6,670 matches
-
vreo așezare omenească sau rusul de lângă mine să scoată o vorbă. Când s-a Înserat de-a binelea, am ajuns la niște colibe. Glasul bătrânului reverbera, ca și cum ar fi venit dintr-un Întâmplări... ― Stoi! - a comandat rusul. În acele sălașe ședeau niște amărâți de ruși, dar care ne-au primit bucuroși. În acea seară am mâncat pentru prima oară carne de când mă aflam În prizonierat. În zori, am urcat din nou pe cal și, drâg-drâg, pe la prânz am ajuns la gara
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de toate. Mere pădurețe, corcodușe, mai găseam și câte un alun... Mergeam mai mult noaptea și ziua ne odihneam. Ocoleam orice așezare omenească, de frică să nu ne dea pe mâna autorităților... Totul a mers așa până Într-o seară... Ședeam În marginea unui huceag. Nu departe de noi se afla un drum. La o vreme, se aud glasuri. Ne adăpostim, dar urechea a rămas la pândă. Nu știu dacă poți să simți bucurie mai mare ca cea pe care am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nepotrivită ”. ― Poftește, te rog. În cadrul ușii a apărut Gruia. ― Bună seara. M-am prezentat pentru contravizită, domnule profesor - a reușit să mascheze Gruia surpriza. Deși nu-l cunoștea pe individ, și-a dat seama că este securist, după felul cum ședea În fotoliu. Răsturnat Într-o rână, picior peste picior și căutătură zeflemitoare... După o scurtă privire cercetătoare către Gruia, a Întrebat: ― El cine este? ― Asistentul meu, doctor Gruia Toaibă. Trebuie să facem contravizita bolnavilor - a răspuns profesorul. ― Și cât durează
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mâine luăm o trăsură și plecăm hai-hui. Pe drum, am să-ți ascult povestea... Acum, Însă, hai să-l lăsăm pe Nicu să se ducă acasă. Un bob zăbavă - i-a rugat Nicu și a ieșit pe hol. Nenea Mitru ședea pe un scaun, nu departe de cabinetul lui. I-a făcut semn să se apropie: ― Poftiți, domnule profesor. ― Te rog să aduci o birjă, ca să ne ducă acasă. ― Numaidecât. ― Ce ai mai pus la cale? - l-a Întrebat Petrică. ― O să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te temi, Stăncuțo. Nu-i o operație grea. În câteva zile ești acasă... Eu am să merg să văd de unele treburi și mă Întorc. Spunând acestea, sora șefă a plecat... Când s-a Întors, mâncarea era neatinsă, iar Stăncuța ședea pe aceeași margine de scaun, așa cum a lăsat-o. ― Da’ ce-i cu tine, Stăncuțo? De ce nu mănânci? Vai, ce copil rușinos am eu aici! Ia să mâncăm amândouă. Vrei? Uite, eu am să mănânc mărul acesta. Tu mănâncă bucățica
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spui? ― Că mă voi strădui să urmez sfatul dumneavoastră. Au mai discutat Încă o bună bucată de vreme. Strădania profesorului părea că dă roade. Gruia devenea din ce În ce mai Încrezător În forțele sale. ― Și acum, să urmăm zicerea care spune: călătorului Îi șade bine cu drumul... Seara de toamnă târzie, cu răcoare plăcută, a venit ca o mângâiere de mamă pe fruntea arsă de griji a lui Gruia. Involuntar, a dus mâna, ca În copilărie, când căuta mâna mamei așezată pe fruntea dogorită
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vorbești românește. Da’ ce pretenție poți să ai de la un grăjdar?...” Pentru a arăta parcă secretarului de partid că intervenția lui nu avea nici o legătură cu examenul, rectorul a mulțumit pentru participare doar membrilor comisiei. Gândul de veghe, care ședea ca pe ghimpi așteptând sfârșitul examenului, l-a luat pe Gruia pe sus: „Bravo, cumetre! Ai făcut-o și pe asta! Acum vreau să-ți văd fruntea senină și pasul liniștit, domnule lector!...” „Un bob zăbavă, vecine. Să așteptăm cuvântul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dosarul părea gol. Abia când, cu un zâmbet anume, profesorul l-a așezat pe birou, a văzut că În el se află o foaie de hârtie. ― Ia loc - l-a Îndemnat profesorul. Gruia s-a așezat pe fotoliul pe care ședea de obicei, nedezlipindu-și ochii de pe fața profesorului. Acesta, cu o Încetineală de melc - cum i s-a părut lui Gruia - a ridicat dosarul. L-a deschis și, În cele din urmă, l-a Întrebat: ― Bănuiești ce scrie pe această hârtie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
