975 matches
-
în schimb Brașovul nu, deși ministrul Afacerilor Externe Csáky, cu câteva zile mai înainte, dorise ca soarta orașului să fie decisă prin referendum popular. Frontiera cu Ungaria din colțul sudic al Țării Secuilor urma traseul frontalier al Ungariei istorice, care șerpuia pe crestele Carpaților Răsăriteni, până în munții Maramureșului, unde ajungea până la frontiera cu regiunea subcarpatică re-anexată în 1939. Conform statisticilor românești din 1930 pe teritoriul de 43 104 km² re-anexat Ungariei trăiau 2 milioane 394 de mii se suflete, dintre care
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Rapoartele asupra situației din provincie sunt pline cu reclamații la adresa rației insuficiente de alimente și a distribuirilor defectuoase de mărfuri. Aceste probleme priveau în mod special instituțiile de aprovizionare și alimentație publică și își găseau imaginea concretă în cozile lungi, șerpuind în fața magazinelor. La Cluj, primarul Kelledy a trebuit, deseori, să ia apărarea salariaților primăriei în fața acuzațiilor de discriminare națională sau de corupție; el a declarat că funcționarii primăriei depuneau un volum de muncă imens pentru bani puțini, și, în schimb
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și se ridică spre nord o spinare de dealuri împădurite. Dacă ai avea o priveliște de sus, din avion, ai observa nu o culme, ci două culmi paralele, una spre răsărit și alta spre apus, prin care curge râul Provița, șerpuind dinspre nord spre sud, având de o parte și de alta o salbă de sate. Aceasta este Valea Proviței. În partea cea mai sudică a acestei văi se află satul Măgureni, iar la capătul celălalt, dinspre nord, unde dealul se
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
de 500-600 m. Provița are adâncimea clasică de 200 m, adâncime pe care o au toate văile subcarpatice la ieșirea lor din zona dealurilor înalte. Pe fundul plat al acestei tranșei (conform lui N. Popp), pârâul ca un fir neînsemnat, șerpuiește printre maluri abrupte. Talvegul, deși în pantă mică (5mkm), oferă numeroase rupturi de pantă, indiciu că suntem în prezența unui râu foarte tânăr. La fel ca toate văile subcarpatice și Provița este o vale transversală. Până la Măgureni Provița se
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
asediul lui foarte exotic - nu prin ziduri, ci clintind zmeiește zidurile din temelii întru reașezarea lor - îi amenajase în ființă spații mult mai primitoare și promițătoare decât ar fi putut-o face singură, sau vreun altul oarecare. Adânc înăuntrul ei șerpuiau acum obscure culoare chemătoare și se insinuau răspântii. Între pulpele Marietei bifurcate relevant, roșu ca un ardei, Rică nu mai avea suflu cu care să-și trâmbițeze voia. Cu o aproximație grosolană, fața lui ar fi părut împurpurată de rușine
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
chipul, atât de brusc și de insistent i-a lucrat limba. Vârâtă în gura mea căscată, ca o vietate marină ce se zvârcolește, fu gata-gata să mă scoată din simțiri în timp ce căuta un punct final, de neatins, în apropierea omușorului; șerpuia, pulsa și-mi mătura, răsucindu-se, cerul gurii; sunt absolut sigur că s-a întors cel puțin o dată cu susul în jos. Lunecoasă ca un delfin, nu atât umedă, cât delicios de mucilaginoasă, cu gust de Amontillado, avu în ea destulă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
au înființat o cale ferată mică, care pornea de la curtea fabricii de cherestea - așezată lângă calea ferată normală, chiar alături de gara CFR Comănești - de unde cărbunele era încărcat în vagoanele de marfă ale CFR-ului. Distanța parcursă, de aproximativ 12 kilometri, șerpuia printre munți, făcând legătura între mină și stația C.F.R. Comănești. Pe această linie îngustă, mică - cum îi ziceam noi, circula o locomotivă cu aburi, mică și ea, de care se legau 10-15 vagoane mici, cu o capacitate de 2000-2500 kilograme
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
trecătoarea Branului, tot drumul istoric, calea de trecere prin depresiunea Branului, adică de la Bran-Poartă până la Fundata, spațiu din care Drumul Carului, ca așezare, ocupă aproape o treime, iar ca noțiune istorică, el este axa centrală a depresiunii, dealul pe care șerpuiește șoseaua. Prezenta scriitură nu are pretenția unui studiu științific de alură academică, nici măcar de ghid turistic, ea este doar o încercare de a oferi mai multe informații cititorului interesat de depresiunea Branului, de drumul de car ca trecătoare peste Carpați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
