1,369 matches
-
blugi. —Plusez pe o pereche de blugi. Ea înghiți în sec, nervoasă și agitată, în timp ce Jack deschidea primul nasture al pantalonilor. Cu mâinile tremurânde, a ezitat un moment înainte de a-și deschide fermoarul pantalonilor negri și a ieși din ei. —Șosete! declară el, dar tonul lui glumeț nu era asortat cu intenția de pe fața lui. Gâtul ei era uscat și se simțea înnebunită de dorință, în timp ce stăteau unul în fața celuilalt, Jack în chiloți albi Calvin Klein și Ashling într-un corset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o fetiță de patru ani e tăiată În bucățele, nu Logan. Isobel plimbă lama bisturiului din spatele uneia dintre urechi, pe frunte, până la cealaltă ureche, secționând pielea. Fără ca măcar să clipească, Înfipse degetele În tăietură și trase de scalp ca de o șosetă. Logan Închise ochii, Încercând să nu audă sunetul făcut de pielea care se separa de structura de mușchi de dedesubt: ca și cum ai rupe partea de sus a unei salate. Lăsând să se vadă craniul. Sunetul asemănător cu scrâșnitul din dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aducă aminte nimic. Nici măcar nu Îi știa prenumele. Cum putuse să se culce cu cineva fără să Îi știe prenumele? Se frecă puțin cu prosopul, Îl aruncă Într-un colț și Își Înfipse picioarele Încă umede Într-o pereche de șosete negre. Cum naiba lăsase să se Întâmple așa ceva? El era comisar, iar ea era agent de patrulă. Lucrau Împreună. Era superiorul ei direct! Inspectorul Insch s-ar enerva groaznic dacă ar afla că a Început să se vadă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și ochii mari și verzi. Plânsese. Logan făcu tot posibilul să nu se holbeze la sânii ei mari, care deveniră vizibili când intrară În cameră. — L-ați găsit? Asta veni din partea unui individ rufos Într-o salopetă albastră și În șosete. — Lasă-le răgaz, Jim, abia au ajuns, spuse femeia, bătându-l ușor pe braț. — Sunteți tatăl? Întrebă Insch, așezându-se pe marginea unei canapele de culoare albastru-deschis. — Tatăl vitreg, spuse bărbatul, așezându-se la loc. Tatăl lui era un nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fu primită pe cât de prost se așteptase Logan. Singurul lucru care-i făcu să se simtă mai bine era faptul că el era gata să-i ajute. Cel puțin o vreme. Și așa Își petrecu Logan după-amiaza. Miller, binecuvântate fie șosetele lui de bumbac, lăsă mândria la o parte și luă o lopată. Cockerul spaniol sau labradorul se afla de data aceasta aproape de vârful grămezii. Intrase ultimul, ieșea primul. Dar Încet Își făcură loc prin conținutul containerului cu deșeuri. Logan era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Știi de ce suntem aici? Vocea lui Insch era blândă și prietenoasă, complet diferită de orice ton pe care Logan Îl auzise folosindu-l cu alți suspecți. Încet, Martin se ridică până când picioarele ajunseră să-i atârne peste marginea băncii, iar șosetele-i lăsară urme umede pe linoleum. Îi confiscaseră șireturile și cureaua și orice altceva periculos. Era uriaș - nu gras - ci mare peste tot, brațe, picioare, mâini, fălci... Logan se opri când ajunse la fața cu urme de vărsat. Acum știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la o pată de pe covor care scăpase cumva aspiratorului. — Domnule? Logan Își ridică privirea către unul dintre agenți, care stătea În hol, strângând bine un morman de haine albite. Era o pereche de blugi, un tricou, unul de rugby, două șosete și o pereche de adidași, decolorate toate până aproape de alb. — Am găsit astea atârnând lângă un radiator În bucătărie. Sunt toate umede. — Doamnă Henderson? Nici un răspuns. Logan oftă. — Michelle Henderson, te arestez pentru uciderea numitului Bernard Duncan Philips. Duthie Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-nghesuiră Înăuntru din frigul de afară, iar zăpada intră șfichiuind pe lângă ei În camera ponosită. — Numele? ceru Insch, ațintind un deget gras spre femeia scandalizată. Era Îmbrăcată ca pentru următoarea era glaciară: pulover gros de lână, fustă groasă de lână, șosete groase de lână, papuci mari, plușați, și, peste toate astea, un cardigan mărime XXL maro jegos. Părul Îi arăta de parcă fusese stilizat prin anii ’50, nemafiind atins de atunci. Lucea În bucle cu aspect unsuros, lipit bine de cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la masă și îl propti acolo, cu spatele către ușă. În