KorAP: Find »[drukola/base=șam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...37 >

917 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

mâna în buzunarul capotului și scoase un pumn de hârtiuțe împăturite și mototolite, pe care le aruncă pe masă, în fața lui Șam. Acesta lua un ghemotoc, îl desfăcu și citi: „Voi solicită mașină mâine dimineață, între 11.30 și 1“. Șam o privi întrebător. — De ce-i suporți toanele astea? zise el. De ce n-o întinzi și nu-l lași să fiarbă-n suc propriu? — Fiindcă, probabil, mă simt vinovată. Vinovată că i-am dat în vileag secretul. — N-ai făcut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
a provocat... Acum unde e? — Bănuiesc că încă doarme. Doarme în camera de oaspeți. Se culcă la câteva ceasuri după mine și se școală târziu, ca să nu trebuiască să luăm micul dejun împreună. De fapt nu mai mâncăm niciodată împreună. Șam chibzui câteva clipe. Apoi zise: — Ellie, vino acasă la mine. Acum! Scrie-i tu un bilețel! Treaba asta o să-l aducă iar cu picioarele pe pământ. Nu, mulțumesc, Șam. — Îl lași să se poarte cu tine de parcă ai fi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
luăm micul dejun împreună. De fapt nu mai mâncăm niciodată împreună. Șam chibzui câteva clipe. Apoi zise: — Ellie, vino acasă la mine. Acum! Scrie-i tu un bilețel! Treaba asta o să-l aducă iar cu picioarele pe pământ. Nu, mulțumesc, Șam. — Îl lași să se poarte cu tine de parcă ai fi o criminală. E absurd! — Știu, dar... — Îmbracă-te, fă-ți bagajele și vino cu mine în clipa asta! Până nu se trezește. Hai, ce mai aștepți? Sări în picioare, vrând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
bagajele și vino cu mine în clipa asta! Până nu se trezește. Hai, ce mai aștepți? Sări în picioare, vrând parcă s-o încurajeze. — Fără obligații. Doar dacă nu cumva ți le dorești, desigur. Eleanor schița un zâmbet. — Îți mulțumesc, Șam, dar nu pot. — De ce nu? — Dacă aș pleca acum, nu m-aș mai întoarce niciodată. Ar fi sfârșitul. Ei bine, poate ai ajuns la sfârșitul acestei casnicii, spuse Șam. — Vai, Șam, divorțul îmi mai lipsea! exclama Eleanor. Toate cunoștințele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cumva ți le dorești, desigur. Eleanor schița un zâmbet. — Îți mulțumesc, Șam, dar nu pot. — De ce nu? — Dacă aș pleca acum, nu m-aș mai întoarce niciodată. Ar fi sfârșitul. Ei bine, poate ai ajuns la sfârșitul acestei casnicii, spuse Șam. — Vai, Șam, divorțul îmi mai lipsea! exclama Eleanor. Toate cunoștințele mele au trecut printr-un divorț. Am văzut cu ochii mei cum îi afectează pe oameni. Tu, unul, știi cum e. Nu vreau să trec prin toate mizeriile pământului. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
le dorești, desigur. Eleanor schița un zâmbet. — Îți mulțumesc, Șam, dar nu pot. — De ce nu? — Dacă aș pleca acum, nu m-aș mai întoarce niciodată. Ar fi sfârșitul. Ei bine, poate ai ajuns la sfârșitul acestei casnicii, spuse Șam. — Vai, Șam, divorțul îmi mai lipsea! exclama Eleanor. Toate cunoștințele mele au trecut printr-un divorț. Am văzut cu ochii mei cum îi afectează pe oameni. Tu, unul, știi cum e. Nu vreau să trec prin toate mizeriile pământului. Nu la această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
lăsat de scris române, e-n toane bune aproape tot timpul. Apoi adaugă: — Sau se preface, ceea ce pentru mine totuna e. Voia să pară glumeața, dar tonul ei grav spunea altceva. — De ce te-ai măritat cu el, Ellie? o întreba Șam. Ea șovăi o clipă, de parcă s-ar fi trezit pe marginea unei prăpastii. Apoi, ca și cum s-ar fi aruncat în gol, spuse: — El a fost tatăl. — Ce vrei să spui? — Atunci când am facut chiuretajul. Șam o privi cu gura căscată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cu el, Ellie? o întreba Șam. Ea șovăi o clipă, de parcă s-ar fi trezit pe marginea unei prăpastii. Apoi, ca și cum s-ar fi aruncat în gol, spuse: — El a fost tatăl. — Ce vrei să spui? — Atunci când am facut chiuretajul. Șam o privi cu gura căscată. — Ai spus că nu știi care din noi doi e tatăl. — Ba știam foarte bine. Când m-am culcat cu tine, am făcut sex protejat. — Dar nu și când te-ai culcat cu Adrian? Eleanor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Ai spus că nu știi care din noi doi e tatăl. — Ba știam foarte bine. Când m-am culcat cu tine, am făcut sex protejat. — Dar nu și când te-ai culcat cu Adrian? Eleanor dădu din cap a încuviințare. Șam se apucă să gesticuleze indignat. — Sfinte Sisoe! De ce nu ne-ai spus de atunci? — Am socotit că-i mai bine așa. M-am gandit c-o să rămâneți amândoi alături de mine, că dacă nici unul din voi nu stie care-i tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
