1,138 matches
-
veți acorda școlii noastre făcând mulți copii fericiți asemenea mie. Mulțumim! Andreea Sfetcu, clasa a IV-a C Un șoricel ciudat, mouse! Când am auzit prima dată despre cuvântul mouse, a fost acum doi ani, gândul fugindu-mi la micuțul șoricel din desene animate care mă amuza. Mirarea mea a fost mare, atunci când în prima oră de informatică, pe care am desfășurat-o la Clubul Elevilor să aflu că acest cuvânt mouse mai are un sens în lumea computerelor. Domnul profesor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
l-a determinat să mi-l dea, chiar dacă am trișat. Altădată am visat că eram mică și că cineva mi-a adus o cutie mare, un cadou. L-am deschis și ce să vezi: o cutie de bomboane albe, un șoricel, o altă cutie cu geam și altele. M-am speriat și am fugit. Dar pe urmă mi s-a explicat ce era de fapt și am fost foarte mulțumită. În timp ce mă jucam la el, descopăr o rețetă care te face
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sticlă, brânză, un cârnat și o ceapă. Am băut și am mâncat în tăcere, fără să ne mai spunem nimic. Am privit-o pe Josăphine ca pentru a vedea prin ea descrierea pe care mi-o făcuse. Ronțăia ca un șoricel și lua înghițituri mari de vin, făcând cu limba o muzică suplă și cochetă. Afară, zăpada cădea pe înfundate. Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de aici, important este că eu am încredere în tine, dar îndoiala se cuibărește și în sufletul meu, privesc iscoditor cadrul acela, apoi scaunul cu rotile, o îndoială micuță, pe care de multă vreme o ascunsesem, așa cum se ascunde un șoricel în adâncurile unui dulap de bucătărie, un șoricel pe care nu îl poți vedea niciodată, dar ale cărui urme sunt evidente peste tot în casă și până la urmă se face atât de mare și puternic încât ai impresia că acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în tine, dar îndoiala se cuibărește și în sufletul meu, privesc iscoditor cadrul acela, apoi scaunul cu rotile, o îndoială micuță, pe care de multă vreme o ascunsesem, așa cum se ascunde un șoricel în adâncurile unui dulap de bucătărie, un șoricel pe care nu îl poți vedea niciodată, dar ale cărui urme sunt evidente peste tot în casă și până la urmă se face atât de mare și puternic încât ai impresia că acea casă nu îți mai aparține ție, ci lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
efortului, iar vreme de o săptămână a refuzat să mai vorbească sau să mănânce, doar dimineața găseam câte o ușă deschisă la dulapul din bucătărie, câte un colț uscat de pâine, căutam semne ale existenței sale așa cum cauți urmele unui șoricel. Uneori îl întreb pe tonul unei educatoare, ce ai făcut astăzi toată ziua, iar el mi se plânge agresiv, nimic, ca și când eu aș fi fost de vină că nu i-am dat nimic de făcut. De când îi dispăruse Tanahul, refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Însutește, le Înmiește, le Împodobește cu fantasmagorii formal logice, de fapt deliruri din nopți de insomnie, desfăcute cu un simplu gest tandru, familiar (un vârf roz de limbă plimbăreață, scos hazliu printre buzele strâmbându-se caraghios de pueril: „acum sunt șoricelul!“) al iubitei docile, credincioase, mai colțunaș, mai papanaș ca niciodată... Bănuiesc că până la un anumit punct, să-i zicem „punct critic de fierbere“, gelozia are farmecul și piperul ei cu boabe mărunte, măcinate Întruna... „Calm, lux și voluptate“ sunt adunate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
soba cu cărți, se supusese unui regim sever de austeritate, a trăit până la sfârșitul zilelor fără de foc, indiferent de asprimea iernilor. Lăsa încăperea în dezordine, ducea o viață de pustnic, rămas în tovărășia plantelor și a viețuitoarelor de cameră - un șoricel, un păianjen, o broască țestoasă etc. - pe care le ocrotea cu mare grijă, parcă cu afecțiune. Alexandru Oproescu care l-a cunoscut în intimitate (V. Voiculescu în intimitate, ipostaze inedite, în vol. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, II, 1979) spune
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
