1,612 matches
-
c’est bien dit ça”, sughiță francezul, „c’est de la brocanterie...” „Să privim lucrurile În adevărata lor lumină. A fost o dezbatere asupra a ceea ce am putea numi formalități liturgice, spiritele s-au cam Înflăcărat, dar să nu facem din țânțar armăsar. Vezi, dragă Pierre, nu exclud deloc prezența În casa dumitale a unor entități stranii, e lucrul cel mai firesc din lume, dar, cu un minim de bun-simț, s-ar putea explica totul printr-un poltergeist” „A, asta nu exclud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hotel îmi spune portarul c-au sosit jidani de prin Moldova, care povestesc grozăvii mari... ― Pe-aici așa-s oamenii, domnule părinte! zise Titu cu o siguranță în care începea totuși să se amestece neliniștea. Le place să facă din țânțar armăsar. O fi ceva, nu zic, dar nici așa cum se vorbește... ― Mă gândesc dacă n-ar fi cuminte să mă duc eu frumușel acasă, să nu mă apuce pe aici vreo revoluție sau chiar un război. Doamne ferește, să se închidă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cele mai inospitaliere. Singurul ei scop era reproducerea propriei specii, o sarcină de care se achită cu cea mai mare eficacitate! Nu se compară cu nimic din experiența umană. Paraziții pe care oamenii sunt obișnuiți să-i combată sunt esențialmente țânțari și artropode minuscule. În privința sălbăticiei și eficienței, creatura este, față de acestea, așa cum sunt oamenii față de omidă în privința inteligenței. Nici măcar nu ați început să vă închipuiți cum ați putea să o combateți. ― Am ascultat destule tâmpenii! zise Parker întinzând brațul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ca autoritățile să realizeze amploarea pericolului și să ia măsuri de apărare. Dar atunci poate că va fi prea târziu. Mii de ani de eforturi intense din partea omului nu au fost de ajuns pentru a se debarasa de miliardele de țânțari trăind în bună înțelegere și împreună! Genul uman ar mai avea vreo șansă? Evident, dacă voi fi prezent și în stare de funcționare la sosire, voi putea informa autoritățile la debarcare despre ceea ce-i așteaptă și cum să procedeze împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe Lambert. Ridicând aruncătorul de flăcări ca pe o măciucă, se năpusti asupră-i. Creatura o lăsă pe Lambert care se prăvăli pe podea inconștientă. Inginerul îi trase o lovitură zdravănă bestiei, care o simți ca pe o înțepătură de țânțar. Parker ar fi putut sparge un zid... Încercă să eschiveze contraatacul, rată mișcarea. Apendicele tăie aerul, îi zdrobi ceafa omorându-l pe loc. Aceea reveni la Lambert care nu se clintise. Ripley nu se mișcase în acest timp. Din intercom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
plăgilor Egiptului sunt obișnuite în Egipt. De exemplu, se poate - sau se putea înainte de construirea digului Asuan - observa în fiecare an, primăvara, apa schimbându-se în sânge când Nilul, mărit datorită ploilor căzute în Africa centrală, transportă argilă roșie. Broaștele, țânțarii, muștele, lăcustele, bolile și epidemiile erau fenomene obișnuite în Antichitate. Numai grindina este un fenomen foarte rar în Egipt. Povestirea biblică dedică acestei plăgi mult spațiu, tocmai pentru că este neobișnuită, însă nu imposibilă (Ex 9,13-35). Plaga întunericului (Ex 10
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sale. Degetele îi ajunseseră de peste treizeci de centimetri lungime. Rășchirate, cuprindeau întreaga claviatură. Frânghii groase, întretăiate, de mușchi le mișcau falangele, contractîndu-se și relaxîndu-se cu o viteză incredibilă. Abia puteai vedea vârfurile degetelor lui alergând ca niște picioare nervoase de țânțar pe clapele reci. Cu acele mâini monstruoase, Emil Popescu executa concerte întregi din Beethoven și Ceaikovski, fără să le fi ascultat vreodată, reinventîndu-le într-o stare de continuă halucinație. Când se întrerupea din cântat, degetele care-i ajungeau până la genunchi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu care puteam schimba câteva cuvinte în hindusthani. Îl observasem cum privește lacom lucrurile mele, așa cum sta turcește lângă ușă și mă sorbea din ochi, neîndurîndu-se să plece, întrebîndu-mă dacă patul e destul de bun, dacă învelitoarea mă apără bine de țânțari. dacă îmi place laptele crud, dacă am frați și surori, dacă mi-e dor de țară, și știam că într-o cameră de sus îl așteaptă d-na Sen