2,867 matches
-
care, cu puțin noroc, îți poți umple viața iubind, chiar dacă n-ai pictat Capela Sixtină. Dar eu semănam demult cu taurii din arenă care nu mai văd la un moment dat decât o mică bucată de pânză. Și pot fi învinuiți taurii pentru asta? Nici măcar azi, când am altă perspectivă asupra lucrurilor, nu pot să regret că nu m-a mulțumit să cioplesc cruci într-un atelier oarecare, că mi-a fost silă de mediocritatea mea. Pot să regret numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de puritate. Dar un corectiv trebuia adus la teoria lui. Uneori cei care locuiesc în aceste oaze aduc murdăria pe picioare, pe mâini și, treptat, murdăria îi îmbolnăvește fără să-și dea seama cum s-a întâmplat. Pe cine să învinuiască atunci? Moașa simțise bine că n-avea nevoie să-mi interzică s-o văd pe Laura. Putea conta pe azil și pe slăbiciunile noastre, pentru ca dragostea mea cu Laura să se învinovățească doar pe ea însăși părăsind oaza pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca să șterg orice urmă. „N-am nici o îndoială că așa s-au petrecut lucrurile, zicea indignat Mopsul. Și cu ce scop? Asta-i bună! Vrea să se așeze pe fotoliul Bătrânului, să bea din limonada lui, nelegiuitul”. — Înțelegi, Daniel, ești învinuit de crimă. Și eu alături de tine. Ce facem acum? Arăta palid. Pretinsese odată că el făcea o distincție între onoare și bunul simț și că în fața lui Dumnezeu onoarea nu înseamnă nimic. Acum mă convingeam că asta nu fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
felicitat pentru asta în clipa următoare fiindcă individul a apărut exclamând: „Ah, Doamne!” Era bine dispus. Răsturnându-se în fotoliu, m-a întrebat: „Așadar, ce dorești?”, de parcă atunci mă zărise. I-am explicat că bătrânii vorbeau despre mine vrute și nevrute, mă învinuiau chiar de crimă. „Așa?” s-a mirat el și în vremea asta se uita fix la mine. „Și cu ce vrei să te ajut eu?” Își scoase ochelarii să și-i șteargă. Eu așteptam. Era parcă foarte important să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ce-mi reproșa? Încercam să găsesc un răspuns la această întrebare când Domnul Andrei s-a furișat cu mii de precauții ca să-mi șoptească, grăbit, o veste rea: instigat de Mopsul, Anton constituise un tribunal care-mi intentase proces. Eram învinuit de două crime. Prima, că l-am ucis pe Bătrânul. A doua, că am complotat să-i iau locul. Mopsul era extrem de revoltat. „Cum a îndrăznit? striga el. Și de ce a săpat un mormânt pe care l-a umplut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În jos, la masă. — I-am spus că e ridicol să creadă asta, continuă Emma. Eu nu răspund. — Am dreptate? — Nu știu. Și chiar nu știu. De luni de zile dau vina pe Linda. Am izbutit performanța de a o Învinui pentru fiecare lucru rău care mi s-a Întîmplat, i-am construit o imagine demonică, de stăpînă peste o familie anormală și Îngrozitoare, dar acum că Emma, cea Încîntător de apropiată de mine, stă la masa din bucătăria mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Sunt lucruri care s-au petrecut demult. ― Dar ele te urmăresc. Și istoria ta nu-ți mai aparține. IX ― Dacă nu m-ar fi silit Inchiziția să abjur n-ar fi fost nimic din toate astea. Nu m-ar fi învinuit nimeni că mă bucur să trăiesc. ― Bineînțeles. ― Și nimeni n-ar mai fi văzut în asta un semn de slăbiciune. Alții pot declara cu trufie o dragoste de viață de care eu trebuie să mă rușinez. Ceea ce în gura lor
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
S-a abținut să-mi sară în ajutor. ― Adevărul e că nici tu n-ai fost întrutotul corect cu el. L-ai jignit când i-ai pus cuvintele în gura unui personaj caraghios. Dar nimeni, dintre noi, nu te-a învinuit pentru asta. Dimpotrivă, ne-am amuzat văzând cum te joci cu focul. Ne-am simțit ocrotiți de inteligența ta. Și cu atât mai greu ne-a fost să te vedem, apoi, smerit, blestemîndu-ți ereziile. Ne-am simțit nu numai dezamăgiți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
