1,005 matches
-
rânduri de dinți. Marea modă va fi cea a safariurilor răsturnate: vom captura pui de elefanți orfani, ca să-i alăptam cu vadra; și lei fioroși, ca să-i masam pe coama, așa, de antistress... Tiriac va crește mistreți ca să repopuleze pădurile; țarcul vechilor masacre din Bihor îl va umple cu piticii de grădină din reclamă, pentru distracția copiilor. Va fi un model afacere profitabilă. Căci ne vom uita tot mai puțin la reclame și vom face tot mai mulți copii... HORRORSCOP 2008
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
dar plictiseala asta se simte ca un meci la o categorie ușoară, pe care artiștii tot îl joacă. Dar pentru 3 zile de expunere, cam ce ar trebui să facă? Festivalul Național de Teatru - runda a treia Diva sălbatică din țarc Mihaela Michailov Dacă cineva m-ar trezi la 3 dimineața și mi-ar cere să spun primele cuvinte care-mi vin în minte atunci când mă gândesc la coregrafa Vera Mantero, m-aș opri la: 1. degete-arcuri; 2. chip împietrit hipermachiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
să se implice în tot ce transmite. Ai senzația că, la un moment dat, face exerciții de dicție, studii de fonetică reușit corporalizată. În Un lucru misterios, a spus e.e. cummings, Vera Mantero pare să fi țâșnit dintr-un țarc în platoul de filmare al lui Almodovar. Poate că ar trebui să danseze întâi și să gândească apoi duce improvizația într-o zonă de umor necenzurat, viu, într-o echilibristică mereu la limita împiedicării și rapidei ridicări. Muzica taie mișcările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
liber, neobositului apărător al fericitei Dorothea von Montau. El și pustnica gotă. Eforturile lui pentru sanctificarea ei. Monseniorul era cuprins de euforie de îndată ce cura ei de slăbire devenea tema abordată de noi. Cu mare ușurință se lăsa momit să abandoneze țarcul în care creșteau severele structuri sintactice ale limbii latine; era suficient să întrebi de acea Dorothea, sacră pentru el. Ce anume i-a compromis căsnicia cu făurarul de săbii. Ce minuni îi pot fi atribuite. De ce s-a lăsat zidită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aleargă fără țintă în cerc, în vreme ce intelectualii, pe care planul îi ajută întotdeauna să găsească cuvintele potrivite, eșuează în propriul lor orgoliu. Atunci n-am făcut decât să ne uităm. Mai mult n-am îndrăznit. Din cauză că tu veneai, protejată, din țarcul ocrotit care era Elveția, spaima era nouă pentru tine; a mea redeștepta o alta, prescrisă. Tipul de tanc îmi era cunoscut: T 34. Când văzuserăm destul am considerat necesar să plecăm. Violența ne înspăimânta. Să faci ceva, să arunci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Rilke, am reușit uneori să-l momesc pe Paul Celan afară din acele circuite în care se vedea urmărit, din care, așa credea el, nu exista scăpare. La Paris am cumpărat, de îndată ce Franz și Raoul au învățat să meargă, un țarc din lemn și în august am plecat cu gemenii noștri, care în curând aveau să împlinească un an, în Elveția, unde, cu privirea spre culisele montane ale Tessinului licărind în arșiță, am hrănit-o pe Olivetti a mea cu capitole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot atât de firesc, cât de imposibilă îi părea mai deunăzi. Aceea ce o uimea era câtă anevoință, câtă trudă, cât zbucium pune o ființă ca să se poată rupe din rădăcinile pe care le-a prins, ca să poată libera existența ei din țarcul unde și-a îngrădit-o, ca să treacă de la un strat de viață la altul. Lenora din Mizil făcea în tărâmul existenței salturi mari. împrejurările trecând peste trupul ei senzual și simplist nu o doborau. Era totuși cât pe-aci să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Închiria câte un maidan pe care descărca două-trei basculante cu pantofi de toate formele, mărimile și culorile, legați cu șireturile unii de alții la grămadă, de damă și bărbătești, fără importanță că sânt de vară sau toamnă. Apoi făcea un țarc în jurul lor și se așeza la ieșire cu un scăunel și un sac de plastic în care arunca banii, echivalentul a