și celelalte femei (pe care nu le cunoscusem), și lor le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de cumplită arșiță ziua aceea, și mă opream la fiecare fântână să beau și să-mi răcoresc fața. M-am culcat o dată cu răsăritul stelelor," lângă un mango uriaș, crescut singuratec la capătul unui heleșteu, părăsit. M-au chinuit multă vreme țânțarii, dar în cele din urmă oboseala m-a covârșit și nu m-am deșteptat decât târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am deșteptat transpirat și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sclipind verzi-negre în lumină. Ce chilipir mai căutase și Mironescu-tatăl făcându-și casa aici, tocmai la mama-dracului, lângă Șosea ! Sigur că iarna își ispășește cărpănoșenia trezindu-se cu lupii în curte și vara șomoiogind cu cârpe arse, ca să mai potolească țânțarii ! Și nici după patruzeci de ani locul nu a ieșit din sălbăticie. Din fericire se trezise tocmai la timp ca să l împungă pe muscal cu vârful bastonului. Iar acesta smucise hățurile și intrase cu roata în vreo două hârtoape până
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zile de viață galantă ? Da, mi-amintesc că ați avut rezerve când v-am propus o vizită acolo numai pentru câteva ceasuri... Da, da, știu că v-ați întrebat ce frumos din natură ar compensa lipsa de confort și năvala țânțarilor... Dar pe urmă ați insistat să mergem... Ei, din surse demne de crezare, am aflat că există înlesniri speciale ale oficialității, de conivență cu poliția secretă, pentru acele locuri... Că există o listă foarte pusă la punct a persoanelor ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mari și umezi - din pricina concentrării. El nu vede un om: vede un far umblînd prin sală. RÎde. Asistentele Îl țin de mîini În timp ce doctorul Îi injectează anestezicul În părțile moi ale feței. Pacientul Întreabă dacă pe ei nu-i deranjează țînțarii și dacă nu se poate face ceva să scăpăm de căcăcioșii ăștia mici. Nu rîde, e serios. SÎnt ultimele clipe În care mai reușește să spună ceva. Limba i s-a umflat În gură sau s-a transformat Într-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prelegere. Haide să plecăm și noi la Londra. Am așteptat destul. — Am așteptat atâta încât mai putem aștepta puțin. Știi bine că nu ne-ar tihni Londra înainte de a sta de vorbă cu el. Ne inventăm singure spaime, facem din țânțar armăsar. Nenorocirea e că dânsul nu are simțul proporțiilor. Știu ce vrei să spui. Urăsc Ennistone! Aș îi vrut să locuim la Londra. Haide să-i spunem că preferăm Londra. Am putea închiria acolo un apartament. Tu ai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fapt nu justifică deloc ca să fie tratați în acest fel. Merg la culcare, la etaj, în camera cu mai multe paturi destinate pelerinilor. Si încă o zi din itinerarul meu se încheie, având sufletul mulțumit și încercând să scap de țânțarii atât de enervanți. Pe unul l-am lipit de plafon cu fața de pernă. Pe ceilalți îi invit afară, aprinzând becurile de pe hol și stingându-l pe cel din cameră. Sâmbătă, 4 august: Aix en Provence-Salon de Provence: 32 km
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sprinten. După vreo două ore de mers ajung la o cale ferată peste Ronul mic, părăsită, pe care o traversez, continuându-mi drumul spre Saint Gilles. Drumul este mai mult printre bălării și buruieni, iar dacă te oprești, te năpădesc țânțarii. Singura alternativă este să-mi continui drumul fără pauză până la destinație. Altfel voi avea fața, mâinile și picioarele pline cu bășici și umflături de la țânțari. Inclin să cred că în planul originar al lui Dumnezeu când a creat universul, s-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Gilles. Drumul este mai mult printre bălării și buruieni, iar dacă te oprești, te năpădesc țânțarii. Singura alternativă este să-mi continui drumul fără pauză până la destinație. Altfel voi avea fața, mâinile și picioarele pline cu bășici și umflături de la țânțari. Inclin să cred că în planul originar al lui Dumnezeu când a creat universul, s-a strecurat o mică eroare, aducând în existență aceste mici creaturi. Ajung la Saint Gilles în primele ore ale după amiezii și mă opresc în fața
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
