1,670 matches
-
Am așteptat, dar el nu a mai continuat. I-am zâmbit cu Întârziere ca răspuns la salut. ― Pari abătut azi, am comentat eu. ― Neah, mă contrazise el, părând că se răzgândise brusc cu privire la ceva. Începu să se joace cu o șuviță Întunecată din părul meu. Deloc. Tu ce faci? ― Încerc să o Înțeleg pe Eliza, am bombănit dându mi ochii peste cap. O cauză pierdută. ― Ce s-a Întâmplat? mă Întrebă el repede, sunând aproape Îngrijorat. ― E ciudată, m-am plâns
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
prietenele mele fusese cu el la cumpărături, așa că puteam considera că nici măcar nu era cu adevărat de la el. Asta mă făcea să mă simt mult mai bine. M-am uitat În oglindă. Părul meu arăta bine, cu o serie de șuvițe ondulate lăsate să cadă libere din cocul improvizat. Nu m am mai machiat, apelând În schimb la vechii mei ochelari de soare - niște prostii de lentile cu zero protecție, dar arătau bine - și am coborât jos, unde mă aștepta Maria
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
calmeze. ― Alisia! Maria veni și mă prinse de braț. ― N-am vrut să spun asta. ― Știu, am Întrerupt-o zâmbind. ― Cum a fost ziua ta? mă Întrebă. Mi-am amintit instantaneu de zâmbetul lui Damian, de privirea lui arzătoare, de șuvițele Întunecate ce-i Încadrau chipul atât de frumos. Desigur, nu puteam spune că-l cunosc, dar Îmi doream cu disperare să Îl revăd. Să Îi zâmbesc. Să Îi spun cât Îmi plăcuse de el? Probabil că Își dăduse seama și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Bianca pentru a douăzecea oară. Nu m-am mai deranjat să-mi ridic, din nou, mâneca bluzei violet. ― Cu un minut mai mult decât ultima oară când m-ai Întrebat, am răspuns. Bianca scutură nemulțumită din cap, iar câteva din șuvițele ei lungi și blonde mă loviră peste obraz. ― Ora asta e cea mai plictisitoare din lume! se plânse ea. Profa de desen nu ne dădea niciodată de lucru. Prefera să stea la catedră și să vorbească cu punkerițele din clasă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
păr lung minunat, mi-a spus un bărbat îmbrăcat cu - nu, era imposibil! Ba da, cu o bluză de pijama! Da, era o bluză de pijama. Și un pulover descheiat de culoarea muștarului. Nu avea păr aproape deloc, cu excepția câtorva șuvițe care începeau de la baza unei urechi și pe care și le trecuse în partea cealaltă, peste căpățâna chelioasă. Arătau de parcă erau lipite cu superglue. Tipul m-a gratulat cu un zâmbet bolnăvicios și s-a tras și mai aproape de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prea cald ca să ne mișcăm mai repede. Ușa apartamentului era deschisă. Luke stătea întins pe podea, îmbrăcat doar într-o pereche de blugi tăiați. Pieptul și picioarele bronzate îi erau goale. Ventilatorul bătea pe el, răvășindu-i părul lung până când șuvițele îi intrau în ochi. Când am ajuns față-n față cu el, ochii i s-au întunecat, apoi Luke mi-a zâmbit. Cu subînțeles. Cu o promisiune ascunsă sub pleoape și o umflătură în pantalonii scurți. Am simțit cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aveam? Niciodată, dar niciodată nu plecasem de la coafor fără să mă străduiesc să-mi stăvilesc lacrimile. Dar de fiecare dată uitam chestia asta. Mi-am adus aminte abia atunci când m-am trezit în fața oglinzii, iar cineva îmi ridica, foarte critic, șuvițele de păr, pentru ca apoi să le lase să cadă și să zică: —Doamne Dumnezeule, e varză! Dar atunci era deja prea târziu. Trecuse așa de mult timp de când nu mai făcusem ceva normal, așa, ca mersul la coafor, încât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Gráinne, Jasmine/ Maura s-a oprit pentru un schimb furios de cuvinte. Probabil că i-a spus să n-o mai strige Maura. Cu siguranță că nu m-a recunoscut, fiindcă atunci când a trecut la partea cu ridicatul și lăsatul șuvițelor, a exclamat dezgustată, cu un accent neaoș de Dublin: —Doamne! Unde ți-ai făcut părul ultima oară? Arată ca o zonă calamitată. — Aici, am răspuns eu înfricoșată. Trebuia să mă chinui să nu vorbesc ca ea. Mi-era rușine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-l lungi. Dinspre Helen s-a auzit un hohot de râs zgomotos și neplăcut. I-auzi la ea, a șuierat ea. Ești așa de amărâtă! Ia uită-te la părul meu! m-a invitat ea ridicându-și o parte din șuvițele mătăsoase și lungi până la brâu. E despicat de nu se poate! Dar crezi că mă deranjează? Deloc! Miercuri, am pierdut ore întregi cu pregătirile. Care au început din secunda în care m-am trezit îpe la două și jumătate) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