caz că vreunul dintre gardieni s-ar fi uitat iar înăuntru, ar fi rămas cu impresia că omul citește ziarele, cu capul aplecat. Constable se aplecă și îi scoase pantoful și șoseta, apoi șterse sângele de pe masă cât putu de bine și acoperi urmele cu acte și bucăți de hârtie. Îl va ucide mai târziu pe avocat. Deocamdată, cel puțin pentru câteva minute, avea nevoie de cadrul acesta inocent. Câteva munte - după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai vagă idee despre ceea ce tocmai se petrecuse în camera de interogatoriu. Prizonierul își dădu seama că are nevoie de o armă sau de ceva asemănător și luă din cămașa însângerată a avocatului un creion mecanic, potrivindu-i capătul în șoseta făcută ghem pentru a-și proteja astfel palma. Vârful ascuțit va fi ideal pentru înjunghiere. Se așeză apoi în fața lui Roth așteptând, cu gândul la planul elaborat de Weir, sau Omul Magic, cum îl numea Barnes. Era o capodoperă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oboseala și plictiseala din cadrul cazului pe care îl apărasem. Ușurarea mea nu dură mult. Când picioarele mi-au ajuns jos, am tresărit instinctiv și le-am privit, conștient într-o clipă că era ceva cu-adevărat în neregulă. Purtam o șosetă. Încercând să ignor fraza iritantă „Care-i treaba?“ pe care mi-o murmuram, m-am concentrat asupra posibilelor explicații. Întotdeauna, absolut întotdeauna, mă dezbrac la dulapul mare de lângă dormitorul nostru, pe care îl numim eufemistic „garderoba mea“, îmi mototolesc perechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să ignor fraza iritantă „Care-i treaba?“ pe care mi-o murmuram, m-am concentrat asupra posibilelor explicații. Întotdeauna, absolut întotdeauna, mă dezbrac la dulapul mare de lângă dormitorul nostru, pe care îl numim eufemistic „garderoba mea“, îmi mototolesc perechea de șosete - una vârâtă în cealaltă- și o arunc astfel în coșul de rufe din colț. Nu era nici o posibilitate să-mi fi lăsat una în picior, chiar beat fiind, și nu am sărit niciodată peste obiceiul cu aruncatul- poate să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cealaltă- și o arunc astfel în coșul de rufe din colț. Nu era nici o posibilitate să-mi fi lăsat una în picior, chiar beat fiind, și nu am sărit niciodată peste obiceiul cu aruncatul- poate să fi ratat ținta și șosetele să fie împrăștiate dincolo de marginile coșului împletit, dar picioarele fuseseră dezgolite de fiecare dată, fără excepție. Apoi mi-am zărit pantofii. Zăceau la câțiva centimetri de marginea patului, abandonați întâmplător, cel drept pe o parte, iar celălalt cu o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să fie împrăștiate dincolo de marginile coșului împletit, dar picioarele fuseseră dezgolite de fiecare dată, fără excepție. Apoi mi-am zărit pantofii. Zăceau la câțiva centimetri de marginea patului, abandonați întâmplător, cel drept pe o parte, iar celălalt cu o singură șosetă neagră îndesată în el. Încă refuz să cred că în seara de dinainte, absolut treaz, îmi abandonasem rutina de a mă dezbrăca lângă ușă și, dat fiind că nu prea era probabil să fi luat papucii de la locul lor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fiorii. Nimic din ce știam eu din cele petrecute înainte, pe timpul sau după cina din seara trecută n-ar fi putut determina reacția ciudată de dimineață a fiului meu, legând instinctiv și instantaneu referirea lui la „seara trecută“ de misterul șosetelor și pantofilor mei. Când eram copil, fusesem un somnambul frecvent și aventuros, trezit adesea la jumătatea călătoriei de o mamă anxioasă, pentru a se regăsi, terifiat, în alt loc decât în căldura și siguranța propriului dormitor. Niciodată nu îmi aminteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
