1,715 matches
-
totul părând aidoma horiturilor neterminate și părăsite de cine știe ce urgențe apocaliptice, plutea pe întinsul undelor spumegânde buturi și resturi de lemne, rădăcini și răgălii care se rostogoleau cu zgomot de-ți țiuia și fremăta tot corpul ca la un cutremur, șuvoaiele ieșiseră cu mult din matcă și-și măreau debitele la confluența cu nenumărații torenți ce plecau din Țefeleică pentru a se adăposti în tăpșanele Văii Porcului și ale Zârnei, luncile toate erau inundate, un colț din natură cu imașuri și
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
bizar. Dar pe prispă, mofturoase, Patru gâște rușinoase Se roagă în gând să vină, Și discret, discret se-nchină, Ploaia, să se răcorească, Iar pământul să rodească, Iarba să se facă-naltă, Pește mult să-noate-n baltă Și-n șuvoiul negru-al ploii Să se-nece toți vulpoii ! Referință Bibliografică: ÎNAINTE DE PLOAIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1702, Anul V, 29 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎNAINTE DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372240_a_373569]
-
o durere nemăsurata. Se făcu că într-un vis, îngerul i-a vorbit, Așa cum nu mai el știa, Duios și cald, si liniștit, Mangandu-i inima să. Ce poate, iubirea, n-o știa. Cei doi au devenit, apoi, Două râuri cu șuvoi, Să curgă neîncetat Spre inima celor îndurerați și-n însingurați. Carmen M. 3.12.2016 Referință Bibliografica: Poveste cu îngeri / Carmen Marin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2165, Anul VI, 04 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Carmen
POVESTE CU INGERI de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372263_a_373592]
-
cartea ei de poezii nu poate fi așezată prea aproape de o inimă fierbinte, că se topesc literele și rămân cuvintele fără litere și se prefac o lavă de iubire topită; Violeta Savu e un om atât de cumsecade, ca un șuvoi de pârâu prin care, dacă te descalți, poți să mergi pe pietre lunecoase, să te răcorești de la tălpi până la inimă, în mijlocul ultimei veri fierbinți din viața ta, gata să iasă din timp ca să te prindă în brațe toamna; Violeta Savu
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]
-
spune sau nu Clipei trecute ce ai fost doar tu, Cum să mai fiu eu pentru amândoi? Nu e sfârșitul acum pentru noi. Ce poate -nseamna un zâmbet pe fata Când inima parcă este de gheață? Acoperă toamnă, frunze-n șuvoi, Nu e sfârșitul acum pentru noi. Și ce dacă din toamnă fac vară Dacă chipul tău va să dispară ? O carte ferice cu triste foi, Nu e sfârșitul acum pentru noi. Ia primăvară și dă-mi toamnă mea Plânsul și
NU E SFÂRŞITUL ACUM PENTRU NOI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376124_a_377453]
-
plânge și astăzi aceeași ,,Doină" duioasă sărmanul Dionis, cugetă idealuri. ,,Trecut-au anii..." si veacuri vor mai trece, ,, Pe lângă plopii fără soț", vom trece și noi; ,,Din valurile vremii...", ,,Luceafărul" ne petrece Când ,,Seara pe deal" și ,,Viața", au același șuvoi. Domnul Eminescu rămâne îngerul de pază, cu ,,Glossa" si gingașa ,,Floare albastră"; destinele noastre, de azi si care urmează vor înflori etern, în iubirea-ai măiastră. Citește mai mult -Poetului nepereche : Mihai EMINESCU,,,Împărat și proletar" al plebei noastrene-ai fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
pe dealuri,plânge și astăzi aceeași ,,Doină" duioasăsărmanul Dionis, cugetă idealuri.,,Trecut-au anii..." si veacuri vor mai trece,,,Pe lângă plopii fără soț", vom trece și noi;,,Din valurile vremii...", ,,Luceafărul" ne petreceCând ,,Seara pe deal" și ,,Viața", au același șuvoi.Domnul Eminescu rămâne îngerul de pază,cu ,,Glossa" si gingașa ,,Floare albastră";destinele noastre, de azi si care urmeazăvor înflori etern, în iubirea-ai măiastră.... XV. ATÂT DE MULT ÎMI PLACI, de George Pena , publicat în Ediția nr. 1989 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
căzu pe mână, dar nu mai mult. Alt tunet bubui. Mai întâi încet, Cu un mic foșnet în copaci, și atât de măruntă, că nici n-o vedeam, ploaia a început să cadă. Mai repede și mai zgomotoasă ca un șuvoi pieziș, din cerul plumburiu cădea ca apa unei cataracte. Trăgeam în piept aerul proaspăt și curat. Ploaia îmi stropea fața și mâinile. Nu vedeam din fereastra larg deschisă Mai departe de rondul cu flori Ce se unduiau sub stropii de
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
