3,021 matches
-
de câte un vecin, grăbindu-se să-și caute de treburi. Cei ai casei se obișnuiseră și, deși îi apăsa această însingurare a lui, încercau să-l înțeleagă. Lucra la câmp de dimineața până noaptea târziu, dar fără nicio bucurie, știut fiind faptul că nu se putea bucura de rodul muncii sale. În una din zile, bătrânul său tată, în timp ce stăteau toți trei la masă, după ce copiii plecaseră în camera lor, și-a luat inima-n dinți și pe un ton
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
ceva mai mult decât nimic și atunci încep să mă împrăștii în cuvinte Cine ești tu ce-mi tulburi limpezimea oglinzilor cu miros de tămâie și flori ofilite Procust râde eu îmi cioplesc gândurile într-o formă doar de mine știută Auzi cum sună pământul lasciv am să învăț să fiu piatră fără nici o crăpătură prin care să visez răsunet doar când ploiele mușcă din noroi încrâncenată-n mine să zdrobesc pădurile virgine la vânătoare de răspunsuri printre hățișuri până când voi
CEVA MAI MULT DECÂT NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383369_a_384698]
-
ciopli cot la cot cu ei lemnul. Scobea albii, linguri, fuse ori lega la târnuri. Lucra cu spor, nedorind nimic decât să mănânce alături de ei. Acum, de când ziua se micșorase lăsând loc devreme întunericului, în timp ce le povestea ălor mici năzdrăvăniile știute, meșterea întruna la o șuierică. Părea că n-avea s-o termine curând, așa de îndatorat se-arăta înfățișării acesteia. Întrebat de vreun îndrăzneț care-i zăbava, zicea că fi-va până la urmă o minune. Atât. * Ninsese și-acum duium
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mă naști într-o anume rânduială, Să moștenesc ce-i bun de la părinți Și chiar i-ai pus să-mi ceară socoteală, Când nu răspund știutei lor dorinți. De ce doar copiezi înfățișarea Celor ce-ntâi din lut i-ai zămislit, Fără a-mi da răspuns la întrebarea Când i-ai gononit din Rai, I-ai părăsit ?” Te știu în mine și Te simt cu rost Pentru
DE CE ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383519_a_384848]
-
creator de valori adevărate, precum și un muzeu de artă bisericească, adăpostit de clădirea fostei școli de misionare, create de savant, pentru pregătirea de cadre didactice care să predea în învățământul primar. Cu unele dintre absolvente a purtat o vie corespondență, știut fiind faptul că a fost o vreme ministru al învățământului și, după spusele contemporanilor, avea obiceiul să răspundă tuturor scrisorilor pe care le primea, iar dăscălițele cereau de multe ori cărți pentru școlile în care profesau, ceea ce savantului îi făcea
O CĂLĂTORIE DE STUDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383541_a_384870]
-
creator de valori adevărate , precum și un muzeu de artă bisericească, adăpostit de clădirea fostei școli de misionare, create de savant, pentru pregătirea de cadre didactice care să predea în învățământul primar . Cu unele dintre absolvente a purtat o vie corespondență, știut fiind faptul că a fost o vreme ministru al învățământului și, după spusele contemporanilor, avea obiceiul să răspundă tuturor scrisorilor pe care le primea, iar dăscălițele cereau de multe ori cărți pentru școlile în care profesau, ceea ce savantului îi făcea
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
vrea să stai acolo și lumea să o lași Să nu mai i te alături niciodată! Printre brazii înalți lumina se revarsă O,câte lucruri le lăsăm pierdute! Câți mor cu inima de doruri arsă Câte iubiri de minte doar știute. Dar câtă fericire putem oare afla Dintr-o primăvară și-un Martie-ndrăzneț? Nu putem lua cât el ne poate da Căci nu suntem decât grăbitul.......trist drumeț! Citește mai mult MARTIEMi-am pus cu grijă capu-n firul ierbiiși-am stat
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
străbate,se desfatăAi vrea să stai acolo și lumea să o lașiSă nu mai i te alături niciodată!Printre brazii înalți lumina se revarsăO,câte lucruri le lăsăm pierdute! Câți mor cu inima de doruri arsăCâte iubiri de minte doar știute.Dar câtă fericire putem oare aflaDintr-o primăvară și-un Martie-ndrăzneț? Nu putem lua cât el ne poate daCăci nu suntem decât grăbitul.......trist drumeț!... VI. PESTE RANILE CE DOR..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2224 din
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Rabinul, tatăl tău, m-a ajutat foarte mult. Mi-a spus cum să caut rădăcinile cuvintelor și să caut logică în ele și mi-a dat și niște cărți foarte bune. Am venit în țară cu o mie de cuvinte știute. Am avut un ulpan excepțional! Cinci luni, zi de zi. O profesoară din Yemen, iar elevi, de pretutindeni: din Ucraina, din Rusia, din America, din Venezuela, din Etiopia, din Turcia... De unde n-or fi fost?! Duci: Brazilia! Iudit: Brazilia. Nemaipomenit
