KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...38 >

950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

în jurul unei bașoalde. Se uitară la fotografii și clătinară din cap, apoi le pasară unei femei îmbrăcate în combinezon de aviator. — Nu, dar eu aș căuta la FDA, spuse ea și le întinse cuplului de alături. — Dalia Neagră, murmurară ele, șocate. Nț! exclamară apoi amândouă. Ultima limbistă spuse: — Niet, nein, nu și, în plus, nu sunt genul meu. Îmi azvârli pozele, apoi scuipă pe podea. — Noapte bună, doamnelor, le-am salutat eu și m-am îndreptat spre ușă, urmărit de cuvântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
am scos-o, cu gând s-o lipesc la loc. M-am uitat în gaură și am găsit un sul de bani: două mii de dolari în bancnote de o sută, legate cu un elastic. N-am fost nici bucuros, nici șocat. Gândurile mi s-au învălmășit și am scos la iveală întrebări pe care dorința mea nebună de a duce o viață normală le înăbușise: Dacă Lee avea banii ăștia, plus paraii pe care-i cheltuia în Mexic, de ce nu i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și-ar fi făcut apariția boschetarii și îndrăgostiții. Ieri am remarcat că-i al naibii de mândră de țâțișoarele ei - chiar și când le-am ars cu Chesterfieldurile. M-am hotărât să i le tai pe îndelete. Era încă înmărmurită, poate chiar șocată. I-am arătat bâta de baseball a lui Joe DiMaggio de la Louisville Slugger, care mi-a oferit atât de multe plăceri de duminică noaptea încoace. Am tachinat-o cu ea. Asta a scos-o din starea de prostrație. I-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

risipă și de lipsă de respect și cred că nu i-a venit să creadă că făcusem asta. Nici mie nu-mi venea să cred. Într-o clipită, o palmă aprigă a coborât spre obrazul meu. Am fost mai mult șocată, decât lovită. Deși mama îi mai plesnea pe frații mei din când în când, era prima dată când ridica mâna asupra mea. Am înlemnit acolo și i-am privit fața care se contorsionase de durere imediat după ce și-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ei, în timp ce ea era în continuare cu capul plecat și a privit-o cu tandrețe: - Nevastă, a spus el, a luat-o de mâini și a ridicat-o, Lea. Ochii li s-au întâlnit și ea a zâmbit. Eu eram șocată. Venisem să urmăresc povestea lui Ruti și descopeream cu totul altvceva. Vedeam căldura incredibilă dintre mama și bărbatul ei. Vedeam că Iacob o făcea pe Lea să roșească de fericire așa cum credeam că doar eu pot. Pentru prima dată îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
au umplut de lacrimi când ne îndepărtam. Mă întorceam cu mâinile goale. Nu meritasem atenția Rebecăi. Nu reușisem s-o mulțumesc. CAPITOLUL ȘASE Deși tânjisem după casă în fiecare clipă cât fusesem plecată, când m-am întors am fost cumva șocată. Nimic nu mai era așa cum știam eu. Frații mei, tata și toți ceilalți bărbați deveniseră grosolani și cruzi într-un fel de neimaginat înainte. Mormăiau printre dinți în loc să vorbască. Se scărpinau și se scobeau în nas și chiar se arătau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