târgul. Tari-i frumos Iașu’ ista! Când au ajuns la biserică, se Înserase de-a binelea. Au coborât și de pe creasta dealului au privit orașul punctat de luminile străzilor și, pe ici-colo, de ferestrele luminate. Mama Maranda și tata Toader ședeau unul lângă altul... Se minunau de frumusețea care se desfășura la picioarele lor. Birjarul privea și el, uitat de sine, asupra orașului. Au vrut să intre În biserică, dar nu era deschisă. ― Nu-i nevoie să te rogi doar În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sentiment de vinovăție. Dintr-odată, intuiește că pe scaunul din fața lui stă cineva. Își freacă ochii crezând că are o halucinație sau poate a adormit și visează. Dar nu, este adevărat ! O femeie, al cărei chip nu îl poate desluși, șade acolo, în fața lui, într-o bizară atitudine rigidă. La început distinge doar o pălărie ca un fel de cunună aurie care îi înconjoară capul. Inele argintii de fum, de o perfectă formă rotundă, se ridică din locul în care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cânta ceva la pian. Știu că preferi să cânți în singurătate, dar azi poate faci o excepție pentru Dora. De data asta Dragoș nu se lasă rugat. Iată-l instalat în fața pianului din camera spoită în alb. Cei patru spectatori șed cuminți în așteptare. Dora, căreia îi este teamă ca emoția care o stăpânește să nu fie vizibilă, și-a tras scaunul puțin mai în spate, dar în așa fel încât să vadă bine profilul și degetele pianistului. Închide ochii, inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de inimă. Treceau din când în când inele negre de logodnă ca ale lui Saturn, bijuteria noastră. Și luna era aproape de strada luminată și copacii înverziți. Munții crestați și cu zăpadă pe vârfuri sunt voinici și mulți; unul lângă altul șed și cerul le este gri luminos. Munții și ei sunt tot gri, mai închis și puțin negri la bază. În cochetul "Cafe" în zorii zilei se bea cafea, și ei au în meniu tot felul de cafele. În miezul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
alte părți. Altele sunt vorbele ce am fi vrut să le spunem, însă nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cum că vor fi mereu împreună. Prin urmare, sus în cer sălășluiesc scumpe, prețioase vietăți, care mai de care mai vii. Vioaie sunt toate, și în seară ne-au jurat că se vor lăsa privite în culcușul lor. Căci ele șed pururi de veghe. Culcușul de flori întrezărit prin lumina ascunsă în noapte se întoarce, se foiește, locul nicăieri nu și-l găsește. Ce pot face eu pentru ca el să se simtă mai bine? Când picură din lună lumini de pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ochi Fierbinte nebunie, Turbați sunt, plini de mândrie, Și împietriți ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare, Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic admirată De ochi neimportanți, Mai falnic decât lebăda rănită, Cu inima departe de iubire Se pare că-i cu lacăt ferecată Inima, și el e stăpânul proprii lumi" ( Izolat) Tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sufăr, căci răcii afară. Iarna-i rece, eu sunt în pat. Vreme de somn. Mă simt O.K. Ne-am învățat lecția? Are noroc că nu-mi displace de el. Nu vorbesc, mi-e lene (lenea e cucoană mare) Șăgalnic șade lângă mine. Și stăm așa până când el își termină lucrul pe care l-a început în acea zi. Îi promit că nu-i voi divulga identitatea. El își scoate masca și mi-o dă. Eu o zvârl pe fereastra mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în ochi. Emoționată, Simona a îmbrățișat-o și s-au îmbrățișat îndelung, plângând amândouă, că iubirea din sufletele lor o făcuse pe una să ofere, pe cealaltă refuze. — Când va fi gata costumașul să vii să-mi arăți cum îți șade. — Voi veni, Simona. Toate aceste imagini și altele legate de Ilinca îi reveneau ca într-o carte larg deschisă, menite