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
inima-mi frântă, ai ascultat S-auzi cât de des îmi scap' un oftat? Ai fost prea mult timp, de gheață, prea rece Ciudat, dar te simt... căldura te trece. Ce vrei de la mine, de ce mă întorci? Pe dragostea mea, știut-ai să joci Ce-ți pasă de mine... de-s viu, ori de mor Am fost pentru tine, ceva trecător O frunză uscată pe care-ai călcat Un maldăr de paie, ce foc tu i-ai dat. Am fost ca
O CLIPĂ... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383031_a_384360]
-
când știi că nu poți să mai faci nimic...Doar cincizeci și trei de zile fericite, cu vreo treizeci sau patruzeci de băi în scalda extazului...Le numărasem și le notasem acasă, într-un carnețel ascuns...Cu semne numai de suflețelul meu știute...După vreo trei zile de chin sufocant, la sfârșitul programului n-am mai răbdat. I-am bătut în ușă și am intrat, fără să fiu invitată. „Tovarășul”, cu nasul în hârtii, m-a privit glacial și m-a întrebat...oficial
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
călătorie atât de lungă și epuizanta. Primul a sosit masculul, mai puternic, cu mușchii mai vânjoși, care a zburat cu pieptul plin de bucurie sub instinctul semănat de Dumnezeu de a se orienta pe meridiane electromagnetice doar de păsările călătoare știute și simțite, grație acelui program ancestral primordial. La sosire, în loc de vesel croncănit triumfator- când a văzut stâlpul gol - ce credeți că a făcut? S-a așezat din cale afară de trist, resemnat, pleoștit, parcă l-a pălit cineva cu un băț
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
o comisie de consultare formată din istorici - din care am avut onoarea să fac parte. Se discutau multe și felurite probleme acolo, cu participarea celor din conducerea Ministerului, se lămureau o serie de necunoscute, eram întrebați despre aspecte mai puțin știute ale istoriei naționale și internaționale.. Nu elaboram tratate și convenții internaționale dar decidenții din Minister aflau ceea ce trebuia pentru proiectele din agenda lor. De ani buni auzim altă „muzică”: „istoria începe cu noi!” Numai niște capete goale pot debita asemenea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
de benzină. Alții făceau „embargoul” cu cisterna, chiar zice-se, era conductă, cu tancuri de combustibil, dar ăștia aveau „slobod” de sus. „Bolnav de călătorii” am văzut dincolo afișe cu itinerarii de vis. Italia, Franța, Anglia, Grecia, Egipt, Elveția (destinații știute din cărțile de acasă). Prețul unui sejur era de speriat pentru „micul traficant” și accesibil celor care aveau un loc de muncă, ori portmoneul doldora de valută. La Belgrad, capitala Iugoslaviei dezmembrate de cei de peste ocean, cu ajutorul naționaliștilor sârbi, nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92445_a_93737]
-
evoluțiilor caraghioase, ale unor impotenți politici dâmbovițeni -, cel ce a trecut la cele veșnice, Ion Coman, care a condus statul major al armatei de la 29 noiembrie 1974, la 16 iunie 1976, fiind ulterior implicat în evenimentele din decembrie 1989, urmarea știută fiind aceea că a fost apoi judecat și condamnat, pentru că nu a făcut un pas înapoi, ca Iulian Vlad, acest simplu cetățean și azi bine mersi. La mijlocul celor așezați pe fotoliile cuvenite se afla generalul de armată Ion Tutoveanu, care
Apelul de seară, în Armata României, fără politicienii de ieri şi de azi [Corola-blog/BlogPost/92865_a_94157]
-
străini./ Câmpiile s-au pustiit/ Și mărăcinii le-mpânzesc./ Pădurile s-au devastat/ Iar casele se pustiesc./ De ce-au murit acești soldați?/ Cum să nu plângi/ Când vezi că-i scris„Necunoscut”-soldat român/ Suflet curat de Dumnezeu trăiești știut/ Să-ți răsplătească jertfa ta/ Cu viața sfântă de apoi/ Promitem azi, sărbătorind/ Uniți să fim de-a cum și noi/ Oricâte flori am fi adus / Tot nu ajunge pentru toți/ Câte o petală, un gând curat/ Și-o lacrimă
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
Republicii Moldova spre Vest. În Chișinău, corturile diferiților protestatari se întind de-a lungul unui centru marcat de o încremenire în veacul trecut, lozincile afișate incluzând exigențe diferite, uneori complementare, alteori opuse, începând cu dorința returnării miliardului furat de necunoscuți...bine știuți, pedepsirea celor corupți și terminând cu voința de a avea acest land românesc un președinte puternic, probabil comparabil cu Putin, dacă luăm în considerare afișarea acestui enunț în zona unui partid pro-rus. Dincolo de suita de vitrine, magazine, locuri moderne de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92956_a_94248]
