4,027 matches
-
străzii, căci trotuarele și așa înguste erau ocupate de mașini parcate. Am ajuns în fața casei, când tocmai l-am văzut evadând din curte pe Piedone, metisul nostru recuperat din stradă pe când era numai un pui, cu șapte ani în urmă, țâșnind pe lângă nevastă-mea care ținea de mână copilașul nostru de un an și jumătate cu care ieșea la plimbare. M-a străfulgerat gândul sumbru că, odată scăpat, Piedone nu se va mai întoarce și va ajunge un comunitar hăituit și
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]
-
Marin Preda în Delirul Forța unui om de a îndura suferința e imensă și n-ar fi dacă noi resurse de speranță, care nasc în sufletul uman ca un val îndată ce valurile precedente s-au sfărâmat de țărm, n-ar țâșni din adâncuri și nu ne-ar face iarăși puternici. citat din Marin Preda Femeia este ca un izvor. Ai să spui: ei, ce e un izvor? Nimic, îl vezi numai când ți-e sete, și pe urmă, după ce bei, treci
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
strada, deci, are un rol de primă însemnătate. Este locul matricial, la care poetul revine mereu, pentru a-și găsi rădăcinile : “strada caldă, fierbinte/ ca un lapte de mamă”. Ea este, totodată, părtașul fidel al evenimentelor: “Tu cu toată tinerețea/ (țâșnită prin blugi)/ în mers în ținută/ alergi.../ printre siluete cu fețele palide/ înaintând abstract către havuzul cu pești/ și mai departe/ spre tăcerea subțire ca o ceață/ din fața catedralei unde s-a căzut/ ireal sub primele gloanțe”. Ea, strada, este
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
ca și cum ceva greu s-ar fi izbit de podea, urmată imediat de țipătul unei femei. Țipătul a continuat să răsune la nesfârșit, atât de prelung, încât am început să mă întreb dacă nu cumva râdea. - Pervers nenorocit! O femeie a țâșnit din camera 202. - Moș scârbos ce ești! Femeia s-a împiedicat în marginea covorului și s-a prăvălit pe palier, dar a continuat să arunce un potop de înjurături în direcția camerei. - Îți bați joc de oameni! Tu nici n-
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
racheta de semnalizare; cu 10 secunde înainte - voce. Detonările vor avea loc în data de.... Am remarcat, de fiecare dată, vocea care anunța prin megafon: „La ora... începe operațiunea“. La un moment dat, urlă sirena. În momentul în care racheta țâșnește spre cer, lucrătorii părăsesc perimetrul demolării pentru a se adăposti. În final, se aude „Zece, nouă, opt... trei, doi, unu“. Este sâmbătă, ora 18,30. Senzațiile trăite din clipa în care licăresc luminile exploziilor în structura ce trebuie trântită la
Agenda2005-41-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284306_a_285635]
-
să le adăpostească într-un loc uscat și peste ele să pună inscripția: "Pentru ceea ce viața lui Alf Lombard nu a fost destulă"... Temperamental cei doi însă nu se asemănau. R era prin excelență un spirit sintetic, ale cărui judecăți țîșneau prin adevărate "jeturi", în fraze scurte și pregnante. L era, din contră, un spirit dominant analitic ceea ce reiese și din aceste scrisori: ale lui R sînt, în general, foarte reduse ca întindere, aproape telegrafice, în care uneori răspunde chestiunilor lui
Sute de scrisori... by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Memoirs/15922_a_17247]
-
de unde totul a pornit! Îl las totuși, simțindu-i acea chemare Ce adâncul mi-l zguduia vădit, Vulcan de gânduri mă scot din închisoare Către tărâm de cuvânt încă nerostit. E vis sau totuși scriu la întâmplare? Versuri ce-mi țâșnesc din inimă Sunt atat de vii, c-aproape chiar mă doare Când mi se nasc lumină, din duh și apă. Misterul e, c-au început să se joace frumos Arătându-și ascunsă trăirea din ele Și chiar să ritmeze uneori
NOTE DE CUVÂNT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384926_a_386255]
-
Sfioasă paște în savana deasă, Picioarele îi sunt alcătuite Precum o tristie prea mlădioasă. Sub soarele torid e însetată Și tot sfioasă merge către râu, Să se adape, însă dintr-o dată, Din iarba deasă ce-ajungea la brâu, Ghepardul a țâșnit precum un arc, Setos de sânge și înfometat, Iară gazela parcă-i prinsă-n țarc În cotul râului învolburat. Eschive a făcut în salturi lungi, Din calea sângeroasei carnivore Și în savană a lăsat doar dungi Pe sub copacii largi de
GAZELA ȘI GHEPARDUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384947_a_386276]
-
