924 matches
-
val de umilință străbătându-mă. Exact asta a fost intenția ei. Crede că am nu știu ce plan ascuns să... să-ți iau toți banii și să-i cheltuiesc pe toți pe pantofi! — Și nu e ăsta planul tău? Luke se preface șocat. Și abia acum îmi spui asta? Ei bine, dacă nu vrei să schimbi regulile de bază, poate că chiar ar trebui să semnăm un prenupțial... Surâd vag - dar sunt încă neagră de supărare. Știu o tonă de oameni de aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
florale. Eu am aruncat cu o strecurătoare după mama, fiindcă mi-a tăiat trei prietene de pe listă, fără să mă întrebe. — Pe bune? Dar dup-aia v-ați împăcat. — N-am vorbit cinci ani. — Cinci ani? Mă holbez la ea șocată. Doar din cauza nunții? — Becky, o nuntă nu e niciodată doar o nuntă, spune Laurel. Ridică un pulover de cașmir. E drăguț. — Mmm, spun cu gândul departe. O, Doamne, acum chiar că încep să mă îngrijorez! Dacă mă cert definitiv cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o să fie devastată când o să-i spun că Luke și cu mine nu venim de sărbători, și mi-au trebuit zile întregi să-mi adun curajul de a-i spune. Dar, spre uimirea mea, n-a părut deloc atât de șocată cum credeam și mi-a spus să nu-mi fac griji, că ea și tati vor petrece în mod sigur o zi minunată cu Janice și Martin, și că nu trebuie să-mi fac griji. Așa că poate și acum va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întâmplă, așa că am crezut tot timpul că e vina mea, că sunt împrăștiată. Însă, când a ieșit totul la iveală, mi-am dat seama pe loc. Ea le luase, era clar. — Și n-ai putut să faci nimic? zic, absolut șocată. — A, ba da. Am chemat poliția. Bărbia i se încordează, în timp ce își încheie nasturii rochiei. S-au dus și au luat-o la întrebări, i-au scotocit și apartamentul. Dar n-au găsit nimic. Evident. Îmi zâmbește un pic ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
văd pe mami, mă apucă nervozitatea. Stă lângă tati în Terminalul 4, scrutând cu privirea poarta de la Sosiri și, în clipa în care mă zărește, întreaga față i se luminează cu un amestec de încântare și neliniște. A fost destul de șocată când i-am spus că vin fără Luke - de fapt, a trebuit să-i repet de nu știu câte ori că totul e OK între noi. După care a trebuit s-o liniștesc că n-am fost dată afară de la serviciu. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă aplec s-o ridic. Ăsta-i pentru când ți se face anestezia, îi explic. — A venit taxiul, intervine doamna cu ochelari aurii. Aveți nevoie de ajutor? În timp ce ne îndreptăm spre taxiul pornit, Suze se uită la bagajul meu absolut șocată. — Bex... de ce-ai cumpărat o canoe gonflabilă? — E pentru când stai pe-o parte. Sau așa ceva. — Și stropitoare? N-am găsit nicăieri spray de plante. Respirând greu, îndes sacoșele în grabă în taxi. — Și ce nevoie am de spray
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca la o criminală în serie sau așa ceva. Și apoi, chiar și după ce a fost hrănit, a continuat să țipe în neștire toată seara... — Iisuse! zice Danny, intrând în hol. Ce-ai pățit? Arunc o privire în oglindă și tresar, șocată. Sunt palidă, stoarsă de vlagă, am părul pleoștit și ochii goi de orice expresie. Evident, nu m-a ajutat în nici un fel faptul că în avionul spre casă am stat lângă o femeie cu gemeni în vârstă de șase luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
primit mesajul meu? — La ce mesaj te referi? spune Kirsten alertată. — Cel pe care vi l-am lăsat acum două săptămâni! — Vai, îmi pare foarte rău. Probabil a fost atunci, când cu inundația... — Cu inundația? Rămân cu ochii la telefon, șocată. Ați avut inundație? — Eram sigură că Robyn te-a sunat în Anglia să-ți spună! E OK, nu s-a înecat nimeni. Doar că a trebuit să evacuăm biroul pentru câteva zile și unele dintre cablurile telefonice au fost afectate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui Amy, și ea ar dori să stea aici până mă întorc. Nu-i așa, Amy? Mă uit peste umărul lui Laurel în cabină. Amy stă în colțul camerei în chiloți și sutien, minus pandantivul cu smarald și pare complet șocată. Încuviințează în tăcere. În timp ce Laurel iese