1,197 matches
-
e imposibil să nu apară o altă bârfă mai ofertantă. Țața Anicuța nu era deloc străină de amploarea pe care o luase ecoul cărții mele. Era ceea ce îi spunea și numele, o țață. Ceea ce m-a deranjat întotdeauna la o țață nu e neapărat faptul că te bârfește, că vorbește despre tine. Că-ți pune în cârcă fapte de a căror existență nu ai cunoștință. Nu asta e enervant. În fond, în acest fel ea chiar îndeplinește un rol bine venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
au chiar un simț de observație hipertrofiat, de sociolog amator. Știu absolut tot ce mișcă. Mă întrebam dacă nu cumva într-o mică comunitate serviciile de informații nu și-ar pierde obiectul muncii. E suficient să întrebi o astfel de țață cine cu cine se întâlnește, pe cine a primit în casă, câtă pâine a cumpărat la prânz, câte plase și ce culoare avea în mâini când a venit acasă și-ți va spune tot, ba chiar cu asupra de măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cine cu cine se întâlnește, pe cine a primit în casă, câtă pâine a cumpărat la prânz, câte plase și ce culoare avea în mâini când a venit acasă și-ți va spune tot, ba chiar cu asupra de măsură. Țața Anicuța lăsa de înțeles nu că e fals ce am spus io, ci jignitor. Sunt niște adevăruri pe care doar idioții le rostesc. Am încercat s-o întreb dacă într-adevăr Șoferu, care-i era ginere, a făcut scandal, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a prins că riscul de a trăi e acela de a fi personaj. Și oricât de acut ar fi instinctul asupra proprietății poveștilor, ce am făcut eu nu e intruziune în viața privată, ci ceva mai mult de atât. Probabil țața Anicuța sporise anvergura scadalului ăsta. Poate nici aici nu e mare lucru de condamnat. Fiecare avem în noi un mic voyeur, un pitic meschin și foc de curios. Dar ceea ce era deranjant la o țață era felul în care vorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai mult de atât. Probabil țața Anicuța sporise anvergura scadalului ăsta. Poate nici aici nu e mare lucru de condamnat. Fiecare avem în noi un mic voyeur, un pitic meschin și foc de curios. Dar ceea ce era deranjant la o țață era felul în care vorbea despre tine. Și io, și o țață vorbeam la fel - și așa înțelegeam de ce se bășicaseră conțăranii mei. De parcă ar fi stăpână pe destinul tău. Totuși erau și niște diferențe. Pentru o țață, tu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nici aici nu e mare lucru de condamnat. Fiecare avem în noi un mic voyeur, un pitic meschin și foc de curios. Dar ceea ce era deranjant la o țață era felul în care vorbea despre tine. Și io, și o țață vorbeam la fel - și așa înțelegeam de ce se bășicaseră conțăranii mei. De parcă ar fi stăpână pe destinul tău. Totuși erau și niște diferențe. Pentru o țață, tu nu ai absolut nici un secret. Ea și-a format de mult o părere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la o țață era felul în care vorbea despre tine. Și io, și o țață vorbeam la fel - și așa înțelegeam de ce se bășicaseră conțăranii mei. De parcă ar fi stăpână pe destinul tău. Totuși erau și niște diferențe. Pentru o țață, tu nu ai absolut nici un secret. Ea și-a format de mult o părere despre tine și nu ți se permite să te abați de la ea, să o contrazici. Altfel ai dezamăgi-o. Tu ești doar un ghimizdroc, o tiriplice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dea de înțeles că a crescut, ea va fi dezamăgită fleașcă și va considera asta nesimțire. Tu ai ieșit din destinul pe care ea ți l-a prescris. Ai devenit ceva ce ea nu înțelege. Experiența de viață a unei țațe e, inevitabil, limitată. Țața a ieșit rar din cartier. Universul ei se reduce la uliță sau la scara blocului. De aceeea tot ce vine din afară e resimțit ca amenințător. Veneticii sunt periculoși. Îți ia timp să-i înțelegi, trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a crescut, ea va fi dezamăgită fleașcă și va considera asta nesimțire. Tu ai ieșit din destinul pe care ea ți l-a prescris. Ai devenit ceva ce ea nu înțelege. Experiența de viață a unei țațe e, inevitabil, limitată. Țața a ieșit rar din cartier. Universul ei se reduce la uliță sau la