că dacă nici unul din voi nu stie care-i tatăl, o să salvăm trioul nostru. Știi cum e - ca-n povestea cu glonțul orb din plutonul de execuție. Sau dimpotrivă, adaugă ea după o clipă de gandire. — Eu... eu... îngaimă pierit Șam. Eram o tânără la ananghie, cuprinsă de panică. Nu voiam decât să nu fiu însărcinată. Ulterior însă am trecut printr-o depresie foarte serioasă. Într-o zi - asta se-ntâmplă când erai plecat la bursă în America - i-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cerut de nevastă. — Ca să poți avea până la urmă copii? — Da. Uneori stau și mă-ntreb dacă prima sarcină n-a fost cumva o fetiță. Mi-ar fi plăcut să am o fată. — Putea să ajungă o altă Fanny Tarrant, zise Șam. Nu glumi pe tema asta, Șam! Dar cum ar trebui să reacționez? izbucni el. Dacă vrei, pot sa ma și-nfurii. Nu, nu te-nfuria. — Doamne, Ellie, m-ai dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
până la urmă copii? — Da. Uneori stau și mă-ntreb dacă prima sarcină n-a fost cumva o fetiță. Mi-ar fi plăcut să am o fată. — Putea să ajungă o altă Fanny Tarrant, zise Șam. Nu glumi pe tema asta, Șam! Dar cum ar trebui să reacționez? izbucni el. Dacă vrei, pot sa ma și-nfurii. Nu, nu te-nfuria. — Doamne, Ellie, m-ai dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat în ceață tot timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
izbucni el. Dacă vrei, pot sa ma și-nfurii. Nu, nu te-nfuria. — Doamne, Ellie, m-ai dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat în ceață tot timpul. Am incercat sa ma amăgesc singură, Șam, prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic. — Am comis destule greșeli mari în viață, spuse Șam emoționat. Chiar și fără participarea mea - cu cincizeci la suta - la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
dus cu zăhărelul! — Știu. Am greșit. Îmi pare rău! — Și m-ai lăsat în ceață tot timpul. Am incercat sa ma amăgesc singură, Șam, prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic. — Am comis destule greșeli mari în viață, spuse Șam emoționat. Chiar și fără participarea mea - cu cincizeci la suta - la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie de el și-i puse mâna pe braț. — Spune-mi că mă ierți. — Treacă de la mine. Te iert, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Am incercat sa ma amăgesc singură, Șam, prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic. — Am comis destule greșeli mari în viață, spuse Șam emoționat. Chiar și fără participarea mea - cu cincizeci la suta - la treaba asta. Îmi pare rău, Șam! repeta Eleanor. Se apropie de el și-i puse mâna pe braț. — Spune-mi că mă ierți. — Treacă de la mine. Te iert, spuse el. Eleanor îl săruta pe obraz și se așeza în șezlong. — Cât ai de gand să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
puse mâna pe braț. — Spune-mi că mă ierți. — Treacă de la mine. Te iert, spuse el. Eleanor îl săruta pe obraz și se așeza în șezlong. — Cât ai de gand să-l mai lași pe Adrian să te terorizeze? întreba Șam. Nu prea mult. Oricât de sinistru ar fi articolul lui Fanny Tarrant, nu poate fi mai sinistru decât clipele astea de așteptare. Am senzația că de îndată ce-o să aflăm tot ce poate fi mai rău, o sa piară și blestemul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
lăsat asupra noastră. Adrian o să-mi vorbească din nou și o să facem ordine în viețile noastre. — Și dacă n-o să faceți? Atunci s-ar putea să-ți fiu recunoscătoare pentru camera ta de oaspeți, răspunse ea cu un zâmbet pierit. Șam se așeza pe canapea. — La ce oră sosesc de regulă ziarele? — Nu se știe niciodată. Depinde de domnul Barnes - dacă vine să ni le aducă cu dubita sau își trimite băiatul cu bicicleta. Cand te-am auzit sosind, am crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