haina și silueta. Ne-am așezat pe pat, apoi ne-am întrebat „ce mai faci?“, după care am trecut la faza cu „arăți bine“. Nu m-am simțit prea în largul meu văzând că Brigit arăta așa de bine. Avea șuvițe și o tunsoare newyorkeză foarte șic. —Tot nu iei...? m-a întrebat ea. Au trecut deja peste opt luni, am răspuns eu cu o mândrie timidă. —Dumnezeule! Brigit părea impresionată și, în egală măsură, șocată. —Cum e la New York? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
legate de ea, în timpul ședinței editoriale din săptămâna precedentă. Obiceiuri Indecente era deja de șase săptămâni pe lista bestseller-urilor din New York Times, ceea ce era puțin deprimant. Randall citise cartea asta? — Exact. Obiceiuri Indecente. A clătinat din cap și o șuviță groasă de păr i-a alunecat pe frunte. — Îmi dau seama că nu e o literatură de calitate. Probabil că nici nu e literatură. S-a uitat la mine cu un zâmbet rușinat. — Tocmai mi-am spulberat orice șansă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înșfăcând ceva delicios de pe masă și băgând în gură. De când aterizasem, mă îndopasem tot timpul- stomacul meu era destul de relaxat ca să se bucure, din nou, de mâncare. Ceea ce-ai mâncat tu acum? mi-a răspuns Suzanne, trecându-mi o șuviță după ureche. și tu ce faci, copile? Maică-ta mi-a zis că, în ultima vreme, ai fost legată de birou. Dar prietenul tău e tare drăgălaș! — Luke? am întrebat eu uitându-mă cătreel. Luke stătea de vorbă cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că... începu Eva, dar Sally o sărută. — Tu ești mult, mult prea bună pentru el, zise ea, așa că trebuie să-ți găsim pe cineva cu adevărat frumos. Cât timp Eva își sorbi băutura, Sally dădu peste un tânăr cu o șuviță de păr lăsată pe frunte, care stătea întins pe o canapea împreună cu o tânără, fuma și fixa tavanul cu privirea. — Cristopher, comoara mea, îi zise ea. Am de gând să te răpesc câtva timp. Vreau să faci ceva pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
strânse și iar aruncate. Trecură pe la hotel, să-și ia călătorul valiza. S-au sărutat, ca vechi camarazi de școală, în dreptul ușii deschise a vagonului. Ira i-a întins o îngustă fâșie de hârtie roșie: adresa. A râs, destinsă, o șuviță de păr juca, năucă, pe fruntea albă. Buze arse, albe, trenul pornise. Singur în compartiment, Tolea refuză să recapituleze eșecul. Cu toate femeile e la fel: prima dată e grabă, nesiguranță, golire, fie ce-o fi. El în ea, scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar putea... — Cine e? M-am forțat să pun întrebarea, deși de fapt nu vreau să aud răspunsul. Pentru orice eventualitate. Nu și dacă e ce cred eu că ar putea fi. Nu ar trebui să spun. Wendy apucă o șuviță din părul ei castaniu și începe să se joace încet cu ea. — Nu o să spun nimănui, îi promit eu. Încep să amorțesc. Nu o să spui? Se uită cu încredere la mine. Dau din cap. Și mă pregătesc pentru vestea proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
stau așa, una lângă cealaltă lângă aragaz, simt o Împunsătură În inimă, pe care o cunosc prea bine. Par mai degrabă mamă și fiică decât mătușă și nepoată. Amândouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decât al mamei -, amândouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amândouă râd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am dat cu ochii de ea, o străină, care bea un ceai. Avea pe ea uniforma de școală, dar mie mi se părea că e ditamai adulta. Avea deja un bust enorm, cercei de aur În urechi și părul făcut șuvițe. Și, la cină, mama și tata i-au dat voie să bea un pahar cu vin. Mama Îmi spunea Întruna că trebuie să fim cât putem de blânzi cu ea, pentru că mama ei a murit. Cu toții trebuia să fim foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
