea unor corecții infantile, aplicate punctual (urecheatul, nuiaua, bastonul etc.), ca măsuri punitive hilare, trecând prin insultă, jignire și umilință publică, până la scenarii apocaliptice, în care agresivitatea verbală dezlănțuită (înjurătura, imprecația, anatema, afurisenia etc.) ia proporții apocaliptice. Indiferent de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Despre mișcările de revoluție ale corpurilor cerești, îi era dedicată însuși Papei Paul al III-lea. Oricum, Biserica se simțea deja atacată. Drept urmare, noile idei - punerea lui Aristotel la îndoială - nu mai puteau fi acceptate. Atacul împotriva Bisericii începuse cu înverșunare încă din anul 1517, când un călugăr german constipat a bătut în cuie, pe ușa bisericii din Wittenberg, o listă cu plângeri. (Constipația lui Luther a fost legendară. Unii cărturari cred că marea lui revelație divină a venit la toaletă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
zguduirea ideii de univers închis într-o coajă de nucă. Pământul nu putea sta în centrul creației lui Dumnezeu. Pe măsură ce papalitatea își scăpa din mână turma, Biserica Catolică a încercat să respingă conceptele de zero și neant cu mai multă înverșunare ca oricând, însă zero prinsese deja rădăcini. Chiar și cei mai pioși intelectuali - iezuiții - erau sfâșiați între vechile moduri aristotelice de gândire și noile filozofii, care includeau noțiunile de zero și vid, infinitate și infinit. Fiind pregătit ca iezuit, René
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a ridica bolovani grei, de a alerga mai iute decât alții (e mai ales o însușire a lui Ahile). Vin însă apoi, ca o revărsare a forței, neînfricarea, curajul și avântul, apoi agresivitatea ca ardoare năvalnică, pofta de luptă și înverșunarea în luptă, care pot deveni furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
arată mânios când Hector, după ce l-a omorât, îi îmbracă armura și, pentru ca leșul lui să nu cadă pradă câinilor din Troia, îi învăluie într-o 84 negură deasă, ca să-i ascundă de troieni pe cei care se luptau cu înverșunare pentru el. Chiar și Homer, când îl mustra blând pentru necugetarea de a nu se opri din luptă la timp, folosește un termen aproape afectuos, népios, nesăbuit ca un copil. Tot așa i se adresează (méga népios, copil mare și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Hector, murind: de mâna lui Paris, lângă poarta Schee (poarta dinspre nord a Troiei). Abia din Odiseea mai aflăm că în jurul trupului său uriaș și frumos, întins în praf, cu părul răvășit, aheii s-au luptat o zi întreagă, cu înverșunare, până în amurg, când a izbucnit o furtună cumplită. Trupul a fost adus în tabără, spălat și uns. Aheii plângeau, își tăiau pletele în semn de doliu. Tetis, împreună cu toate zeițele mării, a ieșit din valuri cu un țipăt care i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a ridica bolovani grei, de a alerga mai iute decât alții (e mai ales o însușire a lui Ahile). Vin însă apoi, ca o revărsare a forței, neînfricarea, curajul și avântul, apoi agresivitatea ca ardoare năvalnică, pofta de luptă și înverșunarea în luptă, care pot deveni furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
se arată mânios când Hector, după ce l-a omorât, îi îmbracă armura și, pentru ca leșul lui să nu cadă pradă câinilor din Troia, îi învăluie într-o negură deasă, ca să-i ascundă de troieni pe cei care se luptau cu înverșunare pentru el. Chiar și Homer, când îl mustra blând pentru necugetarea de a nu se opri din luptă la timp, folosește un termen aproape afectuos, népios, nesăbuit ca un copil. Tot așa i se adresează (méga népios, copil mare și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Hector, murind: de mâna lui Paris, lângă poarta Schee (poarta dinspre nord a Troiei). Abia din Odiseea mai aflăm că în jurul trupului său uriaș și frumos, întins în praf, cu părul răvășit, aheii s-au luptat o zi întreagă, cu înverșunare, până în amurg, când a izbucnit o furtună cumplită. Trupul a fost adus în tabără, spălat și uns. Aheii plângeau, își tăiau pletele în semn de doliu. Tetis, împreună cu toate zeițele mării, a ieșit din valuri cu un țipăt care i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
verosimilului. Există, după părerea lui Aristotel, o verosimilitate a lipsei de verosimil, punct de vedere pe care-l va împărtăși în totalitate Corneille, dar pe care unii teoreticieni ai Clasicismului, ca Abatele d'Aubignac mai ales, îl vor condamna cu înverșunare. 3.2.3. Subordonarea personajului față de acțiune Caracteristicile personajului dramatic sunt supuse exigențelor verosimilului acțiunii. Să semnalăm că Aristotel încearcă numai să definească eroul tragediei. Excepțional fiind, personajul nu trebuie, din această cauză, să fie prea diferit de noi, căci
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]