1,010 matches
-
depozit, În biblioteca În care se Întîlneau. Dar Berg era viu, gesticula, vorbea, fuma, sorbea, din cînd În cînd, dintr-un pahar, whisky. Uscțiv, parcă numai piele; oasele erau, poate, pînă la ultimul, flexibile, altfel Berg nu ar fi putut șerpui incredibil printre rafturi și mormane de cărți, statuete, mobile vechi, aproape fără să le atingă; o anghilă, chiar și-a zis Thomas. Dacă Îl Întreba ceva vreun client, răspundea scurt; la salut, doar Înclina din cap. Vorbea mai mult cînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Cobor din tren pe urmele familiei de vizitatori ai Grădinii zoologice din Londra, ies din gară și mă uit în jur. Stau în picioare lângă o gară mică-mică de țară, cu un pub numit The Bell over the road. Drumul șerpuiește în ambele direcții și în depărtare se văd câmpuri. Pe marginea drumului se află un autobuz, în care se suie toți pasagerii din tren. Mama de la zoo s-a întors și îmi face semn. Vino aici, spune săritoare. Unde vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un palat, după cum era cazul tatălui lui Fazel, caută arareori să-l arate oaspeților, Îl lasă deoparte În favoarea grădinii, unicul său subiect de mândrie. Pe măsură ce soseau, invitații apucau cupele și se așezau În preajma cursurilor de apă, naturale sau artificiale, care șerpuiau printre plopi. Servitorii se grăbeau să le aștearnă Îndată covorul sau perna pe locul ales, dar unii dintre oaspeți se mulțumeau să șadă pe un bolovan sau chiar pe pământul gol; grădinile Persiei nu au gazon, ceea ce, În ochii unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
machiajul și mă uit puțin la Trisha, mă duc la recepție și, după ce întreb fără nici un rezultat despre pachetul meu (pe bune, am să‑i dau în judecată), îmi comand un taxi care să mă ducă la St. Winifred. Mașina șerpuiește pe drumurile de țară, iar eu mă uit la peisajul mirific și mă întreb ce fel de afacere o fi asta a lui Luke. Ce o fi chestia asta „pe care și‑a dorit‑o dintotdeauna“? Un client nou? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Privește stânga dreapta, traversează. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE. Sunt toate aici, alături. „Ca la începutul lumii. Dacă ne-am putea privi cu detașare, istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță laterală. Liniște pitică, șerpuind prin curți oblice, orientale. Peste garduri clipește, rar, geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă. Se duceau apoi razele, obosite, până lângă zidurile bătrânei biserici, ziduri negre, arse, înconjurate de un brâu de schele. Încercaseră probabil să refacă biserica, schimbaseră doar tabla turlei, apoi părăsiseră lucrarea. Uimite de luciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-a înscris în vreun concurs secret „Cel mai tare iubit al anului“ și există camere ascunse peste tot. Dacă-i așa, sper că le-a plăcut zbenguiala noastră de dimineață. Plimbarea până la plajă e minunată. Parcurgem niște poteci care șerpuiesc printre căsuțele din apropierea plajei, după care traversăm o linie ferată. (Îmi place să trec peste linii de tren, mă simt ca-n anii ’50). Printr-o poartă ruginită se ajunge la o cărare pierdută în tufișuri decorative și iarbă înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se crăpa niciodată gulerul gri care le sprijineau, ploaia nu-l spăla, soarele nu-l usca, unghiile-i nu-l puteau scrijeli, mâinile ei nu le puteau răsturna. Fără-ndoială, erau paznicii din Hadesul lui Homer. Meduze pe capul cărora șerpuiau dârele solare, șuvoaiele nopții sau țipetele păsărilor, care, în loc să se disipeze în neant, se fixau pe globurile de stâncă și ori de câte ori le atingea, stârnea un stol de țipete, care dispăreau atunci când își retrăgea palmele. Heruvimii o priveau pe furiș, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de timp care împărțea ziua și noaptea în ore și minute, adăugând și ceea ce lăsau în urmă, toată gama de sentimente pe care o declanșa tranzitul lor, adunând minutele staționării, viteza la pornire, accelerarea până la dispariția la orizont cu regretele șerpuind de-a