germană și poloneză, care recunoștea calitatea neobișnuită a glasului lui Trilby și Își dădea seama că putea trece peste faptul că fata era afonă cu ajutorul hipnozei, Îmbogățindu-se cu această ocazie. Little Billee era Îndrăgostit de Trilby, dar se arăta șocat să o descopere Într-o zi Într-un atelier plin de studenți, pozând goală, pour l’ensemble (sau, așa cum ea Însăși se exprima, „pozând la grămadă“), și fugea, dar se Îmbuna și o ierta, iar ea accepta să se mărite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un nou val de huiduieli și fluierături. Arnold Bennett stenografie În carnet: „O bătălie Între duri și puri“. Se năpusti spre culise, șocat, amețit de zgomot și năucit de lumina reflectoarelor. Se Împiedică de o mobilă din recuzita piesei și rămase locului, neștiind Încotro să o apuce, ce să facă, iar Alexander Îl ajunse din urmă. — Îmi pare rău, Henry, murmură el. — De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
la evreul odios care Își făcea poftele mizerabile cu Trilby Îl Înnebunise. — Și relația era Într-adevăr ca Între un tată și o fiică - În imaginația ta, vreau să zic? Întrebă Henry. — A, da, bineînțeles. Du Maurier păru surprins, chiar șocat, de ideea că lucrurile ar fi putut sta altfel. — Dar la Începutul romanului, Svengali pare să aibă alte gânduri cu Trilby, insistă Henry. O mustră pentru că Îi ignoră avansurile și o amenință cu consecințe oribile. Odată ce o prinde În gheare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
de moșnegi ca mine și ca Pem. Și acum, că lumea a aflat unde locuim, vine până aici, stă În stradă și se zgâiește la ferestre. — Care lume? — Cititorii lui Trilby, presupun, zise Du Maurier. Câtă impertinență, spuse el, sincer șocat. Dar unde vă mutați? — Am găsit o casă potrivită În Oxford Square, aproape de parc. Și, dacă lumea ne găsește și acolo și vine să se zgâiască la geamuri, o să avem un polițist la Îndemână, care să o gonească. — Nici nu știu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Înapoi pe front, nu? face Minnie. Burgess nu aude Întrebarea, sau se preface că nu o aude. — Eu o să-mi iau o slujbă la fabrică, spune Minnie. O fabrică de muniție. — Minnie, cum poți să spui așa ceva?! zice Joan Anderson, șocată. — Și de ce nu? o sfidează Minnie. Leafa-i bună - și pot să contribui și eu la eforturile de război. — Dar fabricile astea sunt niște locuri Îngrozitoare, spune Joan. Am o nepoată care a Încercat o dată, dar n-a suportat. Înjurăturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

fierbinți și 235 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI puțin, transpirase și se bronzase la propria lui strălucire, chinuindu- se și muncind pentru două amărâte de sute de lei. - Domnule Floyd, trebuie să vă mărturisim că sîntem de-a dreptul șocate. Înaintea noastră au evoluat câteva dintre cele mai complete personalități muzicale ale veacului. Dar nimeni n-a atins perfecțiunea, urcând pe un asemenea versant...Totul! Deasupra muzicii, îmbrăcăminții, mișcărilor dumneavoastră planează geniul. Până și faptul că v-ați însușit atât

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

continuând însă să nu aibă habar cu cine stă de vorbă. —Sunt soția lui David. Cavalerul de onoare? Cu un gest teatral, Alison s-a lovit cu palma peste frunte. —Vai, Doamne, îmi cer scuze! Cred că încă sunt puțin șocată din cauza... ei, înțelegi la ce mă refer, a spus ea ridicând din umeri în semn de scuză. — Da, înțeleg foarte bine, a asigurat-o Fiona adoptând o grimasă dezaprobatoare. Chiar voiam să vorbesc cu tine despre asta. — Da? Intrigată, Alison

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
nu mă îndoiesc că la următoarea noastră întâlnire o să am de ce să mă plâng. Alison părea nedumerită. — Cine e Caitlin? — Fosta soție a lui Nick. Și părinții ei încă mai vin să stea la voi în casă? Alison era complet șocată. Susan tocmai băgase în gură o bucată masivă de șuncă. Așa că a înghițit cu greutate, apoi a spus: Da, ar trebui să-ți explic. Caitlin a murit din cauza unei hemoragii intracraniene acum aproape patru ani... Alison și-a acoperit gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
invitat-o eu, a replicat Julia calmă, zâmbindu-i fals unui chelner șmecheros, la vreo cincizeci de ani, care trecea prin fața ei cu o tavă cu băuturi. Nu știți? Vreau s-o ucid cu drăgălășenie. A, da, a icnit Susan șocată. Dar am crezut că vrei s-o inviți la masă, nu la petrecerea de ziua ta, cu James și încă o grămadă de oameni prin preajmă. Am fost deja cu ea la masă. Dar am invitat-o și aici numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
să fiu grăbită în felul ăsta. Hai să spunem că te rog ca, pentru o vreme, să decidem că jocul e în remiză, da? James s-a foit pe loc, îndreptându-se de spate și încrucișându-și picioarele. Omul părea șocat. — Nu vreau să te împing de la spate, dar vreau să știu dacă ăsta o să fie un motiv care să ne strice viața. —Să ne strice viața? Julia a simțit că-i crește pulsul. Ce vrei să spui? — Vreau să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
că Luca refuza cu încăpânare perspectivele celorlalți, fiind mult prea convins că opiniile lui sunt întotdeauna corecte. Așa că Alison a recurs la o schimbare de tactică. Atunci presupun că o tăvăleală iese din discuție, nu? O clipă, Luca a părut șocat, după care, recunoscător că subiectul conversației se mutase pe un teren mai ademenitor, a început să rânjească. —Ei, nu știu ce să zic. Gândesc c-aș reuși să-mi adun puterile! Alison a fost copleșită de un sentiment de ușurare. Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a intrat în cameră, Julia a început să-l urmărească foarte atentă, ca să nu-i scape nici cea mai fugară expresie sau vreo altă reacție la cuvintele pe care avea de gând să le rostească. —Bună. James a părut ușor șocat. —Arăți... îmmm... altf... Julia l-a întrerupt. —E al tău? — Poftim? Ce să fie al meu? James a părut sincer nelămurit în timp ce se apropia de ea ca s-o sărute pe frunte, așa cum făcea întotdeauna. Dar, de data asta, Julia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
apucă să facă nazuri. Ce tâmpit! —Julia! a admonestat-o Susan. E totuși soțul lui Alison. Indiferent ce defecte ar avea, ea îl iubește. Nu, are dreptate. Chiar e un tâmpit. Cuvintele lui Alison au fost întâmpinate cu o tăcere șocată. — Da, eu îl iubesc, dar am ajuns la concluzia că el nu mă iubește pe mine. Sau, cel puțin, nu mă iubește destul. Ce vrei să spui? Fiona era îngrijorată. Sigur că te iubește. Numai că e un bou egoist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

