6,513 matches
-
negri mă ridică Cu aripi jumulite se-opinteau De rădăcini pierdute mă loveau Iar stelele se zgribuleau de frică. Reci șerpi se unduiau din vizuină Târându-se pe trupu-mi ud și rece Pământul crapă -adânc la doisprezece Și râuri sapă șanțuri de ruină. Mă zvârcoleam, și ale mele brațe O rugă către lună înălțau Iar ochii mei de ramuri se-agățau Săltând în lacrimi conturau nuanțe. Și auzeam un murmur de izvoare Cum se sfădeau copacii-ngrijorați Și mă răcneau condorii
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
animale. Apoi îi dă o parte din boabe Cristinei să le împrăștie păsărilor. -Pui, pui, pui!... strigă fetița voioasă dând de mâncare orătăniilor care se strecurau printre picioarele ei. Un boboc de rața se opintește și se rostogolește căzând în șanțul cu apă.Cristina îl scoate și-l șterge cu rochița ei, apoi îl sărută strângându-l la piept. -Ce prostuț ești, spuse ea, dacă nu eram aici ce făceai?... și-l așează într-un lighean departe de celelalte păsări. -Să
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
desprins iar scara a început să se rotească sub ochii îngroziți ai țăranilor. A evitat prăbușirea prinzând lanțul candelabrului, pe care a coborât. În Bulgaria pentru că nu a putut descuia ușa unei biserici dezafectate a intrat pe fereastră, sărind peste șanțul de sub fereastră, iar la o biserică dintr-un sat părăsit aflat la oarecare distanță de oraș, pentru a nu pierde din timpul zilei, a rămas peste noapte într-o casă, în pofida protestelor însoțitorului. La miezul nopții, unul din cercetătorii institutului
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
-i crea neplăceri, am părăsit Agapia peste câteva zile, pentru totdeauna. Urmarea inevitabilă a distrugerii echilibrului freatic nu s-a lăsat așteptată: întreaga așezare mănăstirească de sub deal a fost grav afectată, biserica inundată, pictura lui Nicolae Grigorescu deteriorată, iar din șanțul creat în jurul bisericii apa trebuia continuu scoasă cu gălețile. Datorită „agravării avariilor și degradărilor la complexul mănăstiresc, stavrofora Olimpiada Chiriac, stareța mănăstirii, a intervenit în anul 1995 pentru introducerea Ansamblului monument istoric Mănăstirea Agapia (biserica mare, clădirile de incintă, casele
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
întuneric, pe care se mișcau două luminițe. Cei doi jandarmi, plutonierul Gigel Moacă și sergentul-major Guță Bârneață abia își mai târau picioarele. Mergeau cu pistoalele atârnate de gât și cu lanternele aprinse, ca să se ferească de băltoace și să vadă șanțul de pe marginea șoselei. Aseară, un nor burtos își revărsase în zonă o aversă scurtă, ca de vară și dispăruse grăbit la orizont. Unde mai pui că acum, spre dimineață, căzuse cu picuri grei și roua, umezindu-le echipamentul din dotare
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
bine că nu! Dar știi, șefu’? Rabd ca un erou, că sunt în misiune. --Ce misiune,bă? Mama lor de șefi șmecheri! Trimit mașina să ne ia în misiune secretă, că au organizat flagrantul pentru prinderea interlopului, ne plantează în șanțul acela de lângă gardul fermei, unde, chipurile, interlopu’ depozitează...Ce? Că nu ne-a spus ce. Și ne spune: stați aici, bă, boilor și pândiți dacă intră și iese vreun camion. Imediat ne raportați ca să acționăm cu flagrantul. Păi, ăsta a
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc cu gândul la frumusețea pădurii. Într-un târziu
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
Ansamblul are în programul doar jocuri și cântece tradiționale autentice, pe care le cântă și le joacă numai și numai live. Vineri, 16 august 2013 16.00-20.00 - Ateliere de meșteșuguri, muzică și dans 19.00-19.45 - Teatrul Nescris din Șanț - prima formă de teatru comunitar din România 20.30-22.00 - Concert intercultural Roots Revival Romania - pe scenă 22.00-după miezul nopții - Improvizații muzicale pe pajiște Trupa de Teatru Nescris din Șanț, județul Bistrița Năsăud Trupa de Teatru Nescris din Șanț
Festivalul „Stan Ioan Pătraș” de la Săpânța [Corola-blog/BlogPost/93028_a_94320]
-
muzică și dans 19.00-19.45 - Teatrul Nescris din Șanț - prima formă de teatru comunitar din România 20.30-22.00 - Concert intercultural Roots Revival Romania - pe scenă 22.00-după miezul nopții - Improvizații muzicale pe pajiște Trupa de Teatru Nescris din Șanț, județul Bistrița Năsăud Trupa de Teatru Nescris din Șanț este prima formă de teatru comunitar din România. Are o activitate de peste 100 de ani și a fost documentată pentru prima dată în 1935, de către Dimitrie Gusti. Spectacolele trupei surprind realități