reacționat, atunci, cu un amestec de nedumerire și furie, socotind compasiunea o lipsă de modestie din partea celor care mă căinau. Mi-am zis: "Aș vrea să-i văd duși la Inchiziție, un singur ceas. După aceea nu m-ar mai învinui pe mine că am ratat minunatul prilej pe care l-am avut, de a lăsa în urma mea o cenușă venerabilă"... Cu timpul, mi-am biruit iritarea și, la sfârșitul penitenței, când mi s-a dat voie să. ies din casă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele..." Până aici e ușor. Dar greul abia urmează. Primele vorbe pe care le vei rosti îți pot fi fatale... O asemenea experiență nu poate fi imaginată. Toți cei care mă învinuiesc de "lașitate" vorbesc în necunoștință de cauză, crede-mă. ― În privința asta te cred. Știu că nu exagerezi. ― De unde știi? ― Știu, Galilei... De la Julia. ― Cine e Julia? ― O femeie pe care am iubit-o mult... Mi-a frecat brațul stâng cu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-l otrăvească. Se simțea prizonier, făcea crize de plâns și fugea, nu știa singur de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia cu spaima că va fi denunțat Inchiziției, și a sfârșit prin a se duce singur la tribunalul Inchiziției, unde s-a învinuit de păcate pe care nu le săvârșise. ― Și a fost absolvit? ― Da. A rătăcit multă vreme, apoi, în căutarea unei păci pe care n-a găsit-o decât în mormânt. ― Se spune că pe mormântul său de la Roma nu lipsesc
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care nu lăsa loc la nici o îndoială. M-au declarat vinovat de erezie. Mi-a stat pe limbă, o clipă, să le spun că ereticii au împiedicat istoria omenirii să putrezească pe loc Socrate a fost eretic. Christos a fost învinuit și el de erezie... Dar n-am avut curajul... Cam asta a fost. M-am împotrivit cât am putut. ― Și, din păcate, Inchiziția e ca lepra. Se ia și nu-ți mai trece. ― Am coborât azi în vale, m-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
deosebit fiind de el și totodată existând în el încă de la începuturi alături de Duhul Sfânt. Încerc să fiu cât mai simplu, dar nu e ușor, și, printre cuvintele greșit rostite, se ascund greșeala și erezia, dar voi n-o să mă învinuiți de acest lucru. Cu toate că încercasem să fiu cât mai pe înțelesul lor, am lungit-o ore-n șir: referindu-mă la substanța divină, citam monofizitismul, drept care mă întrebau ce-i aia, iar, ca să-l explic, aduceam vorba despre opusul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în picioare printre preoți, deși are aproape vârsta mea. Așa că se pare că nu ești cel mai în măsură să spui cine în cine să aibă încredere. Adaloald s-a ridicat în picioare roșu de mânie. - Cum îndrăznești s-o învinuiești pe regină? Cum îndrăznești să-l judeci pe rege? Glasul i s-a ascuțit precum cel al unei femei. A luat atunci cuvântul Arioald din Torino. - Să nu uiți că noi cu mâinile noastre ți-am pus coroana pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
descumpănit, incapabil de a mai spune ceva, drept care fantasma a continuat: - Spaima? Oare nu tremura și sudoarea lui nu sângera de frică în grădina măslinilor? Nu voia să fie cruțat de soarta ce-i fusese hărăzită? Oare nu și-a învinuit tatăl că l-a părăsit pe când era pe cruce? Dacă un soldat s-ar fi purtat în acest fel înainte sau după o bătălie, ar fi fost făcut laș și batjocorit de toată lumea. Noi ne plângem de chinul sufletesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
legăna trupul înainte și înapoi, uitându-se țintă la apă. Cu glas răgușit murmura încontinuu: „Mea culpa“. Ochii îi arătau ca niște globuri roșii cufundate în negrul cearcănelor zbârcite. M-am apropiat de ea și am întrebat-o: - De ce te învinuiești, femeie? Ea nu m-a băgat în seamă, continuând să se legene și să repete: „Mea culpa“. Grimoald a făcut semn și mi-a arătat ceea ce nu văzusem. De un eșafod puțin mai la vale atârnau vreo zece spânzurați. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