seama, dragii de ei, cât de util avea să devină jocul lor. Își alegeau o plantă din "Farmacia plantelor", după care alergau să o găsească și să o culeagă. Spre seară culeseseră două mănunchiuri de sunătoare și unul de coada șoricelului. În afară de asta au mai cules zmeură și niște ciuperci pe care Ulitia le-a identificat deîndată ca fiind mânătărci foarte gustoase, numai că nu aveam cum să le fierbem, nu aveam chibrituri, nu aveam sare. Le-am mâncat crude împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Și dacă nu va fi prea târziu, voi putea face o minune ca s-o pot ajuta ?" Și minunea s-a întâmplat. Cel de Sus mi-a luminat mintea și am ajutat să nu rămână fără mamă doi prunci. "Coada șoricelului, cu ea trebuie să încep !" mi-am amintit chiar înainte de a deschide cartea, citisem cu Minodora și ea mă întrebase : Ce este aceea placentă, mamă ?" Remediul a dat și de data asta roade și femeia a eliminat placenta care începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe câte o parte a despicăturii feselor - ceea ce lăsa scena prezentată suspendată ciudat În mijlocul acțiunii, cu pericolul plutind În aer. După părerea Dorei, era simplu să te gândești că femeia Își invita prietenii sau dușmanii să descopere gaura În care șoricelul mititel se grăbea să se ascundă de urmăritorul său fioros. Cât despre ea, nu avea de etalat nici un tatuaj. „De ce să-mi poluez trupul?“ a ripostat vinerea trecută, când stăteam În fața oglinzii șifonierului ei. Amintindu-mi de ceva ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar, fiindcă mă simțeam totuși un pic amețit, când m-am Întins după poșetă mi-am schimbat poziția cu grijă. Durerea care mă pătrunse era Îndeajuns de intensă, ca să Înțeleg ce se Întâmplase. Și pot spune că nu era un șoricel mic mic care căuta să se ascundă de un urmăritor foarte fioros. Greața se aduna și sunt sigur că, dacă aș mai fi avut ceva În stomac, aș fi vomitat din nou. Am tremurat doar, friguros și amărât - și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Athénée își turnau singuri din sticla ascunsă în frapieră, ca în bodega lui Degeratu' de lîngă gara Basarab, l-a dus încetișor la gură, doar și-a înmuiat buzele în el și l-a privit atent cu ochii lui de șoricel "nu ești prost, dom'le, nu ești prost deloc. Dar asta te privește. Chiar așa, cum să mă fi dus fără să fi fost ceva aranjat. S-a ocupat șefu' și le-a trimis vorbă. Dar să știi că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au scăpat din mină." A fost sincer mirat: "Cine? Cine i-a scăpat?" Lică Făinaru a plimbat o dată paharul prin dreptul gurii și pe neașteptate, hap, a înghițit tot coniacul. S-a strîmbat, atunci a observat că ochii lui de șoricel erau cam galbeni, dacă n-avea, în curînd, o să facă gălbinare, îi părea rău de el, pentru cît îi plăcea coniacul chiar să nu mai pună strop pe hmbă... Dimineața, pricepi, ăștia de la Dimineața! Toată chestia asta cu Cocoș e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe patron, un buzoian negru și în albul ochilor, și să-l cheme din fundul pămîntului pe Cristian Vasile. Oricum ar fi fost viața în Serviciu, un chef zdravăn era sănătate curată. Numai Bîlbîie nu știa asta, trăia ca un șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de mare sau de mic cît umbra sa. Leonard Bîlbîie s-a strecurat neobservat de oricine altcineva pe lîngă pereții vopsiți într-un cenușiu economicos, un brîu lat cu ulei, care putea fi spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alături de Balbo alcătuiau cea mai minunată clipă de nesăbuință și noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de sîrmă prin care se zăreau ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În adevăr, era o fiară neiertătoare, cu o putere nemăsurată, schimbase câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
clipă de nesăbuință și noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de sîrmă prin care se zăreau ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În adevăr, era o fiară neiertătoare, cu o putere nemăsurată, schimbase câțiva miniștri și chiar vreo doi șefi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