porțiunea unde urcușul abrupt s-a încheiat și a fost atinsă cota maximă a dealului, care marchează un spor de altitudine de aproximativ 350 de metri (foto 24-23). Aici sus, la aproape 1200 de metri, față de nivelul mării, când șoseaua șerpuiește lin, urmând culmea dealului, cu mici abateri, s-au instalat primele așezări umane, încă de pe vremea dacilor, care au înțeles că natura le oferea forme de relief oportune pentru circulație mai ușoară. Alegerea culmilor pentru deplasări era firească, întrucât acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
luncă. Așa sunt, de pildă, gârlele și prutețele de la NW de Leușeni, ca și întreg complexul de brațe moarte și prutețe dintre Râșești și Stănilești, care prin lungimea, adâncimea și întortocherea cursului lor, arată până la evidență că pe aici a șerpuit, nu demult, apa Prutului. În vremea marilor revărsări de primăvară ori vară și toamnă, aceste gârle și prutețe funcționează ca adevărate brațe secundare ale râului principal, și în ele apa are o viteză destul de mare. Bălțile ocupă părțile joase, depresiunile
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
copleșite de adverbe/ Extaziat privește puzderia de stele de pe cerul nopții/ Amintindu-ne de timpul ce sporește calea tragică a sorții... Abia ieșisem din zgomotul orașului. Din zig-zagul drumului care urcă spre Bucium și Poeni, apoi prin codrii Dobrovățului, mașina șerpuiește de-a lungul pădurii-împărătese ce-și trăia, pentru a câta oară?, drama de toamnă. Cu încă grațioasele lor coroane, copacii suportă răbdători diminețile reci cu stropi diamantini, așezați în cârca frunzelor somnoroase. Pădurea, cu miriadele ei pete în tonuri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sau cei cu alte afecțiuni pulmonare grave e undeva pe un câmp, în vârful unui deal, la distanță considerabilă de oraș. Străbați cu piciorul, dacă nu ai mașină personală ori nu ai banii necesari pentru un taxi, un drum lung șerpuit prin câmp, printre lanuri de porumb ori de rapiță, de floareasoarelui ori printre loturi interminabile de pășune. Ajungi, până aici..., să constați legătura dintre oameni, șobolani și câini boala. Trăim în secolul XXI, în România, în acest sud blestemat și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
conac. Din păcate, conacul era în paragină. Urmări ale luptei de clasă. Să nu uităm, erau anii '50. Spre răsărit se deschidea, în unghi, un tăpșan din ce în ce mai larg pe măsură ce ne îndepărtam de centrul satului. Era începutul unui imaș, pe care șerpuia un drum ce ducea spre o localitate vecină, cu un nume exotic - Murguța. Cel puțin așa mi se părea atunci. Stăteam în gazdă la o familie de oameni mai în vârstă, familia Turcu. Își pierduseră unicul fiu în război și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Yamanouchi” este locul unde se află „Jigokudani Monkey Park”, un parc unde maimuțele își trăiesc viața lângă izvoarele termale de aici. Locul este faimos, dar mai puțin vizitat, accesul făcându-se ( în acest sezon) numai pe o poteca îngustă ce șerpuiește cam 2 kilometri pe coasta muntelui care este acoperit de zăpadă, timp de patru luni pe an. Lângă izvoarele termale am văzut câteva persoane, femei și bărbați (cercetători), înarmate cu aparate sofisticate, stând nemișcate și filmând, ore în șir, maimuțele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
templului, albul pur al zăpezii și verdele lucios al pinilor și cedrilor. Pasărea Phoenix, de pe acoperișul templului, lucea în bătaia soarelui, luându-ne ochii. După ce ne-am astâmpărat inima și ochii cu frumusețea peisajului, am pornit pe o alee ce șerpuia pe lângă o cascadă mică și cochetă. Ea a fost construită de mâna unui artist care a creat perfecțiunea din felul „simplu” al amenajării unor pietre. Alături era un mic bazin unde curgea apa pe lângă câteva zeități protectoare. Mi-am pus
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Întoarse spre oameni. Am cerut liniște. Suntem o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce ne vom Împlini trista datorie. Nu mai știau de când călăreau astfel pe tăcute, când pădurarul se opri. După o cotitură a drumului care șerpuia printre pajiști și tufișuri joase se zărea la lumina lunii conacul lui Neidhard. O cărare largă despărțea grădinile și acareturile numeroase de pășunile dimprejur. Mai departe, tupilat printre pomi, crezură a vedea satul. Domeniul, prosper, părea Îngrijit de o mână
