1,933 matches
-
Iisus Hristos, Iisus o vindecă pe Maria Magdalena, ea are părul desfăcut și este dezbrăcată. Este ultima scenă din absida nordică. Pe porțiunea de zid până la brâul ce coboară de sub pandantiv mai sunt două scene la care pictura este destul de ștearsă: Iisus îl vindecă pe fiul unei femei și, Iisus vindecă mai mulți bolnavi. Scenele cu vindecările minunate predomină, unele dintre ele fiind pictate de mai multe ori. După friza cu medalioane de sfinți, urmează ca și pe latura de sud
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
reprezintă pe Maica Domnului într-o cupă evazată, ținându-l în brațe pe Iisus copil, iar de o parte și de alta grupurile de oameni caută să bea apă din acest izvor minunat. Pictura din cele două nișe este destul de ștearsă, iar în partea de jos este deteriorată aproape complet. Pe latura de sud, sub a doua fereastră privind spre zidul despărțitor, este Sfântul Zosima încadrat de două personaje dintre care o recunoaștem pe Sfânta Maria Egipteanca primind împărtășania de la Sfântul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
roagă să fie îngăduitor la judecată. De o parte și de alta sunt câte 6 apostoli pe scaune de judecată, iar în spate o mulțime de îngeri, după care, urmează cerul albastru cu nori. Partea aceasta de pictură este mai ștearsă, iar în unele locuri este mult deteriorată. În registrul următor, al doilea, este Etimasia, adică pregătirea scaunului de judecată, încadrat de o ceată de îngeri. În partea dreaptă sunt opt cete de sfinți, cu haine bogate și aureole, purtate pe
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu chipuri serioase, expresive, înalți, purtând pergamente cu texte mesianice. Pe latura de vest a pridvorului sus, sub cele două calote, sunt două scene mai mari: Preamărirea Maicii Domnului, în dreapta, și Înălțarea Sfintei Cruci, în stânga, dar pictura lor este destul de ștearsă și în unele locuri mult deteriorată. Ambele scene coboară până la consola nervurii principale care separă cele două calote sferice ale bolții. În continuare, urmează un registru cu două scene mai mari, care redau Ieșirea din Egipt a iudeilor. În prima
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
grațios și dulce, cu linii fine, vii, armonioase, de o intensă trăire și strălucire. Se vede că meșterii au folosit modele alese, vii. Pe latura de vest, urmează un registru care reprezintă 10 sfinți în mărime naturală. Pictura este destul de ștearsă. Mai trebuie să remarcăm că între ei se găsesc și câțiva mucenici neogreci. Pe ultima latură a pridvorului, cea de sud, în partea de sus, este reprezentat Iisus Hristos pe tron, binecuvântând. Imaginea este pe un fond de pătrate suprapuse
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în trupul de ocean, îmi scriu povestea cu degetele înmuiate în aripa umedă a timpului... Și când nu-mi ești aproape, sunt floare de piatră născută în creștetul munților. Am rădăcinile adânc înfipte în seva amintirilor... Am obrazul grunzos, galben, șters. În mine, noaptea, se ridică un zid rece din pietre ascuțite, pe care ai putea urca asemenea unei ființe neterminate, născută din șubrezimea unor vise uitate la margine de hotar neatins... -Încearcă să ajungi pe zidul din mine, în inima
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un colț șifonat de batistă. Se spunea că a fost cândva cea mai frumoasă fată din sat și s-a căsătorit cu un om tare învățat. Activist de partid, venit de nicăieri, omul era o figură sinistră în lumea noastră. Șters, rotofei, cu chelie și mereu la patru ace, colinda satul cu fel de fel de motive fără de motiv... Tulburase liniștea părinților pentru că umbla vorba că ar intra prin casele oamenilor, pe când aceștia erau la muncile câmpului și călca în picioare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