lungul șinelor, timpul curgea prin Brăila doar cinci ore și un minut pe zi. În rest, orașul era atemporal, o zi dura după toate calculele cât un anotimp și anul cât un deceniu și abia atunci tufa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu frenezie cele mai neașteptate capcane, sunt violenți, răi, Își smulg mâncarea din mâini, Își cotrobăie prin buzunare unul altuia, se bat și uneori se și omoară pentru un pumn de mărunțiș sau cine știe ce sticlă de băutură ori drog. Bolile șerpuiesc prin trupurile lor ofilite, și Îi pun la pământ la vârste la care ar trebui În mod normal să fie activi sociali. În această mizerie și promiscuitate de nedescris, actul sexual se consumă la Întâmplare, brutal, ca un jaf armat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
convingerea că dacă am trăi împreună, totul s-ar rezolva. Mergem în peninsula Olympia. Intenția este să o înconjuram, urcând și în munți. Plecăm târziu, oprim și în Olympia, capitala statului Washington, un orășel cochet între munți și mare. Drumul șerpuiește între munți și golf (Puget Sound) - când aproape de luciul apei, cănd la înălțimi amețitoare. Vilele și căsuțele de vacanță se țin lanț, întrerupte doar ici și colo de locuri de picnic și baie, deschise publicului. Doresc să căutăm cazare în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de noi în acest loc sunt concentrate într-o mână straină.Mâna destinului! Porniră spre ieșire. Pe frontispiciul ușii era încrustat: „Cei care mă vizitează îmi fac cinste,iar cei care nu mă vizitează îmi fac plăcere” (Jean Norin). Drumul șerpuia printr-un vechi cimitir. -Raphael, să găsim un monument fără nume. -De ce? -E mormântul proprietarului acestei cetăți. Nimeni nu l-a vizitat.A fost un solitar. -Ramona,tu ai al șaselea simț?! Vrei să-mi pui sentimentele la încercare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce sună ca ambra, ca mierea, ca steaua polară, când frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune ceva bobița de transpirație ce-i frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
s-o aduci? cine soarele își pune la urechi cercel stingher? cine clatină seninul scânteind ca un jungher? de ce doare nordul fraged ca mlădița ce o rupi? de ce urlă de bezmetic sudul cel atins de rut? când răsare steaua rece șerpuind greu pe uluci, nici n-ai timp s-o vezi, că trece și degrabă te usuci. astea-s vise oțetite, gânduri ce se-nchid în muguri, nerodind atârnă-n dodii cad în țăndări risipite. frigul din noi îți amintești cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cupa scheletului... Și turtoiul, vai de el! Mămăligă între scânduri și în forme ca de zar, așteptare în zadar și rămânere pe gânduri; în tunel e surd războiul vremea-și mătură gunoiul și-l aruncă peste el. Anul trece repede, șerpuiește, ca o apă; clipa însă-i lespede nici nu crapă, nici clintește și ne strânge ca în clește toate visurile noastre - pui de mierlă printre astre... Rugăciunea, poezia, proaspătă copilăria sunt minunea unui leac la acest netrebnic veac prin subtalpa
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
tocmai pentru a se ocupa de cazurile acestea! Puteți vorbi fără probleme de față cu el. E la curent cu tot ce se petrece aici. 6 Cu girofarurile aprinse și sirena tânguindu-se, Dacia Logan gonea pe drumul forestier ce șerpuia prin pădure. Soarele strălucea puternic, făcând ca umbrele copacilor de pe margine să alerge cu viteză peste capota mașinii. Pop, Mureșan și Cristian se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede, atacând virajele pe două roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pământ se termina brusc într-un bot de deal. Un spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai cât să permită unei căruțe să întoarcă. De jos, până la casa bătrânului, nu puteau urca decât pe niște ulițe abrupte ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm. Era clădită concentric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