scara blocului. De aceeea tot ce vine din afară e resimțit ca amenințător. Veneticii sunt periculoși. Îți ia timp să-i înțelegi, trebuie să-ți pui mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de la București fără bărbat. Imediat s-a zvonit că s-au despărțit, c-o să rămână fată bătrână. - Asta înseamnă să trăiești la țară. Dar îți stă mintea în loc ce pot să scornească. Eram la magazin, iau trei-patru pâini, lângă mine, țața Mița. Pentru cine iei tu atâta pâine? - Iau și io! Se ține după ea: - Vine fata de la București? încearcă s-o ajute. - Nu! - Atunci, vine băiatu’... N-a fost mulțumită de răspuns și, oricum, nu putea să rămână cu buza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i dau femeii cele trebuincioase în schimbul a feluritor fructe sau bomboane. Se făcea un troc autentic în acea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
La fel și Învățătorul bătrân din Lunca Mare, colegul meu de la „cercurile culturale“ și călăuza mea expertă - a „mânzului“ cum Îmi spunea - prin toate bordelurile Ploieștiului, unde acest „apostol al neamului“, clientul lor familiar, era salu tat cu ovații de țațele și fetele „stabilimentelor“, cum li se spunea, de pe ves tita Cale a Oilor. Aici mi-am câștigat eu primul meu titlu de șampion pe urma atributelor mele atletice, cam disproporționate pentru un becisnic de intelectual afectat; și tot aici am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pentru un becisnic de intelectual afectat; și tot aici am găsit de cuviință să renunț - nu-mi dau seama nici astăzi pentru care motiv exact! - la categoria de „profesionist“ al acestui soi de atletism, spre care mă Îndemna la ureche țața unui sta biliment, inter mediara „cucoanelor bogate“ din oraș În căutare de băieți dotați pentru temperamentul lor prea excesiv și neglijat În viața con jugală, sau chinuit de nimfomanii și obsedat de lascivități târzii, proprii vârstei lor critice. Când te
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de Împăcat; victimele unei originalități proprii greu de definit și de identificat, sau ale unui talent, de voie, de nevoie, inconformist; literații cei tineri de școală nouă, admonestați pe aiurea ca școlarii cei răi și trimiși pe la casele lor de țațele prea serioase și În papuci de casă, precum Viața Românească, poporanistă și cu nasul mult prea sus, sau Vieață Nouă, pe cât de anemică, pe atât de mofturoasă și de exigentă; talente larvare sau minore, desigur, și prea de capul lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
altădată“ În prima ediție, cârciuma din colț cu vin bun, mâncări de casă și plăcută atmosferă familială, pe vremea când Îmi speriam prietenii spărgând sâmburii de măs line Între măsele, ca bunicul de pe Vâlsan. Cum nici pe coana Eugenia, pe „țața Eugenia“, cum Îi spuneau rivalele ei de moarte și cu un sfert de veac mai tinere, dar respectuoase totuși cu ea nevoie mare, de n-ar fi decât numai pentru că i-au luat din când În când bărbatul În așternutul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dulci-otrăvitoare din grădina fermecată a lui Klingsor; sau ceva despre femeile și casele lor cu perdele mereu lăsate din Bucureștii de acum peste cincizeci de ani. - șchioapa, Pica, Măndica, tanti Berta și madam Gonda, Mitică Buzatu și Iancu Chelbosu erau „țațele“ și protectorii sutelor de „femei cu condi cuță“ din cartierul În care s-a născut și a copilărit memorialis tul. - „ Testamentul“ lui François Villon și cântecul de „pârnaie“ al lui Victor Talianu, eroul adorat al bordelurilor. - Însă morala prea Îngăduitoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de vastul sălaș de acum peste o jumătate de secol al curvelor, al sutelor de curve de pe maidanul și din hotelul Duca, de pe străzile Belvedere, Brezoianu, Câmpineanu, Domnița Anastasia și intrarea dr. Marcovici, găzduite, dichisite și dădăcite de patroanele, de „țațele“ lor, șchioapa, Pica, tanti Berta, ovreica, madam Gonda, unguroaica, și țiganca Măndica, pro tejate de eroii inimii lor, Iancu Chelbosu, Mitică Buzatu, Gonea și de eroul Între toți eroii bordelurilor, Victor Talianu, pe care l-am văzut mort În furgonul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