reușit să ascund asta undeva în fundul minții mele și-am pornit spre serviciu simțindu-mă mult mai vesel decât fusesem când mă dădusem jos din pat. Într-adevăr, amintirea acelei experiențe de a mă fi trezit încălțat unilateral, cu o șosetă, se topi curând în insignifianță și deveni o parte ca din vis a experiențelor din ultimele 24 de ore. Destul de amuzantă, de fapt, și cel mai probabil o simplă manifestare a tensiunii la care mă supusesem în cadrul actualului caz. Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Iisus să te poarte în brațe, multe multe îmbrățișări și săruturi, Crystal xxxxxxxxxxxxxxxxxx Ben C răciunul a fost oribil, dar nici nu a fost vreodată una din perioadele mele preferate sau cel puțin nu după zilele palide și îndepărtate cu șosete la capul patului și secrete șoptite și lucruri de genul ăsta. Înainte de ziua teribilă în care Sally mi-a zis că Moș Crăciun nu e adevărat, mă entuziasmam atât de tare în Ajunul Crăciunului, că mama trebuia să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că te-ai comportat ca un ticălos - și oare cum discută un ticălos astfel de probleme cu soția lui sau ar trebui să spun fosta soție? Sau viitoarea fostă soție, bănuiesc? Mă mișcam prin dormitor, adunând vag o mână de șosete de-aici, un morman de boxeri de colo. Le-am pus pe pat, apoi am deschis șifonierul, am privit disperat șirul de costume întunecate și am oftat imaginându-mi cârligele umerașelor ieșind prin plasticul negru al unui sac de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din jurul persoanei sale, dar nu-mi răspunse. — Scuză-mă, am continuat eu pe un ton practic vesel, nu vreau să te turtesc - poți să te dai un pic la o parte cât las eu astea pe pat? Și stai pe șosete. N-am așteptat să-mi răspundă, ci am aruncat costumele pe cuvertura albă de pat și m-am dus la rafturi să caut cămăși, de unde am ales cam o duzină dintre cele mai utile. Am adăugat o mână de cravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
simți că îl urăște pentru asta. Cine naiba reușea să muncească o zi întreagă și să-și păstreze cravata așa curată sau cămașa atât de apretată? Cum era posibil să le potrivească așa de bine de fiecare dată, butonierele cu șosetele, pantofii cu servieta? — Bună, frumoaso, începusem să-mi fac griji. Îl sărută grăbită pe buze, dar se retrase înainte ca el să deschidă gura. — Să-ți faci griji? De ce? Am ajuns exact la timp. — Păi, n-am apucat să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În sobă? Te gândești imediat cum l-au chinuit pe Lazăr de la Rusca. De Dan Deșliu. Știi poezia pe dinafară. Ard lemnele și flăcările le transformă În jar. Ca o haită de șacali Îți mistuie negrele gânduri. Pe spătarul scaunului, șosetele de lână, ude, zac ca doi enoți morți. După ce mănânci te culci, iar când te scoli asculți la Pick-up un disc pe viteza 78. Ai tăi au cumpărat un aparat radio cu clape și patru lungimi de undă. Discul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
okno sau, pe românește, nu vă aplecați În afară. Căci nu-i este nimănui indiferent dacă cineva se apleacă și cade În timpul mersului. A mersului Înainte, firește. Doar tu dacă te-ai apleca, ai putea să vezi mai de aproape șosetele albe ale Cristinei și câteva firicele de păr. Aproape nouăzeci la sută din pădurile de conifere și mesteceni ale Uniunii Sovietice sunt concentrate În Siberia. Zada formează de asemenea păduri nesfârșite. Zada este un lemn care nu putrezește chiar dacă stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
accidentelor se Întâlnesc la tineri Între 10 și 20 de ani. Tu ești un tânăr Între 10 și 20 de ani. Ți-a cumpărat taică-tu o pereche de pantofi cu cioc, bej cu găurele, așa cum ai vrut tu, ai șosete supraelastice, cravată cu zgârci și mergi la primul tău chef din viața ta, unde vei sta toată noaptea. Este ziua de naștere a unui coleg de clasă. Îl cheamă Nedelcu Ștefan și are bere, vin, suc și sandvișuri cu brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
coșul de gunoi. De-obicei era o bucată de hârtie mototolită cu o adresă scrisă pe ea. Sau un carnețel vechi cu antetul unei adrese. Căută prin gunoi. Erau numai un tub de pastă de dinți gol, o pereche de șosete rupte, câteva ambalaje de la gumă de mestecat și un ziar vechi. Nimic important. A Început să pună toate lucrurile Înapoi. Apoi, exact când era pe cale să Îndese ziarul Înapoi În coș, observă o reclamă foarte mare. O companie aeriană avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nemișcați ascultând zgomotul mașinilor pe viaduct, atât de aproape încât par să treacă pe acoperiș. Trebuie să mă îmbrac și să mă întorc acasă, dar mi-e greu să mă desprind de pacea care ne ține prizonieri. Unde îmi sunt șosetele, pantalonii, cheile de la mașină... dar deocamdată rămân nemișcat. Mâine plec, trebuie să particip la un congres de chirurgie oncologică, nu am nici un chef să merg. Italia îmi mângâie încet brațul, măsoară singurătatea cu care va rămâne. Îmi imaginez sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]