spune sau nu Clipei trecute ce ai fost doar tu, Cum să mai fiu eu pentru amândoi? Nu e sfârșitul acum pentru noi. Ce poate -nseamna un zambet pe față Când inima parcă este de gheață? Acoperă toamna, frunze-n șuvoi, Nu e sfârșitul acum pentru noi. Și ce dacă din toamnă fac vară Dacă chipul tău va să dispară ? O carte ferice cu triste foi, Nu e sfârșitul acum pentru noi. Citește mai mult Toamna fură lacrimile mele,Plânge tomnatic
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
între a spune sau nuClipei trecute ce ai fost doar tu,Cum să mai fiu eu pentru amândoi? Nu e sfârșitul acum pentru noi.Ce poate -nseamna un zambet pe fațăCând inima parcă este de gheață?Acoperă toamna, frunze-n șuvoi,Nu e sfârșitul acum pentru noi.Și ce dacă din toamnă fac varăDacă chipul tău va să dispară ? O carte ferice cu triste foi,Nu e sfârșitul acum pentru noi.... XIII. TATA PESCA, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Florin nu o putuse privi plecând. Nu se potrivea ceva! Ea era la Cluj, el rămăsese acasă. O apăsare cruntă pe piept îi tăie aerul și îi întunecă privirea. Peste durerea sufletului, se aruncă, sălbatică, durerea trupului. Lacrimile îi porniră șuvoaie, singure. Nopțile la stână, cerul e limpede, plin cu stele strălucitoare, care par să fie gata să-ți sară în poală. Stelele nu se sting niciodată! De-ar scăpa de durere! Unde au dispărut stelele? Când reuși în sfârșit să
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
armamentul Și cucuveaua ...a tăcut Ne respectând regulamentul Ratase ținta, ne voit Glonțul lovind în tâmpla-i groasă A ricoșat și s-a oprit În pieptul cucuvaiei, grasă. Nici nu era o cucuvaie Era o bufniță banală Sudoarea îi curgea șuvoaie La zgomot lumea dă navală Strigau cât îi țineau plămânii Să-l arestăm pe criminalul, Pe ucigaș, mânca-l-ar câinii! *** O logică universală Ne tot explică cum că dacă Tu lupți pentru a țării fală, Nimeni statuie n-o să
ÎNCĂ O DUZINĂ(DE CUVINTE) de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379635_a_380964]
-
armamentul Și cucuveaua ...a tăcut Ne respectând regulamentul Ratase țintă, ne voit Glonțul lovind în tâmpla-i groasă A ricoșat și s-a oprit În pieptul cucuvaiei, grasă. Nici nu era o cucuvaie Era o bufnita banală Sudoarea îi curgea șuvoaie La zgomot lumea da navală ... Citește mai mult În memoria unui elefantUn elefant lăsat la vatrăEra privit ca un gunoiAbia sosit, în jur el catăUn monument pentru eroiDar nu trecu mai mult de-un ceasși a-nțeles ca-n civilieCând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
calc în visul meu pe ea în galaxia lui neptun, prin constelații să mă plimb, nemuritor ca un icar, să gust din fiecare nimb doar infinitul selenar. văpaie viața e în noi și nemurirea nu se poate, pentru că totul e șuvoi și viața -nseamnă însăși moarte. trăim împăturiți în gând și-n lumea noastră de hârtie, noi nu realizăm nicicând că suntem doar o jucărie. o jucărie-n mâini celeste ce-i aruncată în vâltori, cu toate astea viața este cea
O JUCĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379711_a_381040]
-
actorii pleacă,Aplauzele-i însoțesc, nebune, Iar publicul nimic nu poate spune;Așteaptă-nfiorarea ca să treacă.Și public și actori se pierd prin viață,Ei joacă roluri diferite, grele,Ducând pe umeri fapte bune-ori rele,Istovitoare-n capătul de ață.... XV. ȘUVOAIE DE-AMINTIRI, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1786 din 21 noiembrie 2015. Cu amintirile de mână vreau să urc Pe muntele trecutului ce azi mă cheamă Ca pe copilul drag a sa iubită mamă... Prin mărăcinii vieții nu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Și ne scăldam în apa Someșului - clară, Pe înserate, fericiți, ieșeam afară... Ce puritate-aveam în suflete atunci! Iar casa noastră albă din Zăvoaie, Cireșul care fremăta la geam mereu Și doinele horite lin de tatăl meu În mine răbufnesc - adânci șuvoaie. Acolo m-am născut de mărțișor Iar aripile dragostei m-au ocrotit, Am fost copilul răsfățat, prea mult iubit: Un fulg curat de nea sau puf de mâțișor. Citește mai mult Cu amintirile de mână vreau să urcPe muntele trecutului
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