simți nevoia să se rezeme de o policioară ca să-și revină. Irina Cerkasova stătea lângă un șopron de la capătul grădinii. Șopronul nu avea ferestre, iar ușile îi erau închise cu lacăte. Ochii gri ai femeii rămaseră impasibili atunci când Vultur-în-Zbor, încă șocat, se îndreptă spre ea. — Domnule Vultur-în-Zbor, spuse femeia. Credeam că ai uitat. — Am fost reținut, i-a răspuns el. Scuzele mele, contesă. — Irina, a zis ea încet. — Irina, s-a corectat el. — Voiam să-ți explic, a continuat ea. Soțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

neverosimile, de soare. Tocmai admir lumina pe care o aruncă pe dealurile așezate față-n față când Îmi sună mobilul. Și vacile, și Barbara fac ochii mari, tiviți de gene lungi, ca Elizabeth Taylor când i se indica să pară șocată. — Ce e zgomotul acela Îngrozitor, Katharine? Îmi cer scuze, Barbara, e telefonul meu. Alo? Da, alo? O voce de bărbat țâșnește din satelit În mijlocul ținutului Dales. E Jack Abelhammer, clientul american pe care mi l-a dat Rod ca premiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
există „nu se poate“, dulceață. De când am Început să zicem „nu se poate“? „Nu se poate“ e pentru muieri. Credeți că am fost șocată de felul În care mi-a vorbit Rod? Ați fi șocați să aflați cât de puțin șocată am fost. Șovinismul se simte În aerul pe care-l respir: un amestec Înviorător de Gucci Envy și un rest de miros sărat din sala de sport. Ca și-n cazul cuburilor ălora odorizante pe care și le agață Winston

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
fonduri. Nu, dar, ca noi, pariază des pe cai Închipuiți, pretinde că totul e calculat științific și se roagă la Dumnezeu să câștige cursa, iar când nu se Întâmplă asta, se mută din oraș. — Dumnezeule mare, spune Momo, atât de șocată, că uită să-și ceară scuze pentru prima dată de când am cunoscut-o. Pare un personaj foarte colorat. De câte ori le vorbesc altora despre tatăl meu, mă aud cum adopt un ton diferit: detașat, lejer, ironic. Tonul cu care spui povești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200

SÎnt multe de văzut... nu uita, albul e culoarea tăcerii. Chiar Înainte să pornească motorul, i-am spus: — Bibi Jansen... dacă tu ai lăsat-o gravidă, unde s-a Întîmplat asta? În casa Hollinger? Nu, doamne-ferește! spuse Crawford, părînd aproape șocat. Nici măcar eu n-aș merge pînă acolo. Se ducea la clinică s-o vadă pe Paula În fiecare marți - o dată m-am Întîlnit cu ea acolo și am ieșit amîndoi la o plimbare cu mașina. Unde anume v-ați dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Deci o grămadă de cuvinte sunt legate de bordul navei. —De ce nu este trasă coarda Mariei de mașinistul de lângă cel care mișcă mobilul de care e ea agățată? În felul ăsta s-ar sincroniza perfect. În nici un caz! Bez părea șocat. — Când zboară oameni, întotdeauna se manevrează totul de jos, de pe punte. În felul ăsta poți să-l vezi pe cel care zboară când coboară. E mult mai sigur. Totuși, tipul din personalul de pe scenă care-i controlează coarda va vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]