cu pași mari, Christina mă privește uluită. — Becky... Așa! îi spun repede lui Amy, pe cel mai profi stil de angajată la Barneys. Cât o aștepți, ce-ai zice să mai încercăm niște rochițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ciudată pe chip. În clipa în care privirea i se fixează asupra mea, simt cum mă cuprinde un val de îngrijorare. — Becky, zice, cu mare efort. — Da? Înghit în sec. — Tu crezi că mama mă iubește cu adevărat? — Poftim? spun, șocată. — Spune-mi sincer. Tu crezi că mama mă iubește cu adevărat? Ia stai așa. Să nu-mi spui că n-a auzit nici măcar un cuvânt din tot discursul meu. — Îhm... sigur că da! spun. Și, că veni vorba de mame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rog. Nu te stresa, spune Michael de pe canapea. Dacă e ceva important... Nu e important! Mă doare undeva cum sunt aranjate șervețelele! Pe bune, și dacă le faci lebădă, cât o să rămână așa? Două secunde, cel mult! — Becky! exclamă mami, șocată. Cum vorbești? Janice a făcut un curs special despre cum se împăturesc șervețelele, special pentru nunta ta! A costat-o patruzeci și cinci de lire și a trebuit să vină cu mâncare la pachet... Mă cuprinde remușcarea. — Iartă-mă, mami
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Se pot întâmpla o groază de lucruri în trei săptămâni! — Găsești tu ceva? Ăsta e singurul tău răspuns? Poate se întâmplă o minune! Încerc un mic surâs, dar pe chipul lui Michael nu se citește nici o reacție. Pare în continuare șocat. Și negru de supărare. Simt un junghi cumplit. Nu pot să suport ideea ca Michael să fie supărat pe mine. Îmi bubuie capul și simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Cu mâini tremurătoare, îmi înșfac geanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pliéurile. — Foarte bine. De fapt, chiar voiam să te sun. Cred că a venit momentul... Eileen face o pauză de suspans... să trecem la articole mai mari. Un castron de argint. Un platou. Veselă de antichități. Mă holbez la ea șocată. În termeni de listă de nuntă, e ca și cum ar fi spus să dau la Royal Ballet. — Chiar crezi că sunt la... categoria asta? — Becky, draga mea, reacțiile la lista ta au fost de-a dreptul impresionante. Ești în topul celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mea nu merg ca pe roate... Hai, lasă-mă în pace! Am auzit tot despre nunta ta. Toată lumea a auzit despre nenorocita asta de nuntă a ata. Se răsucește pe călcâie și pleacă ofuscată, iar eu rămân privind în urma ei, șocată. Nu ajunge că mi-am compromis propria nuntă. Acum i-am distrus-o și pe a Aliciei. Câte alte vieți am mai distrus, oare? Cât dezastru am mai provocat, fără măcar să am habar? Încerc să-mi concentrez din nou atenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta înseamnă să-ți ceri scuze la patru sute de persoane în parte, în genunchi. Dacă fugi, atunci... ești doar o egoistă nesimțită și lașă. Se oprește respirând precipitat și îl aud pe Ernie plângând în surdină, în fundal. Sunt complet șocată, de parcă tocmai mi-ar fi dat o palmă zdravană peste față. — Ai dreptate, spun în cele din urmă. Îmi pare rău, spune ea, și nici ea nu pare mai veselă. Dar chiar am dreptate. — Știu. Mă frec mecanic pe față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înșală și Luke nu e aici - dar, în clipa în care intrăm în sufragerie, îl zăresc. Stă în picioare lângă fereastra panoramică și privește afară, extrem de încruntat. — Luke, ce-i cu tine? zic prudentă, iar el se întoarce spre mine șocat. — Becky. Ce cauți aici? M-am... întâlnit cu mama ta la Tiffany. Unde ai fost toată dimineața? — Prin oraș, spune Luke. M-am gândit. Îi arunc o privire lui Elinor. Ea se uită la Luke, cu o expresie complet ilizibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fixează standarde imposibil de atins. Și amândoi sunt mult mai vulnerabili decât crede lumea. Nu e nevoie să vorbești cu mine, spune Luke. Plec. Și n-ai să ne mai vezi niciodată, nici pe mine, nici pe Becky. Ridic capul șocată. Vorbește serios? Nu vorbi prostii, zice Elinor. — Am trimis o scrisoare de demisie Comitetului director al Fundației Elinor Sherman. Nu mai avem nici un motiv pentru care pașii noștri să se intersecteze de acum înainte. — Ai uitat de nuntă, spune Elinor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu pași mari din apartament, mi-o înăbuș instantaneu. A fost cât se poate de rea, atât cu mine, cât și cu părinții mei. Merită din plin. Coborâm scările și ieșim din bloc în tăcere. Cred că amândoi suntem la fel de șocați. Luke ridică mâna pentru a face semn unui taxi, îi dă șoferului adresa și urcăm. După câteva sute de metri abia îndrăznim să ne uităm unul la celălalt. Luke e livid și tremură vag. — Nu știu ce să zic, spune. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
greșeală. Trag aer în piept adânc. — Am să-l conving pe Luke să facem nunta, dacă îi ceri scuze. Vocea îmi tremură ușor. Nu-mi vine să cred că fac așa ceva. — Poftim? Elinor se întoarce și se uită la mine șocată. — Tu îi ceri scuze și îi spui... în linii mari, că îl iubești. Iar eu îl conving să facem nunta la Plaza. Și tu ai parte de nunta cu care dorești să-ți epatezi prietenii. Ăsta-i târgul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se îngustează tot mai mult, atât cât le permite ultima intervenție a chirurgului plastician. — Rebecca, și tu îți dorești enorm nunta asta. Nu are rost să te prefaci că motivele tale sunt unele pur altruiste. Și tu ai fost la fel de șocată ca mine în clipa în care el a spus că renunță la nuntă. Recunoaște. Ești aici pentru că vrei să te măriți la Plaza. — De-asta crezi c-am venit? Mă uit la ea cu ochii cât cepele. Fiindcă sunt supărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ei ascuțite, și el ridică din sprânceană, dar nu se oprește. — E o făcătură ordinară! urlă în clipa în care ajung la ușă. E o făcătură! Nu sunt... Ușa se închide în urma ei, și ea uită să mai continue, de șocată ce e. Urmează un moment de tăcere împietrită. Nimeni nu face nici cea mai mică mișcare, nici măcar Robyn. Apoi ușa se deschide încet și Luke reapare, ștergându-și palmele una de alta. — Nu-mi plac cei care dau buzna neanunțați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă simt aproape acasă, din nou am senzația ciudată că nu sunt singură dar măcar tura asta parcă mă simt între prieteni. Sunt liniștită, închid ochii gata să adorm și... aud muzică venind, cred, de undeva de afară. Deschid ochii, șocată, merg la ușă și mă uit în direcția casei lui Alfonso, gândindu-mă intrigată dacă chiar s-au hotărât să dea petrecere în puterea nopții și nici măcar nu am fost invitată. Casa este scufundată în întuneric, nu văd nici o mișcare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu e un moment potrivit pentru el, după care i-a închis ușa în nas. Robert a rămas debusolat privind ușa închisă, după care a sunat din nou gândindu-se că poate a visat. Nu a primit nici un răspuns. Complet șocat, a plecat încercând să priceapă ce s-a întâmplat de fapt. Eliade era un profesor dedicat, punctual, care niciodată nu ar fi lipsit de la o întâlnire fără să anunțe dacă ar fi avut vreo problemă. Scena petrecută nu se potrivea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Doly cu un singur l. Subtitlurile sînt acolo pentru că Doly e indiancă și vorbește englezește. Adevăratul ei nume e Indira și ea face parte dintr-un grup de imigranți clandestini pe care locotenentul Matei îi salvează din apele Prutului. Văzînd-o șocată și înfometată, Matei o ia acasă, o hrănește e adevărat, numai cu pîine și suc (din ce vedem noi), dar la lumina romantică a unei lumînări. Sînt virgină, aflăm din subtitluri că i-ar spune ea, deși mie mi s-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fără ascunzători (cum vrea el să fim) că după ce am citit „După Banchet“ al lui Mishima, am scris cinci hai-ku-uri. Nu a avut nici o reacție. „Foarte bine” a zis el. „Dar ar trebui să respecți regulile”. Am fost atât de șocată încât nu am putut să dau o replică. Nu întâmplător am avut puterea să scriu cele cinci miniaturi după citirea romanului în care pe lângă emoția provocată de situații și personaje, pe lângă atingerea imaginară a sufletului japonez, ești informat în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]