capu de pereți. Și vă dați? Nu. Beau o votcă mare și-mi trece.Dumneavoastră ce beți? Țuică de prună de cazan: mirosiți. Curată! Sănătoasă! Simțiți? Mda. E tare și nu pute tare. Așa se și explică că n-aveți țânțari în mașină...Aveți numai... patru...șapte pasageri. Asta-i încărcătura, da nu toată, că mai am trei în portbagajul pe care vă rog să-l deschideți ca să luați o sticlă de doi jumate cu țuică. Luați? Aș lua dar mi-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dar și mărunte Unde cântă un brotac. În curând se văr pe maluri Plante de un verde pur, Stuful se întinde-n valuri Papura jur-împrejur. Iar în stuf trăiesc în pace Berze, șerpi și rațe mici, Broasca lintița desface Alergând țânțari voinici. Stau în apă fără frică Crap, biban și somnul gras, Mai la fund e o plătică Și mai sus e mult caras.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93448]
-
să existe două categorii de victime: unele mușcate în față, altele în spate. Parcă a foșnit ceva afară... Nu, n-a fost nimic. M-am înșelat. Rămân mai departe singur. În confesionalul meu doar păianjenii îmi sânt martori. Și uneori țânțarii care mă vizitează noaptea, când vântul face din orice un semnalizator morse. Prin urmare, cine sânt eu? Eleonora îmi spunea "profesore". Dar nu asta e important. Adineauri, m-am uitat într-un geam și aproape nu m-am mai recunoscut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-mi pecetluiască gura. Să încetez să vorbesc. Aș aparține atunci gării. Aș fi și victima și Dumnezeul ei. Un Dumnezeu mut și indiferent, culcat pe o bancă din sala de așteptare, cu o mască de sticlă pe față. Păianjenii și țânțarii ar roi în jurul meu ca niște slujitori credincioși. Mi-e frică de asta, de aceea vorbesc continuu. Dacă m-aș opri, mi-ar fi greu să mai mișc buzele. Ele ar deveni de sticlă. Și m-aș teme să nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prima oară. Uneori simțeam că mă înăbuș. Începuse vara și căldura transforma spre amiază zidurile gării în cuptor încins. Tot ce făceam atunci era să caut puțină răcoare. Pe urmă mă întorceam pe peron unde și dormeam, pe bancă. Noaptea, țânțarii îmi ciuruiau mâinile și obrazul. N-aveam energie să mă apăr și, oricum, ar fi fost inutil. Erau prea mulți. "Din afurisita aia de mlaștină vin", mi-am zis. Trăiam cu simțurile ațipite, ca într-o cameră cu storurile trase
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făcea atmosfera înăbușitoare, nu se despărțea niciodată de trenciul în care am văzut-o îmbrăcată prima oară. Peste zi îl folosea drept pernă, când se culca pe bancă. Noaptea se îmbrăca sau se învelea cu el ca să se apere de țânțari. Își scotea pantofii din picioare și se ghemuia pe bancă, stând nemișcată până dimineața când se ridica, își netezea fusta și bluza, își aranja părul, cu cărare pe mijlocul capului, și ieșea pe peron. Era o femeie slabă și destul de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să spună totul într-o singură propoziție? Așa ceva e cu neputință aici. Dimpotrivă, aici întreaga aspirație e să nu ajungi niciodată să spui totul. Ce să mai faci după aceea? Trebuie să repeți sau să te culci și să strigi țînțarilor: "Vă aștept. Acum nu vă mai supăr cu nici un cuvînt". Eu încă trebuie să-i supăr pe ai mei. Trebuie să vă povestesc primul drum în mlaștină. Într-o zi a apărut pe neașteptate o pisică. Era primul eveniment mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mocirloasă. De câte ori mă duceam să iau apă, care acum trebuia fiartă, priveam îngrijorat cerul și rămâneam pe gânduri văzând că nici un nor nu se arăta de nicăieri. Și pe măsură ce treceau zilele, deveneam, poate și din cauza căldurii istovitoare, irascibil. Mă enervau țânțarii care veneau în număr din ce în ce mai mare și care, noaptea, ne trezeau din somn înțepîndu-ne. Mai ales pe mine, căci de bine de rău ea se mai apăra învelindu-se cu trenciul. De asemenea, mă agasa cârâitul ciorilor care se înmulțiseră
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
singură în fața fiarei. Ea e singura care nu ne părăsește când ne rătăcim în pustiu. Și singura care ne aduce apă când buzele ard de sete. Cunosc bine aceste lucruri. Știu ce înseamnă să nu rămâi singur cu păianjenii și țânțarii. Când dormi, speranța te veghează. Când bate vântul noaptea, îți așază o mână răcoroasă pe frunte să te liniștească. Și când privești spre pădurile din zare, ea îți șoptește că dincolo sânt oamenii la care vrei să ajungi ieșind din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]