căluț indian din ăla apaș, ci unul indian budist.“ „Adică.“ „Adică el credea că e reîncarnarea unui câine și se comporta ca atare.“ „Adică?“ „Lătra la oameni“ „Super.“ „Se scărpina după ureche și alerga după pisici... Fugărea pisici indiene.“ „Da’ șoricei mânca?!“ „Nu, că el era budist, iar budiștii nu fac rău niciunei vietăți.“ „Aha.“ „Și avea stăpân sau era singur? Nu vreau să fie singur.“ „Cum să fie singur? Avea un stăpân care iubea foarte mult, pe nume Limesh... Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
călească înăbușit, apoi adăugăm bulion sau 200 g suc de roșii, făina dizolvată în vin, foi de dafin, carnea și mai lăsăm să fiarbă timp de treizeci de minute. Se servește cu piure de cartofi, soté de legume sau mămăliguță. ȘORICEL PE CARTOFI PRĂJIȚI Un piept de pui, o lingură de sfeclă roșie, 2 linguri de cașcaval ras, o lingură de pesmet, o lingură de susan, 1 ou, piper, delicat, 200 g ulei, 400 g cartofi curățați, tăiați pentru prăjit, 1
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
piper, delicat, 200 g ulei, 400 g cartofi curățați, tăiați pentru prăjit, 1 cățel de usturoi Pieptul de pui se bate cu ciocanul, se condimentează și se umple cu sfeclă rasă, cașcaval, apoi se rulează și se dă forma unui șoricel, care se dă prin ou bătut cu sare, apoi prin pesmet și susan, după care se prăjește în ulei. La final, se servește cu cartofi prăjiți în ulei și usturoi tocat pe deasupra. TORT DE PUI O felie de piept de
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
pe unde umblă fleaura, nimeni nu știe. Dacă nu l-aș cunoaște ca pe o persoană se- rioasă, eu unul aș putea bănui că bate barurile. Dar nu e așa. Că în câteva rânduri au fost găsite câteva cadavre de șoricei și niște pene, totul a fost pus pe seama unor întâmplări nefericite. Și atât de rare, încât ele au fost clasificate drept accidente cu autori necunoscuți. Și total nerelevante. Câte nu se întâmplă în lumea asta!... Ziua, în schimb, Bubu recuperează
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cuvintele astea noi și acum bomboana asta frumoasă ne fac să simțim un pic ca la Hotelul Palace. În timp ce sugea din cănița de ciocolată cu dinții lui albi, Basie semăna cu un șobolan cu fața albă, scormonind prin creierii unui șoricel. — Deci, ai locuit acasă la tine Jim, de unul singur, acolo jos, În Concesiunea Franceză? — Pe Amherst Avenue. — Frank... Înainte de a pleca din Shanghai, ar trebui să dăm o raită pe-acolo. SÎnt multe case părăsite, Jim? Jim Închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau fixați Într-un punct Îndepărtat de pe cer. Jim Îi atinse obrajii, Întrebîndu-se dacă era moartă. — Doamnă Philips, v-am adus niște apă. Ea Îi zîmbi și bău apă, cu pumnii mici Încleștați pe mînerele valizei ca o pereche de șoricei albi. — Mulțumesc, Jim. Ți-e tare foame? Mi-era azi dimineață. Jim Încercă să se gîndească la o glumă care să o Înveselească pe doamna Philips. — După toată plimbarea asta Îmi lipsește aerul, nu mîncarea. — Da, Jim... Doamna Philips deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
știi doar tu și Dumnezeu, mult timp m-am gândit oare ce a vrut să-mi spună atunci bunica mea. Miau aruncă cu mere prin casă și de la balcon, desenează lămâile cu nas și gură și ochi, eu îi fac șoricei de ciocolată, ea ne modelează în plastilină și aruncă cu crema de la tort, mai ales pe fața mea, mă desenează cu carioca verde pe mâini, până aici ai voie, și dinții... abia șoptește ea, îndreptând periculos vârful inamic spre ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
supărată și totul se termină cu o joacă pe cinste. Ce mult mi-aș dori ca el să poată vorbi! Ce multe ne-am spune! Dar totul e bine și așa, când ai un prieten adevărat. POVESTEA SORICELULUI ALB Familia șoriceilor Stuart își avea locuința la marginea unui lan de porumb. Totul se petrecea într-o armonie perfectă căci toate erau așa cum își doreau. Hambarul era plin cu boabe încit să le ajungă pe un an întreg, șoriceii cei micuți erau
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]