face că la moșie, în iarna de dinaintea primăverii anului 627, au existat două școli: una pentru consolidarea identității și a tradițiilor străvechi, și alta pentru a avea o armă în plus cu care să fie apărate. Mult mă vor putea învinui că m-am folosit de Domnul nostru Cel Atotputernic în scopuri politice, ceea ce eu nu neg, căci am făcut-o de mai multe ori. Însă vreau să le-aduc aminte acestor critici severi că păstorul nu se-ngrijește de mijloacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ca și cum ar fi povestit saga unui erou, a cavalerilor și a oamenilor credincioși lor. Punea suflet și povestea cu belșug de amănunte. Era bine-venit și în biserica ariană Sant’Eusebio, mai ales după ce, în timpul unei omilii de la San Michele, fusese învinuit că nu se străduia să aplice decretele lui Teodosie împotriva cultului arborilor. Cu acea ocazie se mărginise să răspundă: „În ochii Domnului este oare mai puțin nelegiuit cel care adoră o creatură a sa ori cel care se închină monedelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trecea pragul, două mâni nevăzute îl strângeau de gât, sufocându-l și trântindu-l la pământ. În a doua parte a scrisorii se plângea de faptul că acești catolici unelteau pentru a pune mâna pe biserica lui, căutând să-l învinuiască de profanare. Ceea ce s-a și întâmplat: la scurt timp după cele petrecute, deoarece el nu contenea să protesteze din cauză că giuvaierele, în cele din urmă înapoiate de fur, fuseseră adjudecate de tezaurul bisericii, în loc să fie nu repuse pe trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de morminte și de răpire de cadavre. Conform capitolului XV din edictul lui Rotari, pedeapsa mea ar fi fost doar o amendă de nouă sute de parale, plătibilă fiscului regal. El însă nu s-a mulțumit doar cu atât: m-a învinuit că aș fi acționat în scopuri necurate, pentru a provoca cu ajutorul magiei o molimă înspăimântătoare, în semn de ură față de el. Ariberto era un rege funest: nici măcar nu-și dădea seama că dincolo de mare arabii deveneau tot mai puternici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totuși să păstrez taina locului și a cinstirii cu care bătrânul a fost îngropat. Cred că am procedat corect, ținând seama și de faptul că în ziua înmormântării a venit un călugăr bătrân, necunoscut prin părțile noastre, care i-a învinuit public pe doi oameni pioși din Concordia de a-l fi urmărit pe ereticul fugit pe ascuns din orașul lor și, în fine, de a-l fi ucis din ordinul regelui. De aceea e mai bine să nu se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi amintesc e dorința dureroasă pe care am simțit-o când ne-am întâlnit în acel hol strâmt. E uimitor că s-au întâmplat atâtea cât ți-ai trage sufletul. În tot acel răstimp n-am făcut decât să mă învinuiesc. Sunt o proastă, un copil, o proastă! Mama o să râdă de mine când o să-i povestesc. Dar deja știam că n-o să-i povestesc asta mamei. Și acest gând m-a făcut să roșesc. Nu era de la căldura pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
păr și cu unghiile mânjite de sânge. Au trecut ani până când am înțeles de ce nu m-a lăsat să mor, de ce uciderea celor iubiți de ea n-o umpluse de furie împotriva mea, care fusesem cauza tuturora. Dar Re-nefer se învinuia doar pe ea însăși pentru moartea soțului și a fiului ei, pentru că ea vrusese această căsătorie și făcuse sacrificii ca să asigure uniunea noastră. Ea îl trimisese pe Shalem să mă caute în piață și ea aranjase să cădem unul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oficia la biserica din Nandru Sfânta Liturghie, de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, este arestat, apoi, anchetat și supus, la securitatea din Deva, unor torturi imposibil de imaginat. I se Înscenează apartenența la așa-zisa „Garda Albă” și este Învinuit de insurecție armată. Este condamnat la muncă silnică pe viață. Lotul, din care făcea parte, era alcătuit din 70 de inculpați, dintre care patru sunt condamnați la moarte și executați. În același an, la mijlocul lui iulie, au fost arestați fiul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cartuș, dacă nimic nu-ți vine la cătare? Apă de Maluri dă un telefon, adjunctului. Ei? Nimic. Chiar? Chiar! Ce vorbești, mă, oare cum se poate una ca asta? Așa, după cum se vede. Eu nu-s vinovat. A, nu te Învinuiesc, cu nimica, dragul meu; cu nimica, absolut. Unde sunteți, nenea șefule? Acum, chiar acum, sunt la intersecția izvorului cu cișmeaua. Dar ce căutați tocmai pe acolo? Ce să caut, bre, s-a ivit o problemă, la sistemul de irigații, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]