13,607 matches
-
cer înmiresmați în aurite lacre. Ofelia și-a sădit visele peste aceste zăpezi luminoase, prințul ei, ostatic absurd, și-a adunat de pe jos oasele. foșnetul inimii ei, aripi de lebădă, scăldate-n brume sepulcrale, arborii vârstei de aur cântâ prin șoldurile sale. codrii și munții subțiri, spintecați de cântec de liră, dau glas sfintei lor iubiri pe când cerbii toți muriră. iară se trezesc amurguri de pe drumuri, de pe ape, cu Orpheu cântând din liră, cântul lor să ni-l adape. timpul fuge
ULTIMA OFELIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363068_a_364397]
-
893 din 11 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Iubita mea din Militari Cu sânii jucăuși și tari, Iubita mea din Cotroceni Cu ochi sfredelitori, vicleni, Iubita mea din Dorobanți, Cu umeri albi și incitanți, Iubita mea din Timpuri Noi Cu șolduri mici, pufoase, moi, Iubita mea din Ferentari Cu coapse lungi ca de sitari, Iubita mea din Herăstrău Cu sfârcuri moț de zurgălău, Iubita mea din Cișmigiu Cu tatuaj ombilichiu, Iubita mea din Kiseleff Cu fese zvelte-n relief, Iubita mea
IUBITA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363392_a_364721]
-
ține mâinile la vedere! -Mă numesc Baraba și sunt acum în solda marelui arhiereu Caiafa, spuse acesta fără teamă. Nu sunt sclav, romanule! Comandantul patrulei îi ridică mâneca veșmântului cu bastonul din viță-de-vie pe care acesta și-l scosese de la șold și imediat îi văzu semnul de pe braț. -Ba ești și vei rămâne sclav. Te-am recunoscut de îndată cum te-am văzut. Unde alergi așa de grăbit, slujbaș supus al marelui arhiereu? -Duc la îndeplinire porunca măritului arhiereu Caiafa! răspunse
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
6709 Stoneybrooke Lane Alexandria VA 22306 care va elibera chitanțe pentru deducerea fiscală. Banii colectați din donații vor contribui la achiziționarea, între altele, a unor echipamente medicale necesare militarului român, precum: cărucior cu rotile, proteză pentru mâna stângă, proteză pentru șold etc. Informații suplimentare despre starea de sănătate a plutonierului-adjutant Florinel Enache au fost prezentate de către mass-media și sunt disponibile la următoarele adrese de Internet: http://www.acum.tv/articol/55009/ și http://www.youtube.com/watch?v=QXo1rALM2sw&feature=player embedded
APEL UMANITAR PENTRU MILITARUL ROMÂN FLORINEL ENACHE – GRAV RĂNIT ÎN AFGANISTAN de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362474_a_363803]
-
a lovit erau două persoane, soț și soție, care m-au vizitat mai târziu și mi-au povestit cum s-a întâmplat. Eu traversam, eram în mijlocul șoselei și ei m-au pocnit. Prima lovitură cu farul drept al mașinii în șoldul meu stâng, a fost atât de puternică, încât m-a proiectat pe capotă, unde am dat cu capul de parbrizul care s-a crăpat. De pe parbriz m-am rostogolit pe asfalt strivindu-mi cotul drept. Îmi imaginez un film de
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
am vrut să pășesc... o durere ascuțită nu mi-a permis să mă sprijin pe piciorul stâng. Alt drum cu targa la „Radiologie”, alt control, dar nu era vorba de o fractură ci numai de o contuzie foarte puternică a șoldului. Gaby și Maria, care așteptau afară, au fost lăsați să intre. Mi-au adus geanta ochelarii și telefonul mobil, adunate de ei de pe șosea, apoi au plecat la Tinca unde îi așteptau copiii. Am ajuns pe secția de Neurochirurgie la
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
2014. nisipul coboară în apă să caute printre medicamente de dimineață urmele pașilor la margine este o geamandură lungi și subțiri ochii roșii urcau pe gleznele carnivore ale mării gratii spre pasărea pe care-o iubise vara trecută dar sarea șoldurilor apei repetă încet și algic sărutul care lipește vederea una câte una până a devenit atât de îngustă cât o idee ... Citește mai mult nisipul coboară în apă să cauteprintre medicamente de dimineațăurmele pașilorla margine este o geamandurălungi și subțiriochii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
devenit atât de îngustă cât o idee ... Citește mai mult nisipul coboară în apă să cauteprintre medicamente de dimineațăurmele pașilorla margine este o geamandurălungi și subțiriochii roșii urcau pe gleznele carnivore ale măriigratiispre pasărea pe care-o iubise vara trecutădarsarea șoldurilor apei repetă încet și algicsărutulcare lipește vederea unacâte unapână a devenit atât de îngustăcât o idee... XV. ÎNVĂȚĂTURILE CUVÂNTULUI ALB CĂTRE FIUL SĂU NEGRU. DE SCRIS, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1236 din 20 mai 2014. oare cifra