să te impresioneze privind viața anumitor oameni, printre care se număra și Ilinca. Ar fi fost de neconceput să n-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cecilia să meargă la baie să se schimbe. Matei asta aștepta ca să poată comanda la telefon ce să le aducă în cameră. A revenit Cecilia în capoțelul ei de mătase care o aranja foarte bine. Ce frumos îți stă. Vino, șezi aici lângă mine, i-a făcut loc pe pat. Draga mea, nu vreau să pleci până nu lămurim un lucru. — Ce anume? este surprinsă Cecilia. Regret că înainte de a pleca în Germania, eu te-am făcut să suferi fără să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plac, este doar o rațiune amăgitoare, necinstită și cu totul vrednică de dispreț. Asta, pentru că mereu am făcut dovada că am avut pe ce mă baza, fiindcă, privind în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă înălța peste toți ceilalți. Iar, în cele din urmă, oamenii de bună-credință șiau dat seama bine de lucrul acesta. Și chiar și invidioșii au văzut asta, însă au închis ochii repede! Așa este dat să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un birou din lemn masiv cu tot felul de incrustații demodate, la care ședea comod un domn încruntat tot (asemănarea dintre el și un gentleman tipic englez era izbitoare!) și cu o mimică impunătoare încă de la prima vedere. Acesta fu cel care intră primul în vorbă cu Șerban. După ce băiatul își făcu toate intențiile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de dulceață. Bătrânul o strânse la piept și o sărută pe frunte cu acel amor pe care numai părinții îl simt (mai sunteți în viață?, n. m.). După ce tata și fiica schimbară între dânșii câteva priviri de o iubire nedescriptibilă, șezură pe o sofa de postav roșu cu ciucuri albi de Veneția [...]". Pe cât de mult își iubește părintele fata, pe atât de mult îl urăște pe Dinu Păturică. De ce oare? Mândra ne mărturisește, cu sfâșietoare candoare, că "ura cea neîmpăcată" pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ce caută un om atunci când intră nepoftit în ograda noastră?...Și cu asta cred că am încheiat toată tărășănia și fii așa cum te-am crescut, te rog frumos nu te mai smiorcăi din nimic că ești măricică și nu-ți șade bine deloc. Eu te știu băiatul meu isteț, nu?...a încheiat ce avea de spus bunicul, ducându se să mute priponul vițelului care, de lacom ce era, a ros și rădăcina ierbii din pomăt. Pentru Magnolia, sfaturile bunicului erau precise
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
chiar să sufere pentru totdeauna). Aici se manifestă diferența profundă dintre Isus Cristos și Buda Iluminatul. Iluminatul și Răstignitul Diferența decisivă dintre cele două figuri poate fi înțeleasă doar îndrăznind să le așezăm una lângă alta, imaginea lui Buda zâmbitor șezând sub floarea de lotus și cea a lui Isus bătut în cuie pe cruce. Doar din această perspectivă istorică se poate înțelege, în toată complexitatea sa, semnificația lui Buda pentru adepții săi și a lui Cristos pentru credincioșii săi. În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Scriptură că jertfa adusă de Cain consta din roadele pământului iar aceia a lui Abel din oile întâi născute ale turmei sale și din grăsimea lor (Geneza Cap. IV 3-5). Dacă fumul se ridica drept la cer, la "Dumnezeul care șade la înălțime", aceasta însemna, că jertfa este bine primită. Sângele animalului sacrificat reprezenta sufletul, iar carnea, corpul, ca organ al sufletului. Focul, deci, fiind mijlocul lămuririi și al curățirii, arderea cărnurilor arăta simbolic, cum că timpul se preda Domnului ca
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce privește fericirea sau pedepsirea oamenilor. În "Faptele Apostolilor" Cap.II v. 1-21 citim următoarele: "În ziua Cincizecimii erau toți (Apostolii) împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet, ca vâjâitul unui sunet puternic, și-a umplut ședeau ei. Niște limbi de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]