Festivalul „Stan Ioan Pătraș” de la Săpânța [Corola-blog/BlogPost/93028_a_94320]
-
Șanț - prima formă de teatru comunitar din România 20.30-22.00 - Concert intercultural Roots Revival Romania - pe scenă 22.00-după miezul nopții - Improvizații muzicale pe pajiște Trupa de Teatru Nescris din Șanț, județul Bistrița Năsăud Trupa de Teatru Nescris din Șanț este prima formă de teatru comunitar din România. Are o activitate de peste 100 de ani și a fost documentată pentru prima dată în 1935, de către Dimitrie Gusti. Spectacolele trupei surprind realități ale comunei și scot la lumină probleme reale, urgente
Festivalul „Stan Ioan Pătraș” de la Săpânța [Corola-blog/BlogPost/93028_a_94320]
-
secolul XIII pe locul vechii colonii grecești cetatea au fost genovezii și se numea, după cum am spus, Maurocastro sau Moncastro. Acest edificiu cu un zid de doi chilometri lungime, cu 26 de turnuri și trei porți era înconjurat de un șanț de apărare foarte lat, cu o adîncime de 25 de metri. ‘’ Un moment important, atât pentru istoricul religios al orașului, cât și pentru înțelegerea mai nuanțată a laturii etnice a existenței acestuia îl constituie anul 1330, cănd tânărul Ioan, negustor
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
pentru recoltat! Tovarășa secretară, adă lemne pentru școli! Tovarășa secretară, mută‑te cu familia în comună! Tovarășa secretară, ai grijă să faci planul la contracte de la producători! Tovarășa secretară, repară drumurile! Tovarășa secretară, de ce nu ai scos țăranii la făcut șanțurile pe marginea șoselei? Tovarășa secretară, ai grijă să asiguri condiții bune de trai pentru specialiști, ca să nu plece din comună! Tovarășa secretară, mai pune câteva kilograme pe mata ca să fii mai impunătoare!”... Activitatea de zi cu zi era dinainte planificată
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
drace! Domol, domol! - grăi din iarbă primul voinic, sculându-se în capul oaselor. Nu e necuratul, preacuvioase. — Bată-vă să vă bată - zise Metodiu, ținându-se cu mâna de piept - cum ne-ați mai speriat! Dar ce faceți acolo în șanț, oameni buni? Facem dreptate - zise primul voinic. Auzit-ai dumneata de frații Stănciulescu? — Auzit, de bună seamă - răspunse Metodiu. O țară întreagă le poartă frica. Ei, noi suntem - zise voinicul. Fiți buni și scoateți dumneavoastră tot ce-aveați asupră-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai pomenit! Mulțumesc, Nestor! Calul se înapoie în iarbă, sub măr, alături de tovarășul său. — Preacuvioșiile voastre! - spuse cu bunăvoință unul dintre Stănciulești. Poftiți, rogu-vă, încoace! Nu vă facem nimic! Palizi, drepți, cu traista-n mână, călugării se apropiară de șanț. — Stănciulescu Vasile! - zise unul din voinici, întinzând brațul. — Stănciulescu Demeter! - spuse și celălalt, făcând aceeași mișcare. își strânseră îndelung mâinile, se îmbrățișară cu respect. — Poftiți, ședeți, nu vă sfiiți! - spuse Stănciulescu Demeter, lăsându-se în iarbă. Călugării, destinși, căutară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a așezat pe fruntea înaltă, înrourată de somn a înaltului sol moldovean. Deși la capătul puterilor, musca mai rămâne câteva clipe încordată, atentă, gata-gata să-și ia zborul. Omul însă doarme liniștit; stânca nasului se înalță drept, traversată oblic de șanțul unei cicatrici; la poalele ei, hățișul mustății e amarnic bântuit de vântul răsuflării; un șuier subțire, apoi tot mai gros însoțește ieșirea vijelioasă a aerului din nări; un alt val de aer, întâlnindu-l pe primul, țâșnește din gură, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu o inconștiență demnă de o cauză mai bună, nu le-am călcat sub talpa rigidului nostru bocanc! Câți dintre noi au avut oare curiozitatea de a privi mai atent o pană de gâscă întrezărindu-se albă prin bălăriile unui șanț, câți impulsul nelămurit de a se apleca și a o lua de acolo și câți intuiția strălucită de a o vârî brusc într-o călimară? Puțini, firește, și faptul e regretabil. Nici un obiect, decât poate colțurosul bolovan, nu sparge mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