munte lui. Începu să caute din priviri o cale de acces pe versantul aproape vertical. Până ceva mai sus de înălțimea capului său, peretele se ridica drept și fără asperități. Mai sus, conformația stâncii era diferită. O mulțime de crăpături șerpuiau în toate direcțiile alcătuind o rețea. Dacă reușea să ajungă acolo, s-ar fi putut strecura mai departe până deasupra intrării. Poate că ar fi reușit chiar să folo sească una dintre ele drept gaură de mină. Numai că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
criminalist îi spunea că dispariția lui Calistrat era legată cumva de ceea ce se întâmpla acolo pe munte. Încă nu știa cum, dar era hotărât să afle. Lăsă în urmă tabăra și își continuă urcușul. Drumul ce pornea din marginea împrejmuirii șerpuia printre copaci, urcând spre vârf. Se vedea că fusese executat de puțină vreme, era doar puțin mai lat decât o potecă și două camioane n-ar fi putut trece unul pe lângă celălalt pe acolo. Doar în apropierea virajelor în ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre peșteră. Știin du-l pe tânărul agent, Pop îi spuse: Ne grăbim, băiete, dar nu vreau să ne răsturnăm. Ai grijă cum conduci! Zece minute trecură în tăcere. Drumul îngust, pe care nu încăpea mai mult de o mașină, șerpuia pe coasta muntelui. Pohoață conducea cât de repede putea, având grijă să țină mașina pe drum. Simion se ținea cu o mână de mânerul de deasupra portierei, privind prin parbriz. Era adâncit în gânduri. Nu știa de ce îl luase Godunov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se focaliză dintr-o dată pe containerul de la intrarea în peștera vâlvei. Într-adevăr, căzut lângă remorcă, întins cu fața în sus, se afla un corp. Dincolo de Râpa Dracului, ca o rană în trupul muntelui, drumul croit de oamenii lui Mihailovici șerpuia pe sub copacii bătrâni. Farurile unei mașini ce gonea la deal, aruncau sulițe de lumină în întuneric. Nu-l interesa ce se petrece acolo jos, știa că la volan este Simion Pop, care se grăbea să ajungă pe platou. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aminti de candela fermecată a Crăiesei, bătu o dată din palme și, în măinile lui, străluci o candelă de argint, care lumina întreaga peșteră. Mulțumind, în gând, Crăiesei, bătrânul își târâ trupul amorțit de ani și de frigul pătrunzător al grotei, șerpuind pe poteca întortocheată a peșterii. Ajunse la o ușă, o deschise și văzu o bătrână vestejită, flămândă, legată cu lanțuri de mâini și de picioare. Când sufla, Baba Iarna, căci ea era acolo înlănțuită, îngheța de la o distanță de zece
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
câtuși de puțin zadarnică, în plinătatea bătrâneții, aveau să coboare în mormânt. Aceasta este cu siguranță povestea a nenumărate perechi căsătorite, și tiparul vieții oferite de ea avea un fel de grație domestică. Îți amintește de un râușor molcom care șerpuiește blând printre pășuni verzi, umbrit de copaci frumoși până când, în cele din urmă, se varsă în marea imensă. Dar marea e atât de calmă, atât de tăcută, atât de indiferentă încât deodată te tulbură o vagă neliniște. Poate că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întâi instrumentele tac maestoso Instrumentiștii se retrag în partitura nocturnei Soliștii își demachiazå chipul și rolul atârnå pe umeraș ca o hainå de galå de searå de serviciu Pianissimo trotuarele se întind obosite de pașii cadențat trecåtori peste trupurile lor Șerpuind prin oraș andante încep umbrele så danseze pe stråzi luminate de spoturi ritmate-n ferestre În garå se-aude torsul recitant al motorului de locomotivå Zeița Bastet adormitå sub spectrul turnului de control în timp ce-o suratå rinforzando își
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1644]
-
orașului, mahalalele rămâneau ca niște insule, la fel cum fuseseră și în timpul shogunatului, iar o anumită alee lungă și îngustă încă își mai merita cu prisosință vechiul nume, Strada Scursurilor. Copiii din vecinătate năvăleau de pe aleile dintre zidurile grosolane care șerpuiau pe sub streșinile diforme ale caselor cu un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii. — Trec preoții de la Templul Namban cu o colivie mișto! Cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]