rătăceam prin lunciși ne scăldam în apa Someșului - clară,Pe înserate, fericiți, ieșeam afară...Ce puritate-aveam în suflete atunci! Iar casa noastră albă din Zăvoaie,Cireșul care fremăta la geam mereuși doinele horite lin de tatăl meuîn mine răbufnesc - adânci șuvoaie. Acolo m-am născut de mărțișorIar aripile dragostei m-au ocrotit,Am fost copilul răsfățat, prea mult iubit:Un fulg curat de nea sau puf de mâțișor.... XVI. SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEȚII..., de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
delicați, imaculați cercei, Jertfindu-ne, pe-altar de dor, iubirile arzând. Când inimile noastre-nlănțuite-ademenesc Toți șerpii din pădurile ce se întind în noi, Uităm de griji, de patimi și de tot ce-i omenesc, Purificându-ne în al speranței alb șuvoi. Apoi noi vom deschide-o ușă înspre dragoste, Să învățăm că viața ni s-a dat s-o prețuim, Cu bine și cu rău, cu încercări și pacoste, Pe cei mai tineri tot mereu să îi povățuim: Iubirea s-o
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
facem delicați, imaculați cercei,Jertfindu-ne, pe-altar de dor, iubirile arzând.Când inimile noastre-nlănțuite-ademenescToți șerpii din pădurile ce se întind în noi,Uităm de griji, de patimi și de tot ce-i omenesc,Purificându-ne în al speranței alb șuvoi. Apoi noi vom deschide-o ușă înspre dragoste,Să învățăm că viața ni s-a dat s-o prețuim,Cu bine și cu rău, cu încercări și pacoste,Pe cei mai tineri tot mereu să îi povățuim:Iubirea s-o
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
aripă; De-s curcubeu în mine stă-ncercarea Ce din culori face pe cer risipă. Ți-s lacrimile flori de iasomie Ce cad din cerul cu miros de ploaie Și toate-n vis mi-s dăruite mie Ca să devin cuvântului șuvoaie. Și mă revărs... zâmbind în poezie! Umplând o partitură de culori Căci sufletul mi-o-ntreagă simfonie Cu note dulci ce nasc în zbor fiori! Și te iubesc în Re, și-n Si bemol, În Fa diez și-n plânsul
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
bătea-un zbor de-aripă;De-s curcubeu în mine stă-ncercareaCe din culori face pe cer risipă.Ți-s lacrimile flori de iasomieCe cad din cerul cu miros de ploaieși toate-n vis mi-s dăruite mieCa să devin cuvântului șuvoaie.Și mă revărs... zâmbind în poezie! Umplând o partitură de culoriCăci sufletul mi-o-ntreagă simfonieCu note dulci ce nasc în zbor fiori! Și te iubesc în Re, și-n Si bemol,În Fa diez și-n plânsul de vioară
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
mai așteaptă Veniți acum la Mine! Nu ezitați...veniți! Trezește-te omenire! Trezește-te omenire...nu vezi cum zarea toată Se-ntunecă de teamă, durere și război? Nu simți cum duhul geme și inima tresare De-atâta nepăsare și lacrime șuvoi? Privește-n jurul tău...e-atâta nedreptate.... Atâta ură cruntă învăluie pământul Și-aleargă fiecare s-adune...să tot strângă De parcă au uitat ce-i dragostea, ce-i cântul... Trezește-te omenire...sunt vremurile tulburi Nesiguranța bate la porțile iubirii
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
Ziua și noaptea se-ntind cât se cuvine, Negura și lumina împart lumea la doi. Soarele, sus pe boltă, falnic, se mai ține Și luna își trimite argintul către noi, Apele-nmărmuresc iarna când vine, Iar primăvara toate o pornesc șuvoi. După furtuni și ploi apar și curcubee, Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-alee Frunzarul clipelor, înfiorându-ne... Balanța Lumii veșnic se înclină, Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău... Glasul Mulțimii râde
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
noi,Ziua și noaptea se-ntind cât se cuvine,Negura și lumina împart lumea la doi.Soarele, sus pe boltă, falnic, se mai țineși luna își trimite argintul către noi,Apele-nmărmuresc iarna când vine, Iar primăvara toate o pornesc șuvoi.După furtuni și ploi apar și curcubee,Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-aleeFrunzarul clipelor, înfiorându-ne...Balanța Lumii veșnic se înclină,Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău...Glasul Mulțimii râde zilnic
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
a reușit așa să mi-l sculpteze Timpul? De ce-s pe dinafară o antică ruină, Iar în adâncuri sunt un templu de lumină? Păi, m-au izbit atâția stropi nebuni de ploi, Pe lutul meu au curs amare ape în șuvoi, Străpuns apoi de fulgere și trăsnete-n furtună, Mi l-am cusut cu firele de-argint din lună.. Vânturi haine mi-au suflat viclene-n față Și mi-au uscat seva cea plină de viață, Iar dac-au reușit de-
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]