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
citești. Cu fiecare rând, cu fiecare detaliu, parcurgi fascinat noi stări, noi sentimente, atent îi citești fiecare mișcare, fuziunea de linii și jocul de culori, lumina unică ce-o însoțește, libertatea, mâinile, pielea, buzele, părul în vânt, mersul și unduirea șoldurilor, cerceii cu perle, clinchetul brățărilor, rochia, eșarfa și sunetul tocurilor ei înalte. Dacă o stea norocoasă te urmează, îi vei citi captivat zâmbetul, soarele din priviri, respirația, timiditatea fiecărui centimetru revelat, ca, mai târziu, dacă te lasă, noi pagini vei
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Cum am putea traduce în limba engleză următoarele versuri: “Din codru rupi o rămurea, / Ce-i pasă codrului de ea?!” Și ce ar înțelege marțienii de aici?! Tipul de la acordeon cînta cu pasiune: Sînt ca nuca, măi bărbate, Și cu șolduri late ... Cînd rîvnești la miezul meu, Ia-mă pe la spate ... Lume, lume, Cînd sus și cînd jos, Pentru că viața e bună, De ești bucuros! Mi-am luat o bere. Pe etichetă scria că poți cîștiga o Dacia și mi-am
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
zăbavnicului ins./ Apoi către Iov:/ „Ți-am repetat de o mie de ori;/ ce mi-a rămas de spus e atât:/ De piciorul dumnezeului tău/ leagă-ți ștreangul de gât,/ spânzurat, visătorule,/ ca un diamant.”/ Apoi bărbătește, cu mâna în șold,/ îl cheamă șuierând/ pe amant.//” (Nevasta lui Iov, p. 69). Poet al religiosului, Dumitru Ichim impune implicit prin Psaltirea apocrifă ... o pedagogie teologică, în sensul că realizarea individualității se realizează atunci când conștiința păcatului îi permite „omului suferinței” (v. Iov profețește
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
saltului spre mine. S-a lăsat prinsă de brațele mele și imediat m-a strâns cu disperare simulată și înăbușită de hohotele bogate de râs ! A tras de capetele șnurului slipului meu, a desfăcut înfrigurată și celelalte două legături de pe șoldul stâng și a intrat cu strigăt victorios în posesia și folosința acelui "bun" atât de mult dorit pe plajă. L-a sărutat cu buzele-i fierbinți crescându-l repede în palma-i micuță și la fel de fierbinte, după care, schimbându-și
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
mai confecționează asemenea slipuri. Acum sunt din materiale speciale, sofisticate, de toate formele, culorile și modelele, scurte sau lungi, cu sau fără buzunare. Da, sunt de toate, pentru toate gusturile. Dar nu sunt de doc! Nu se mai închid pe șold, cu șnur. Nici nu sunt atrăgătoare și nici incitante. Sunt comune, uniforme, toate... P.S. Povestire publicată în Antologia de proză scurtă - "Incursiune în cotidian" - Editura INSPIRESCU, Satu Mare, 2013
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
că simțurile lui nu îl înșelaseră, chiar primea o veste, doamne, doar de-ar fii una bună, dar ce veste, că el nu are de unde să primească vești nici bune, nici rele prin poștă - îi întinse „Scânteia”, rezemă bicicleta de șold ca să poată umbla în tolba mare, îndesată cu tot felul de hârtii, și scoase un plic alb, lunguieț. - Iată vestea, nea Șerbane... Vrei să îți aduci un copil în ogradă, bag samă și ești foarte nerăbdător, că doară, de-aia
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
firește este indispensabilă flexibilitatea, rapiditatea reacțiilor și echilibrul interior, pe lângă greutatea redusă. Fragedul vlăstar de la nivel înalt, care astăzi poartă caschetă regulamentară de protecție, pune moț piramidei, desprinzând pentru câteva secunde unul din brațe și sprijinind cealaltă mână lejer în șold, într-un gest înrudit cu îmbrățișarea cerului prin aripile unei păsări imaginare. Interpretat ca simbol al lucrului celui mai prețios, pe care comunitatea îl susține și-l arată cu mândrie, „supraviețuitorul” sublimează speranța și promisiunea în viitor. La fel de anevoioasă ca
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
Când eram tânăr și zdravăn Mă-mbătam dintr-un pahar, Dintr-un zâmbet șters și reavăn... Azi când beau - beau mult mai rar - Nici nu te mai văd, măcar... Poate, doar, fiindcă, poate Văzul, totuși, mi-a scăzut: Văd doar șolduri de nepoate, Sâni de țânce ce-au crescut, Buzele-mi în buze, toate... Poate, doar, fiindcă, mama, Nici în vis nu mi-a permis Iconiței să-i văd rama Din frânturi de paradis Și nu am știut că-i vis