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Râșca și Slătioara, despre care Mircea auzise că există. Eu nu știam de ele însă evident, eram curios să le și văd, dacă tot ajunsesem pe acolo. Pentru Râșca am cotit la stânga, întrebând mereu localnicii. Mai jos față de nivelul șoselei, șerpuia printre maluri cu pietriș din abundență, un râu pe malul căruia, pentru că se impunea să ne tragem sufletul, am poposit și profitând de soare am făcut plajă. Biserica era în renovare, curtea nu avea dimensiuni impresionante ca ale altora și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ghidon, dar n-am zis nimic, știindu-i pe copii mai în față. Ieșirea din tunel era momentul fericit al zilei. Așa credeam atunci, neștiind ce avea să urmeze. Priveam drumul. Cobora abrupt, cu serpentine strânse, strecurate printre stânci cioplite, șerpuia cât vedeai cu ochii. Eram îngrijorat de starea tehnică a bicicletelor. Vedeam înainte coborâșuri abrupte, serpentinele parcă nu se terminau, și eram conștient că fără frâne sigure n-aveam ce căuta pe acolo. Doamna și copiii rămaseră în urmă, ezitând
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
parcă nu mai mult decât cel de la intrarea în Luțca! Totuși, dacă trebuie s-o recunoaștem, abia urcușul următor a fost un coșmar. Ieșisem din Bâra pe șosea, până la sfârșitul zonei asfaltate, la vale. Se vedea, în dreapta și-n sus, șerpuit și foarte la deal, un drum neasfaltat, cu pietriș, dar colbuit nevoie mare. De unde ne-am oprit, se zărea în stânga și înainte un drum (cred că spre Oțeleni), în dreapta o pășune mare la vale, iar mai sus, tot în stânga și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
păcate, abandonat. Ne-am apucat de lucru: adică împletirea propriu-zisă a nuielelor pe stâlpii sau parii bătuți din metru în metru. Se începea cu partea cea mai groasă a vergelei de la primul par apoi, prin mlădiere ușoară vergeaua de salcie șerpuia până se termina. Se lua altă vergea și alta, până când gardul era complet împletit, ajungând la înălțimea parilor. Era trecut bine de amiază, însă nu ne chema nimeni la masă. Oare uitaseră și mama și bunica să trimită după noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vărsarea sa În golful Mexic, reclamând pentru Ludovic al XIV-lea malul drept din josul fluviului, denumindu-l statul Louisiana. Expediția s-a sfârșit tragic, fiind Împușcat de către oamenii săi. Louisiana a fost cumpărată de americani sub Jefferson. Mississippi Își șerpuiește albia după bunul său plac, unele localități trezindu-se peste noapte departe de albia sa; se spune că În timpul sclaviei, un negru se putea pomeni cu tot teritoriul dimprejur, din Missouri, unde era sclavaj, În Illinois, fără sclavaj, devenind liber
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
închis un ochi toată noaptea. Încă te gândești la melodie ? — Aha, a bălmăjit el, privind pe fereastră peisajul matinal austriac. Erau printre munți. Prin pădure, unde totul era de un verde aprins, un verde crud, iar lumina dimineții strălucea. Trenul șerpuia printre văi, iar prin geamul întredeschis al compartimentului intra un aer tare, curat și răcoros. Cristi a închis ușor ochii, dar nu ca să adoarmă, ci ca să fie lăsat în pace. Într- adevăr, nu era în apele lui, dar nu era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Au început să-mi clănțăne dinții. Vântul se înteți din nou. După care se auzi sunetul unei invazii de lăcuste. Am început să tremur. Mi-e frică, am gândit. Când realiză cât de speriat eram, un miros straniu prinse a șerpui prin aer. Dute-năuntru, mi-am spus. Dute-n casă, acum. Dar când mi-am întors privirea spre casă, am știut că nu putea să mă protejeze de ce mă păștea. Orice ar fi fost, putea să vină după mine. Iar atunci am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asfalt ca să nu trebuiască să văd palmierii și lămâii îndoiți de vânt care îmi însoțeau subit drumurile (mi-am imaginat trunchiurile lor zvâcnind din solul tare, întunecat, doar pentru beneficiul meu), și geamurile erau închise pentru ca mireasma Pacificului să nu șerpuiască în mașină, iar radioul nu funcționa ca nu care cumva Someone Saved My Life Tonight sau Rocket Man să se insinueze printr-o stație retro din alt stat. Jayne stătea cât se poate de departe de mine, pe scaunul pasagerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cheie” a integrării noastre în echipa multicoloră a expediției literare. Cercul românofonilor se lărgește și, odată cu el, se diluează sentimentul nostru de „străinătate”... Ziua e foarte însorită, dar îi vom aprecia splendorile abia ajunși extra muros, când vom începe a șerpui printre dealuri împădurite. La ieșirea din oraș, trecem pe sub arcurile unui imens viaduct, pe care VASILE GÂRNEȚ îl poate vedea și din camera sa de la etajul 19 al hotelului unde stăm. Cred că are o lungime de vreo 5 km
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]