că jocurile sunt facute - erau deja tipărite și ireversibile. O mulțime de oameni apucaseră deja să le citească. Detestam senzația. În clipele alea nu puteam împărtăși câtuși de puțin trăirile lui Adrian. — Vrei să stau până vin ziarele? se oferi Șam. Sau preferi să rămâi singură? Stai, îl ruga Eleanor. Atunci n-aș putea să beau niște cafea? Eleanor zâmbi și se scula în picioare. — Ba da, cum să nu. — Și tre’ să mă clătesc o țară, cum zic yankeii. — Du

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
putea să beau niște cafea? Eleanor zâmbi și se scula în picioare. — Ba da, cum să nu. — Și tre’ să mă clătesc o țară, cum zic yankeii. — Du-te în baia din spate. Pe-aici. Și Eleanor îl călăuzi pe Șam spre bucătărie. Peste vreo două minute Adrian coborî de la etaj în pantaloni de trening și tricou și ieși în vestibul, luând-o spre ușa de la intrarea din față. Apoi se întoarse aproape instantaneu pe călcâie și intră în camera de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Se așeza într-un fotoliu, prefăcându-se că vrea să citească. Eleanor își văzu de treabă și descarcă tavă pe masă. — Pun de cafea și fac pâine prăjită, spuse ea. Vrei și tu? Adrian continuă s-o ignore. — A venit Șam, relua ea. El tresari violent și o fixă cu privirea. — E la baie, adaugă Eleanor. Adrian își relua lectură. — I-am spus totul, îl preveni femeia, așa că ai putea sa termini odată cu prosteala asta. Adrian continuă s-o ignore. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
termini odată cu prosteala asta. Adrian continuă s-o ignore. Ea trânti și ultima piesă de pe tavă pe tăblia mesei și se duse iar în bucătărie. Adrian înceta să mai pretindă că de fapt citește. Peste câteva clipe din bucătărie apăru Șam. — Adrian! Te-ai sculat! zise el, căznindu-se întrucâtva să pară jovial. Adrian îl privi cu răceală. — Ce cauți aici? — Am sosit azi-dimineață de la L.A. Am trecut doar așa, să văd dacă-mi pot lua vasul de ceramică. Traversa cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
de la L.A. Am trecut doar așa, să văd dacă-mi pot lua vasul de ceramică. Traversa cameră până lângă măsuța pe care era expus vasul și-l ridică. — Credeam c-o să fii plecat o lună. — Mi-am schimbat planurile, răspunse Șam, întorcând vasul pe toate părțile. Are un smalt minunat. — Vrei să zici că te-au pus pe liber tipii de la studio? — Nee! Eu i-am pus pe liber, îl lămuri Șam. Vorba vine. Puse vasul la loc. — Cum vine vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
fii plecat o lună. — Mi-am schimbat planurile, răspunse Șam, întorcând vasul pe toate părțile. Are un smalt minunat. — Vrei să zici că te-au pus pe liber tipii de la studio? — Nee! Eu i-am pus pe liber, îl lămuri Șam. Vorba vine. Puse vasul la loc. — Cum vine vorba? — Am plecat. M-am hotărât să n-ajung o ștoarfa de Hollywood. Stăteam sub umbrela de soare, pe marginea piscinei mele private din Beverly Hills, și lucrăm la a nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pe marginea piscinei mele private din Beverly Hills, și lucrăm la a nu știu câta varianta a scenei de iubire lesbiana dintre Florence Nightingale și-o tânără sora... — Florence Nightingale a fost lesbiana? se minuna Adrian. — În film e, răspunse Șam. În orice caz, dădeam în brânci pe laptopul meu, când, deodată, mi-am zis: de ce mi-oi fi pierzând eu timpul cu căcatul asta? Vreau să spun că, de bună seama, m-aș umple de bani lucrând la el, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
dacă o să ajungă să fie turnat vreodată și dacă, în caz că o să fie turnat, vor folosi textul meu și, oricum, cui o să-i mai pese de el peste zece ani? — Deci un fel de drum al Damascului, comenta Adrian. — Întocmai, confirmă Șam. Simt c-am renăscut. — Și-ai și chelit din nou, din câte văd eu, îl taxa Adrian. Șam îi ignoră poanta. — Mi-am dat seama că există riscul să mă transform într-o mașină de scris scenarii. Adrian păru oarecum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]