viață pofticioasă, cu incisivi pregătiți, gata să muște ca dintr-un măr biblic al păcatului”. Gândurile de pe șine s-au regăsit pentru un moment și au visat un vis cutremurător...A durat douătrei secunde, cât durează visele visate de mulțimile șterse, comune...Dar era unic pentru că era visul lor...Și pentru că s-au împrietenit, în spațiul subconștientului, s-au sprijinit unul de altul, așezându-se cât mai comod pe șina metalică, lucioasă, întrebându-se unul pe altul dacă-i este bine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mereu cu miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în piețe, în vagoane, într-o cetate seculară... Au ales peronul acesta șters și răvășit de milioane de pași repezi... prea tocit de alergare... Aici totul aleargă... totul se risipește. Loc anost în care visele mor. Fiecare se temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt părea să aducă fiecăruia, în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cadou un pretendent urât și scund. Părul Întunecat și lung i se revărsa pe spate În bucle lejere, iar buzele de un roșu aprins oftau nemulțumite pe chipul ei perfect. Arăta atât de bine, Încât prin comparație eu păream complet ștearsă. Am aruncat bluza mov și am scanat camera În căutare de altceva. Singura opțiune ar fi fost rochița gri, care zăcea aruncată pe jos cu eticheta pe ea. Am apucat-o În grabă și m-am uitat În oglindă. Nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Toma sau ce dracu’ alt grad o fi având. Trase o carte din teancul de pe masă. Kavafis. „Pentru unii vine o zi când trebuie să-l spună pemarele Da sau pe marele Nu.“ Pagini, rotocoale, săgeți. Numele lui Marcu Vancea șters, rescris, subliniat. Luni, marți, miercuri, nopțile cu șoaptele și prăbușirile și fantomele lor, jocul capricios și fără elan al gândurilor. Telefonul de la Toma fusese o glumă sau un avertisment? Te pomenești că apare iarăși, când nu te aștepți, ca prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altfel decât sincer în ce privea înclinațiile lui sexuale, dar nici măcar asta nu o putea împiedica pe Bette, să îl găsească cel mai fermecător bărbat pe care îl cunoscuse vreodată. Avea la vremea aceea vreo 35 de ani, o femeie ștearsă, fără experiență, care se îndrepta rapid către statutul permanent de fată bătrână și care știa că, dacă nu își impune voința cu Harry, era menită să își petreacă tot restul zilelor în casa tatălui ei ca obiect de batjocură, mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
putea face apel dacă nu la tatăl ei, oricât aș fi fost eu de prost și de incompetent? Am rezervat o masă la La Grenouille, același restaurant franțuzesc cu prețuri exorbitante și decorațiuni prețioase în stilul vechiului New York unde (nume șters) și cu mine o duseserăm să își sărbătorească a optsprezecea aniversare. A apărut purtând colierul pe care i-l trimisesem, frate geamăn cu cel care provocase atâtea neplăceri la Cosmic Diner, și, oricât m-aș fi bucurat să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu un zâmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ Când plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cât se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgâlțâit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărâmițe secrete și strălucitoare de Încântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
experimentală. Este pentru prima oară când actori chinezi recită proză, în loc de poezie. Împărăteasa Wu e zugrăvită ca o femeie plină de măreție. Publicul aclamă zgomotos la căderea cortinei. La recepție, Lan Ping își pierde controlul. Vorbește dur. Spectacolul e prea șters, după părerea mea. Îi lipsește energia. Actrița e nepotrivită pentru rol. Nu există sinceritate. Ea nu joacă, e ca un călugăr tânăr care face incantații - cu gura, nu cu inima. Lumea e șocată. Însă Lan Ping continuă. E atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
SpamAssassin, Bine, Matei, nu te întreb mai mult, tu știi cum stau lucrurile, Nici acestea nu-s culorile adevèrate, nu-i așa?! o întreb arètând spre culorile vii de pe ecran, Nu Matei, nu sunt! În realitate totul e mult mai șters, ca viata, în realitate e mult mai ștearsè, poate cè ai dreptate tu cu lumea ta virtualè! Am la Institut un dvd cu muzeul Louvre, încerc eu sè schimb subiectul și sè revin la artè, Ar trebui sè-l vedeți! eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