CÂND ERAM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364220_a_365549]
-
la ceas, clătină capul în semn de nemulțumire, apoi privi manifestarea gratuit agitată a femeii de serviciu și clătină din nou capul, total nemulțumit. „De data asta niciun cuvânt de apreciere nu vrei primi, femeie! Obosești aiurea să-ți legeni șoldurile, că nu te privesc, nu mă interesezi, dar nu înțelegi și pace. Femeie fără minte, asta ești!” Prinse telefonul cu un gest nervos, formă un număr de interior și se propti mai lejer în fotoliu. - Alo! Măi băiete, nu bei
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
fremătând de nerăbdare. Mi-a prins gâtul într-o îmbrățișare tandră și am simțit-o imediat lipindu-se toată de mine, cu sfârcurile micuțe, pe care mi le închipuiam de o roșeață delicată, produsă de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
în capodul ăla șic, Din ochi te-am dezbrăcat, că se vedea, Pe dedesubt nu mai aveai nimic, Iar între sâni și-un nasture-ți lipsea, Rebeli se înălțau să mă doboare, Cordonul înnodat mă sictirea, Dar ce popo', ce șolduri, ce picioare (!)... Sunt ani de-atunci, te văd iar la cișmea, Tot în capodul ăla...foarte șic, La piept același nasture-ți lipsea, Am vrut să te dezbrac, aveam un tic, Dar ce să mai (!) și-așa tot se vedea
SONET DE CARTIER de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367809_a_369138]
-
doamnă, Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă, Colegi în anul ultim de liceu, Când, dintre toți din clasă, numai eu M-am oferit să vă conduc acasă, În după-amiaza-aceea furtunoasă ... Pe sub umbrelă, visători, pășeam, V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci, Iar norii, se-aprindeau, vădit, anume Parcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ... Și când, suavă, galeș mi-
REGRETE TOMNATICE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367936_a_369265]
-
distinsă doamnă,Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă,Colegi în anul ultim de liceu,Când, dintre toți din clasă, numai euM-am oferit să vă conduc acasă,În după-amiaza-aceea furtunoasă ...Pe sub umbrelă, visători, pășeam,V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci,Iar norii, se-aprindeau, vădit, anumeParcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ...Și când, suavă, galeș mi-ați
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
distinsă doamnă,Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă,Colegi în anul ultim de liceu,Când, dintre toți din clasă, numai euM-am oferit să vă conduc acasă,În după-amiaza-aceea furtunoasă ...Pe sub umbrelă, visători, pășeam,V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci,Iar norii, se-aprindeau, vădit, anumeParcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ...Și când, suavă, galeș mi-ați
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
alb pătat de nuanțele curcubeului, răscroită rotund, lăsând loc mișcării gâtului. Mânecile bogate erau strânse la jumătatea antebrațului de manșete înguste prinse în bumbi. Croiul bluzei se aduna strâns la mijloc și se lărgea în bie peste strânsoarea beteliei, peste șoldurile înguste ca de copil. Fustele largi și crețe erau tot colorate, gama tonurilor contrastând prin intensitate cu bluza. Ele îi acopereau călcătura, lăsând libere vederii doar vârful papucilor negri pudrați de colbul de dincolo de Barieră. Mâinile, aripi micuțe, arătau privirii
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
măritiș ca fata... Ci prea degrabă am venit Cât iarna nu e gata... Nici semne a pleca nu văd Și nu se lasă dusă, Ci încă frigu-i și prăpăd, Și eu mă simt răpusă... Dar cum ședea pe pom în șold Și-n spate să nu cadă, Firavă-n trunchi precum un bold, Zări de sub zăpadă Verzui, sfios, firav și el, Minune de minune: Un fir plăpând de ghiocel Prin spini de mătrăgune... De bucurie, de extaz Sau delirând, săraca, Uitând
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
câțu-mâțu/întoarce pârțu’...” Atunci, gospodina ieși furioasă din casă și strigă din prispă către bărbatul ei: -Băă! Tu n-auzi ce strigă zăltații ăia la poartă? Omul lăsă ascuțitul aracilor și întrebă: -Ce strigă, fa? Femeia, furioasă, puse mâinile în șolduri, arătând spre poartă: -Ascultă-i și tu! Încurajați, mai răcnirăm un „câți-mâțu/întoarce pârțu’”, cât se poate de clar. Auzindu-ne, gospodarul a pus mâna pe un arac și s-a îndreptat agale spre poartă. Nici n-am observat când Mărin
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]