minciună clipa îi moare Secată de voracele-i umbre. Nu voi alege un adevăr pervertit De frică și-a nopții slăbiciune, Mă voi întrupa din izvorul de taine Iarăși dor, cerului, împărtășit. Mai presus de fire e visul luminii Necreate, țâșnite din mormânt, Prin încercarea Crucii sufletul mi-e sfânt Și doru-n isihia iubirii. Referință Bibliografică: Isihie / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2326, Anul VII, 14 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate
ISIHIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385077_a_386406]
-
Toate Articolele Autorului Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre zări memărginite Pictate cu albastru; Spre bobul de sămânță Bogat și roditor. Ne naștem bucurie, Din clipe de-ntristare! Din lacrimi și păcate Ne îndreptăm spre
CÂND VINE PRIMĂVARA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385225_a_386554]
-
pictat între stele suavă, firavă, diafană zeiță în cer se ascunde în ziua ce vine în clipe divine de aripile sărutului purtată alearg printre astre în noapte te caut te ascunzi în falduri de vis un sân obraznic în lumină țâșnește te caut în gând și în suspin de umeri te prind suplă și senină te strâng în brațe tu dulcea mea femeie un trup sculptat de zei mângâiat de adieri de lumină născută din murmur de iubire ești zâmbet ce
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
-n așteptările cu ecouri târzii Și-n scorburi de timp te-astept deșii nu vii , Când mă ascunzi alungând toate zările. De nicăieri ai apărut din fâșii de timp , Ecoul aceleași iubiri te striga-n picuri de lumină , Privirile îmi țâșnesc că macii de pe câmp Când gândul meu te strigă și te-alina. Cortegii de cuvinte tresalta-n sufletul meu trist Ecorile târzii ale aceleiași iubiri , Nici numai știu dacă eu lângă tine exist Sau e doar visul trezit din amintire
ECOURILE ACELEIASI IUBIRI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384374_a_385703]
-
nu voi mai fi eu, oasele mele bătrâne se vor nărui peste crengile pomilor grei de floare, carnea mea flască se va frânge în mii de ghemotoace, de îmbucături pentru viermi, sângele meu prea gros și închis la culoare va țâșni din aortă și voi pluti pe un plaur undeva, la întretăierea celor trei brațe ale fluviului mort - de mâine nu voi mai fi eu... Clipă, o, rămâi! Am rămas prosternată ca un dac la picioarele Columnei traiane: mal, mazăre, viezure
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
venit la fața locului, într-un timp extrem de scurt. L-a surprins pe Mărășteanu bătând cu pumnul în ușă, în timp ce, din casă, se auzeau țipete disperate. Polițistul s-a repezit la Mărășteanu, i-a dat câțiva pumni de i-a țâșnit sângele din gură și pe nas și a țipat la el: --Știi cum se cheamă asta, mă? Violare de domiciliu și amenințare cu moartea. Te bag în pușcărie, mă! Lângă frati-to, mă! Acolo ai să putrezești! Hai la secție! --Dom
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
monumentul funerar al lui profesorului. Întotdeauna am avut senzația că Brassai mă mustră cu privirea pentru „sacrilegiul” pe care îl săvârșeam prin zbenguiala mea. Dar teama și cumințenia mă țineau, vorba aceea, „de la douăsprezece până la amiază”. Îndată ce depășam statuia savantului, țâșneam ca din pușcă și mă mai opream doar la mormântul fratelui meu. ...așa a fost... 5. Înapoi, în realitate M-am deșteptat din reverie și m-am întors la mormânt. Soția mă aștepta. Am pornit încet, spre ieșirea din cimitir
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
prezență. « Dumnezeule! E la fel ca...în vis » gândi ea înghețată de frică. Inconștient, căută să se ridice în picioare, sprijinindu-se de un mărăcine care o juli și acesta în palme. Nici măcar nu băgă de seamă sângele care îi țâșni.” Semne ca mărturii ale predestinării, intrigi bine gândite, minciuni și violențe, mistuiri interioare, forțe hipnotice care acționează dincolo de capacitatea de înțelegere a gândirii umane, obsesii patologice, snobism aristocratic, toate converg în crearea unei complexități narative desăvârșite, captivante și de impact
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SCLIPIRI ROMANTICE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1439 din 09 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Luminile au înnoptat încet Țâșnesc, din boltă, izvoare de ger, Peste omăt un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub pași pocnesc pietre-nghețate Ce pot luci -deși- sunt ireale. În rugă, smerite frunți se-nclină