departe, dupè ce terminè explicațiile, îmi atinge umèrul drept cu mâna, fècându-mè sè tresar, simpla atingere a mâinii ei stârnind în fiecare fibrè din mine o înfiorare tècutè, În realitate, le spune ea studenților, toate aceste minunate picturi sunt mai șterse, ea punând mereu în cumpènè irealul artificial conferit de ecranul calculatorului și realitatea fèrè strèlucire a adevèrului lumii, de pildè Corabia nebunilor, a lui Bosch! Eu dau un click și fac sè aparè pe ecran tabloul amintit de ea, Vèzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a avut din ce trăi, că bărba-su murise În pușcărie și pe ea o dăduse afară de la serviciu! — Și ce ai? Glaucom sau cataractă? Ce ai, Buni? Iar Buni ar fi moțăit din cap, cu un zâmbet Încremenit În ochii șterși, aprobând necontenit, unica ei grijă fiind să le dea impresia că aude tot, că vede tot, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, dragele mele, fiți liniștite! Clipsurile roz/bleu Încadrându-i fețișoara bine fardată, bineridată, cu cei cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ultimul etaj, ferestre mici cu rufe colorate atârnate, Între ele, pe frânghii. Prin ușa deschisă se văd copacii bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții acoperiți de faianță Învechită, afișe și calendare lipite pe frigider și pe masca chiuvetei. Tinerii căsătoriți alătură două mese și Întind peste ele o față de masă de hârtie, În carouri alb-roșii, profesorul inspectează cărțile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spiritul de contradicție pe care Christei, de mică, i l-au detectat părinții? Sau pentru că Îi amintește de patronul șchiop al cofetăriei de pe Hauptstrasse și de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte farfurioara cu tort. Savurând, cu ochii Închiși, prima linguriță, Traian Manu e cu gândul tot la vărul Victor: cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ai Înainte de a apuca să vezi cu adevărat ceva ți-o dau culorile. Și nu mă refer În primul rând la hainele celor de-acolo, la felul trist și caraghios cum erau Îmbrăcați... Mă refer la un univers În culori șterse și Întunecate, ca un film alb/negru... Sosind la capătul de dincolo al apelor, la poporul cimerian, pururi Învelit În ceață și Întuneric și pe care În veci nu-l vede soarele... * Fețele lor neclintite de tineri bine-crescuți: ca și când glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ea, pă nicăieri. Iar junele o apucase tare... tare... așa, tot către ea... tot în... Cum să vă spui?... Hai, lasă-mă, că am treburi! Rămas singur, Kutuzov își înfundă bărbia în gulerul mantalei. Cuvântul ciudă i se părea prea șters. Pierduse bătălia. În seara aceea mersese la sigur, convins fiind că lucrurile vor evolua în sensul dorit de el. Cum ar fi putut o actriță oarecare să refuze un general, pe însuși Marele Komandir al armatei ruse, cel mai temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că aș vrea și eu să-mi pot spune: «Uite: aici m-am născut» - și să arăt ceva aflat Încă În picioare: un ciot de zid, un ciob de horn, dezafumat de timp și micșorat - și nu doar pământul: neted, șters bine-bine. Nu doar pământul, cu un gest rotunjit de nehotărâre și care ar voi să zică: «Pe-aici, pe undeva...» Dacă acum, după jumătate de veac, nu va mai fi existând nici casa-școală cea făcută de tata cu mânurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care-l marca din tot trupul, mai ales cu tălpile bătute de pământ. După ce se Încălzea bine, pe loc, pornea În jurul polobocului, ciocnind doar ciocanul de coada gurii: Încolo, Încoace; apoi, la patru pași, o lovitură dată În cerc, dar ștearsă, mai mult de formă decât de bătut cercul acela); Încolo, Încoace; apoi o ștearsă tot la doi pași; apoi la fiecare pas - Încolo, Încoace. Timp de... mult timp nu se atingea de butoi, decât așa, că venise vorba, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bătut cercul acela); Încolo, Încoace; apoi o ștearsă tot la doi pași; apoi la fiecare pas - Încolo, Încoace. Timp de... mult timp nu se atingea de butoi, decât așa, că venise vorba, ar fi putut bate cercul acela cu o ștearsă și În genunchiul lui - de pildă. Ai fi zis că vrea să-l, mai Întâi, Îmblânzească, farmece, amețească - Înainte de a-l lovi cu adevărat. Lovituri ciocan-daltă și pauze și contratimpi marcați de strigături scurte, mai degrabă icnete Împușcate din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]