chiar Încăperile „stabilimentului“ (cum i se spunea bordelului „pă radical“), mai toate aceste femei erau protejate, exploatate de acei odioși indivizi acvatici care le luau până și bruma de gologani ce le mai rămânea după socoteala, la sfârșitul săptămânii, cu țața lor cea obeză, mustăcioasă și cu negi pe obraz, sau cu nenea lor cel negricios și păros ca un câine sub cămașa lui cu arnici roșu la gât, pe care l-am văzut odată, prin gaura cheii, cum pru băluia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
coborât am coborât nu la Dârste, ci chiar la Brașov, deoarece acolo există magazie de bagaje. La șapte și jumătate dimineața eram de-acum la Satulung și ne-am instalat în aceeași cameră în care am stat pe vremuri, la țața Chivuța. Bătrânul a murit. Fetele s-au măritat la oraș. Așa că locuiește singură. La ora nouă eram din nou la Brașov (acum circulă și autobuzul care ne aduce până în poarta casei). La Brașov am luat micul dejun la restaurantul vegetarian
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Satulung, Augustei la București 8 august 1954 Draga mea Mămică! Ieri toată ziua am petrecut-o la oraș, am fost la ștrand, la piață (am cumpărat caș), am vizitat cunoscuți și așa mai departe. Astăzi e duminică și stăm acasă. țața Chiva primește oaspeți: fetele, fiii, ginerii, nepoțica (fata Lenuței - Lenuța întruchipată de acum cincisprezece ani, de necrezut aproape). Ne-au invitat și pe noi la masă: pui și pepene. Pentru cameră, lemne, curent electric și toate celelalte mărunțișuri (curățenie, pregătirea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un club încă destul de slab populat, din păcate. ANTOANETA RALIAN Ei da, simpaticule domn Paraschivescu, sunt încă pe lume și aș vrea să fiu cât mai mult. Iubesc viața, cu toate urâțeniile și capriciile ei de femeie a dracului, de țață arțăgoasă, cu mâinile în șold. Cred, într-adevăr, că sunt căutată ca marfă bună de interviu pentru vârsta mea. Cred că oamenii care îmi tot solicită interviuri își spun: „Asta n-o mai duce mult, hai să avem materialul pregătit
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ele. Iată prima poves tire a grupajului meu, intitulat „Ființe, păsări, lu cruri“./ Poveste de la țară Nu mai fusese de mult pe la nenea Dode să se joace cu schija. Nenea Dode stătea la cîteva case mai încolo (era soțul lu’ țața Tia, care-i aducea lapte bunicii, și caș proaspăt, din acela care-ți scîrțîie între dinți - murea după cașul lu’ țața Tia -, și lapte bătut, gros, cu bucățele de unt prin el) și făcuse războiul și îi intrase o schijă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe la nenea Dode să se joace cu schija. Nenea Dode stătea la cîteva case mai încolo (era soțul lu’ țața Tia, care-i aducea lapte bunicii, și caș proaspăt, din acela care-ți scîrțîie între dinți - murea după cașul lu’ țața Tia -, și lapte bătut, gros, cu bucățele de unt prin el) și făcuse războiul și îi intrase o schijă în el. Îi intrase în braț și rămăsese acolo ; rana se acoperise, iar bucata de oțel se obiș nuise de minune
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Cînd am fost următoarea dată în sat, nu erau mai prosperi sau mai fericiți decît îi știam și, așa cum era de așteptat, uitaseră complet de toată povestea. Între timp, Dode s-a îmbol năvit de TBC și a murit, iar țața Tia a ajuns ca vai de ea. Desigur, ai mei au găsit pe altcineva în sat de la care să cumpere lapte și caș. Prin urmare, jocul pe care-l fac eu aici e mai degrabă unul riscant, decît aducător de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Prin urmare, am pierdut ceva? Cu timpul, trăind aici, am intrat iarăși în hora marilor știri despre evenimentele mărunte de la noi din sat. Mă surprind din când în când cum mă uit și eu la discuțiile despre cum a înjurato țața Floarea peste gard pe țața Vica, la analizele analiștilor despre cât de grav e că Vasile sa luat de mândra lui Gheorghiță, la discoteca de la căminul cultural, sau la seminariile televizate iscate de faptul că purceaua lui Ion a intrat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]