-
În acest sens, am în pregătire cea de-a doua teză de doctorat, care va fi în engleză, Lexical semantics in text processing (Contrastive diachronic studies on Romanian language). Să nu uit și de poezie (iarăși zâmbește) și multe altele... știute și neștiute. R.: Care este rezultatul acestor patru ani de activitate de când v-ați întors la Iași? D.G.: Cred că am spus destule despre mine. Și ce nu am spus, o spune pagina mea personală de Internet, http://webmail-profs.info
Din categoria: O femeie face carieră. Interviu cu Daniela Gîfu [Corola-blog/BlogPost/92984_a_94276]
-
23 martie 1779, probabil fiind destinat a fi interpretat la serbările religioase de Paști din acel an, la care era anunțată participarea Arhiepiscopului. Un argument pentru explicația că era destinată acelei ocazii, este faptul că această misă nu este lungă, știut fiind faptul că Arhiepiscopul își manifestase dorința ca acest tip de lucrări să nu dureze mai mult de 45 de minute. Mozart a renunțat, în acest caz la obișnuitele fugi finale din părțile Credo și Gloria, obicei la care a
FILARMONICA „BANATUL”Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93020_a_94312]
-
nicio editură serioasă, din cauza lipsei oricărui semn de talent, își înființa propria editură unde se promova cu îndârjire, doar pe el și numai pe el, nu-i apăreau așa zisele cărți în librării, dar găsea, prin metode numai de el știute, modalități să le distribuie, chiar dacă nu le citea nimeni. Despre stilul lui Titi George Cîmpeanu, Marian Popa, autorul „temutului” Dicționar, scrie că „o oarecare aparență de nervozitate și vigoare se obține printr-o redactare ca înșiruire de prepoziții scurte și
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
unii, nici printre ceilalți. Departe de orice tendință de ”musulmaníe”, îmi doresc însă să știu măcar despre ce e vorba. Cum e binecunoscut, semidocții sunt periculoși. Așa că prefer să mă informez pe cont propriu, pentru a mă elibera de pericolul ”știutului parțial”. Sper că aducând ceva lumină în acest subiect voi putea pricepe mai mult din ce se întâmplă. Știu că nu sunt singură, așa că împărtășesc aici ce am aflat. Prea puțin aflăm de la știrile de senzație - unele dintre ele chiar
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
variabilitatea. Este, acolo, o masă de studenți, fiecare, din ei, cu caracter, temperament, preferințe proprii, nemaivorbind de aspectul exterior, unic, absolut personal. Miss frumusețe este alta, în fiecare an. Și, în ansamblu - polifonie și o cromatică pestrița. Sală adună și știutele atribute fundamentale și complementare, între ele, ale „hotarului”: închidere și deschidere. Ambianța sala-public este sub semnul virtualului - al posibilității: contacte, influențe, ocazii, primejdii. Un virtual în planul celei mai neîndoielnice realități. Este un loc „lumesc”, de viață frenetica - prin excelență
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
Șerbia, să nu-i mai împartă pe aceștia în români buni și români răi. Sperăm că și Bucureștiul să ia în seamă ceea ce noi numeam aberațiile lui Iulian Nițu. Probabil, domnia sa, hai să fim cuviincioși, are ,,propte” mari prin culisele știute și neștiute ale unor structuri, să le zicem: administrative, din capitalele de pe Dâmbovița și Dunăre. De asemenea, nutream convingerea că și dl Nițu s-a mai cumințit și își urmează responsabilitățile cu care a fost învestit de Guvernul României. Nu
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
eparhială și în alte condiții istorice. Din toamna lui 1878, Eparhia noastră avea în componență Dobrogea, scoasă de sub turci, cu județele Tulcea și Constanța, plus, Covurluiul (actualul Galați) și Brăila. Ca peste tot, jertfa a fost mare, doar de Dumnezeu știută, pentru că Dobrogea fusese ocupată veacuri la rând, de ”roiuri de popoare”, scrie Eminescu, iar Hristos Se nevoia prin peșteri și în adâncurile pădurilor. În Dobrogea unde propovăduiseră Apostolul Andrei cu nouăsprezece veacuri în urmă, Melchisedec a numit protopopi, a ridicat
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
fapt, nici nu i se spunea ghiozdan. Pe la noi i se spunea “geac”. În geac, școlarul ținea cărțile, caietele și tăblița, penarul de lemn, călimara de cerneală, pachețelul cu mâncare, o sticluță cu apă și ...alte “mărunțișuri”, numai de el știute. Destul de grele, ca să fie folosite drept arme de luptă. Desigur că “domnul” Dode a făcut instructajul “luptătorilor” din ambele “tabere combatante“. Cum să se ferească în spatele băncilor, cum să-l lovească pe inamicul care îl atacă, apoi cum să-l
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]