halucinante sunt În stare oamenii să conceapă, când n-au altceva mai bun de făcut. Crede-mă, sunt vaccinat. Că vreau să vând compania... că sunt gay... că fac parte din mafie... — Ăă... pe bune ? zic, și-mi netezesc o șuviță de păr. Doamne. Ce idioți ! Pe lângă noi trec două fete și o clipă nici unul dintre noi nu mai spune nimic. — Emma, Îmi pare rău că n-am putut să-ți spun asta mai devreme, spune Jack coborând vocea. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mici, dar esențiale. Și nici măcar dintr-astea nu mai am prea multe. Probabil că le-aș putea enumera pe degetele de la o mână. Uite, de pildă, așa, la Întâmplare, primele care-mi În minte: Nu mă prea omor după noile șuvițe ale mamei. Tortul ăla În stil grecesc pe care l-a făcut Lissy pentru ziua mea a fost cea mai dezgustătoare chestie pe care am mâncat-o vreodată. Am Împrumutat costumul de baie al Jemimei ca să mă duc În vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu strungăreață. Avea obiceiul cumva nenatural să-și muște tot timpul buzele cu dinții din față, ceea ce le făcea să arate stacojii de parcă ar fi fost rujate. Părul șaten-închis îl purta semilung, cu cărare pe mijloc din care-i scăpau șuvițe pe fața cu tenul, firește, oacheș. Mi-a simțit mișcarea din omoplatul pe care-și odihnește capul și imediat și-a dat ochii peste cap: V-am deranjat? Mi-e și frică să-i răspund, nu știu de ce am sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de oră mai târziu, fiecare a împrumutat ce a vrut. Într‑un final, ies în grup compact din camera mea, strigând că o să mi le dea înapoi dimineață, și Suze intră, răvășitoare cu părul strâns în vârful capului și câteva șuvițe blonde rebele lăsate libere. — Bex, ești sigură că nu vrei să vii? zice. O să fie și Tarquin și știu că i‑ar plăcea să te vadă. — A, da? spun, încercând să nu mi se citească groaza pe față. E la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
venit Luke? Și ea de ce n‑o fi vrut să amâne întâlnirea? Adică, chiar nu vrea să‑l vadă? — Rebecca, cine te vopsește culoarea asta? zice Elinor brusc. — E... chiar a mea, zic, atingându‑mi cu un gest nervos o șuviță. — Chiara? mă îngână suspicios. Nu știu pe nimeni cu numele ăsta. Și la ce salon lucrează? O secundă sunt redusă la tăcere. — Îhm... păi... rostesc în cele din urmă. De fapt... eu... nu știu dacă ați auzit de el. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Poate ar trebui sè-i dau niște bani, sè mè ofer s-o ajut, dar ea, simțind parcè momentul meu de slèbiciune revenind în forțè, ridicând glasul, Patru cuvinte conteazè, numai patru, știai! fixându-mè cu privirea rètècitè, luptându-se cu câteva șuvițe țepoase de pèr, Am citit și biblia! Sè știi! Tu esti bèrbatul! Patru cuvinte! Ha! Ha! Haaa! arètându-și dinții albii și puternici, cu caninii ascuțiți că la fiare, Te cunosc! îmi face amenințètor cu degetul, glasul ei cu duritèți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dar trebuind sè îndure, din cauza prospețimii frumuseții ei, persecuțiile profesoarei de chimie, strèduindu-se sè ascundè sub sobra uniformè de școalè pornirile firești de revelare a unei feminitèți pe cale sè se deștepte din lungul somn al copilèriei, luptându-se cu insubordinea șuvițelor de pèr, care, ieșind de sub cordeluțè, o incriminau în fața profesoarei de chimie cèreia, dacè i-ar fi stat în putere, ar fi tuns-o probabil la zero, nici sarafanul uniformei, croit mai strâmt și ușor decoltat, nu era pe placul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nimic altceva de făcut decât să mă uit, firește, tot nu venise Salvarea. — Te doare? Vroiam să-l Întreb, dar n-am făcut nimic decât să mă uit. Nu-mi dădeam seama de unde vine șuieratul neomenesc prin gura deschisă și șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac. Încă mai licărind, fumegos, pupila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]