SCLIPIRI ROMANTICE de LIA RUSE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384590_a_385919]
-
vasta familie a titanului Oceanus. Ca toate nimfele, Naiadele erau din multe privințe sex-simboluri feminine ale lumii antice și jucau și rolul de sedus, și rolul de seducător ... Răsfăț de ape Mă nasc purificat de-adâncuri, Din ale munților oblâncuri. Țâșnesc despovărat de vină Dar limpezit, chiar de lumină. Și din orice primesc răsfăț Căutând pe drum să le învăț. Pornit abia din sfânta vatră, Alint primesc din ei de piatră, Sau mângâierile de maluri, Nisipuri, rădăcini sub valuri. Sărut de
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
același breloc cu cheia de la cutia de scrisori, rămăseseră înăuntru. Nu aveam încotro, mă vedeam nevoită să fac un ocol, pe la scara Nonei. O voi ruga pe ea să îmi deschidă ușa. Dezamăgită, am pornit-o într-acolo. O pisică, țâșnind de sub o mașină, mi-a tăiat calea. - Vino aici, frumoaso!, am chemat-o. Aceasta s-a oprit, privindu-mă cu ochi temători. Am vrut să mă aplec să o mângâi, însă nu am mai apucat, căci cineva venind pe neașteptate
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
prag. Intotdeauna există câte un prag pe care trebuie să-l treci. Iar dacă nu îl treci ,atunci te împiedici și cazi . Și uneori ți-e foarte greu să te ridici. Se izbește cu capul de chiuvetă, iar sângele îi țâșnește din buză și pe nas. Se vaită tăcut căci înțelege că asta este soarta pe care n-a dorit-o ,dar pe care trebuie s-o ducă până la sfârșit. - Ce naiba ești așa de mototol și nu îl ții cum trebuie
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
împăratul. - Dacă nu e cu supărare, vrem s-o salutăm și pe prințesă! - Care prințesă? se arătă mirat împăratul. - Iubita voastră fiică, Primăvara, care ne-a făcut cinstea să ne primească în Grădina Fericirii Veșnice. Tăcere apăsătoare. Limbile de foc țâșniră ca niște bice printre nori. Soare-Împărat își păstră totuși calmul și zise: - Prințesa noastră-i foarte supărată și nimeni nu îndrăznește să-i tulbure întristarea. Noi vom transmite salutările voastre când zâmbitoare iar ne va primi. - Ba nu, Măria Ta
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
tronului, ochii ei grăbiți îl căutară pe iubitul ei. O, doamne, cum arată! își zise Primăvara, cu inima-i zvâcnindu-i, când îl văzu. Ce mândru și chipeș era în armura de luptător! El este? Da, chiar Mărțișor! Și acesta țâșni spre ea și-o îmbrățișă cu foc. - Iubita mea, ce dor mi-a fost de tine! Și câtă-ngrijorare că ești în suferință! - Ce-am plâns, iubitul meu, că ai fost pedepsit! Se înlănțuiră de parcă erau numai un trup și
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
Să-ndeplinim dorința prințesei noastre mult iubite și s-o însoțim în drumul ei cu bravul Mărțișor! - Să n-aud, căpitane, sunt foarte supărat! Dacă asta ți-e dorința, să pleci și tu! Plecați cu toții! Plecați imediat! Limbile de foc țâșneau agitate prin norișorii care se învinețiră. Primăvara rămase derutată. Chiar îi dă voie să plece? Și credinciosul ei căpitan chiar vrea s-o însoțească? Nu știa dacă trebuie să se bucure sau să plângă. Iar Mărțișor... Nu-i venea să
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
un obiect roșu necunoscut șerpește ascuns după negre stări, de femei e lovit pentru că-i prea limbut și se dedă la perverse chemări. Negrul s-a înfuriat ca un sfânt bici ce lovește în vânzători de destin, apoi îmbrățișează sângele țâșnind ca din brici circumzând violent ancestralul „festin”. Ce-o fi oare acel straniu obiect ce generează atâtea curioase-ntrebări? Este doar al artei subiect, sau e un cânt din al cântării cântări? MOARTE ÎNTR-O URECHE Moartea înflorită de eternul
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
ești la ușa istoriei în inima Ardealului Cluj—Napoca orașul ce urcă pe pârtiile stelelor țesute cu sânge și dor coloana tăcerii mireasma cuvintelor și fulgerul minții îmbrăcate-n imagini aici și-au găsit refugiul până sub Cetățuie pe aici țâșnesc izvoare iar stelele se scaldă uneori în pași și-n cuvinte în luxul acesta străin de muchia trecerii dintre mine și ziua acesta adusă în zi surâzând pe trotuare ți se apleacă vitrinele sub ochi ca o catapultă în inima
CLUJ-INIMA ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383914_a_385243]