boier se îndrepta acum Barzovie-Vodă cu suita sa. Episodul 174 LA MOȘIA LUI RADU STOENESCU-BALCÂZU De cum pășiră hotarele moșiei boierului Radu Stoenescu-Balcâzu, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și rapsodul Broanteș observă cu plăcere pretutindeni semnele unei harnice mâini de gospodar: șanțuri proaspăt săpate prin care curgea gâlgâind o apă firească, limpede, lanuri dreptunghiulare, parcă trase cu sfoara, de grâu cu spic greu, gunoi așezat în mici piramide pe pământul de pe care se culesese orzul, poteci pietruite pe lângă parcelele de barabule, sperietori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
temutul său glas: „Davai!” Porniră în trap mărunt, trecând pârâul ce trecea pe lângă sat. De ani buni nu mai organizase atamanul nici o prădăciune. Stând între femei, mereu cu rachiul de secară în mână, bărbații se moleșiseră, erau mai mult prin șanțuri. Chiar el, atamanul, se îngrășase oleacă, iar alaltăieri cu plosca-n pivniță, simțise o împunsătură adâncă în coșul pieptului. „Nu-i a bună, își zise bătrânul. Trebuie mișcare”. Și chiar a doua zi adună cazacii și hotărâră să calce câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o mască vie de a Îngropa Într-un nisip auriu acest excrement uman care a fost cîndva o fetiță după felul cum strînge la piept ursul ăla de pîslă cu un picior lipsă „și toți bătrînii ăștia pe bănci prin șanțuri adormiți În rigole au fost cîndva băieței și au avut părinți și unchi și bunici...“ Conversația n-am mai fost la cinema de ani de zile fiorul acela cînd se stinge lumina și te izolează brusc fără praguri moi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mi dezgroape de undeva din străfunduri niște gînduri aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că aripioara unei muște pe care o lași să trăiască te poate salva. Uite-l cum urcă repede, repede, pe șanțul dintre doi pereți pînă sus, aproape de colțul tavanului și mă privește de acolo cu un soi de provocare, să vadă ce mai inventez. Aș vrea să-i mulțumesc că a fost inteligent și că a reușit să mă dezarmeze. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-i recit tot timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune să merg kilometri fără oprire kilometri pe loc ca acul unei mașini de cusut blocate cum o să mai trec șanțul și dacă rămîn Înțepenit și cu sîngele ăsta) — ...nu știu ce să mă fac, au trecut două săptămîni și nu-mi vine deloc, am turnat În mine trei oale de ceai de pătrunjel pînă am vărsat, am sărit și de pe dulap, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scurtă cale posibilă. Asta era strada din spatele celei principale, unde erau toate restaurantele și atelierele mecanice. De obicei o luam prin altă parte, pe lângă casele frumoase, fiindcă pe acolo îmi plăcea mai mult. Pe aici erau cutii vechi aruncate prin șanțuri, capace ruginite de roți, tomberoane mari deasupra cărora roiau muște și din care ieșea așa un miros încât a trebuit să mă țin de nas când am trecut pe lângă ele. Era întuneric în atelierele mecanice, cu mașini vechi postate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
moment dat, ori el, ori tatăl lui. Nu mi-a spus niciodată nimic despre bunicii mei. Cele mai multe ateliere mecanice nu erau decât niște garaje din tinichea cu canistre de ulei puse în față sau pe alei. Când ploua, apa din șanțuri nu era niciodată curată, ci bătea mereu înspre purpuriu și verde, cu pete care se transformau în orice voiai tu dacă-ți plimbai degetul prin ele. Nu cred că mecanicii se bărbiereau vreodată și mă întrebam cum reușeau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
au salutat-o pe tanti Mae și i-au făcut semn cu capul. Majoritatea erau tineri sau de vârstă mijlocie și doar câteva femei mai în vârstă care îi erau subordonate la fabrică. De-a lungul străzii, camioanele parcau prin șanțuri, iar din ele ieșeau femei și copii. Până când am ajuns jos de tot pe Main Street, mă simțeam deja bine. Eu îmi doream de ceva vreme să vin să-l văd pe Bobbie Lee Taylor, dar mamei și lui tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de discutat, cum e vremea sau noile case de pe dealuri. Mi-a venit în minte noaptea aceea, când ne-am ascuns în casele cele noi. Buzele ei erau purpurii atunci, iar luna strălucea în umezeala lor și puteam vedea micile șanțuri de pe ele, mai subțiri decât un ac. Când a terminat de vorbit, reținusem doar că pleca a doua zi cu trenul. Am ieșit de după tejghea și am prins-o de mână, dar am simțit-o altfel decât în noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]