doi dolari pe fiecare pereche, indiferent de marcă, mărime sau culoare. Cumpărau țiganii ca la balamuc. Nici măcar nu puteau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-l înțepase. Am aflat la plecare cum. Din toată grămada rămăseseră doar pantofi desperecheați, sau rupți de la căutările coloraților. Știi cum arată găina care scormonește în băligar? Așa arătau și ăștia care căutau câte un pantof desperecheat în maldărul din țarc. Acum mai erau doar câțiva nemulțumiți, întorși din sat cu câte un pantof desperecheat în mână. Nu-mi plăcea atmosfera. Simțeam o mârâială de nemulțumire, Patrik era destul de de departe cu victima lui, eu, singur cu sacul în care estimam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
care au furat jumătățile, care oricum se vor bucura că și-au luat pantofi mai ieftin, iar dacă e genial, le dă pe gratis, în locul pantofilor de carton, pentru că tot ăștia au fost fraieriți inițial." Patrik a început să strângă țarcul, în timp ce supăratul culegea resturile de pantofi. M-am prins că avea dreptate. Pe supărat îl ajuta deja tot satul. Nu știu de unde dracu' au apărut, dă parcă erau acolo toți cumpărătorii de adineauri. Și toți scoteau de sub bubu-urilee gigantice pantofi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
decât niștii gîjîituri. Efortul e prea mare. Pierd puțin contactul cu lumea. Mai trezesc cățeii care și-au luat inima în dinți și s-au apropiat de canapea. Mă miros amândoi. Grija lor îmi dă putere, așa că mai târăsc până la țarcul lor. Fraierii se țin după mine. îi închid fără probleme, mă întorc în casă, apăs butonul de la interfon să deschid! poarta și mă scurg în canapea, fără vlagă. îmi mai revin când intrll Roșa cu cei de la Salvare. înțeleg frânturi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
că de văzut, le-a văzut de mai multe ori, numai că de gustat, le-a gustat abia acum pentru prima dată și i-au plăcut foarte mult. Cum sinceritatea fără limite a copiilor nu se poate izola în niște țarcuri delimitate de te miri ce garduri de sârmă ghimpată, alți 3-4 dintre ei s-au aliniat situației lui Vova. Tovarășa vajataia a rămas binișor descumpănită... meditativă în fața atreadului aliniat ca pentru raport.... Cum?? În Saiuzul nostru măreț și bogat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fără a fi fost răi cu adevărat?”-întreabă Doctorul. „Parțial, ai dreptate. Căci perfecțiunea și bunătatea se clădesc pe scheletul crimei și efervescenței furibunde. Și zeii trebuie că au fost odată animale, altfel nu ne-ar fi clădit lumea ca țarcurile lor. Îngerul are nevoie de demon ca să poată rămîne sus. Altfel, de unde tupeul sfinților de a rămîne în istorie?” Secundele trec. Pasărea reptilă se rotește amețitor oprind timpul iar clipa încremenită nu mai are sens. Gîndul doare și prin timp
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lui’53, și-a ridicat o căsuță din vălătuci cu o cameră și o tindă pe care a acoperit-o cu stuf. A săpat fântână în curte. Și-a cumpărat o capră care să-i dea lapte, făcându-i și țarc. Apoi a mai făcut un coteț pentru câteva găini. Spre toamnă s-a apucat să desțelenească la hârleț o parte din imaș, pregătindu-l astfel pentru a-l însămânța în primăvara următoare cu ceva porumb, cartofi, fasole și legume, căci
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că nu va mai continua... -...Până-ntr-o zi, când bunicul născoci o idee turbată. Își investi tot capitalul cumpărând câteva sute de jderi de la o crescătorie și naiba știe de unde o sumedenie de vizoni. îi puse separat, în două țarcuri, pe care le făcu în spatele casei. Animalele se înmulțeau cu repeziciune. De fiecare dată alegea câțiva jderi bătrâni, îi jupuia de blană, le hăcuia carnea și o dădea de mâncare vizonilor. Lua, de asemenea, câțiva vizoni care nu mai participau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
printre cele mai arătoase din fermă. Deschise larg ușa, legă animalele una de alta, făcu același lucru și cu vițelușii, și, cu o bucurie imensă În suflet, porni către casă. Reveni spre amiază. Animalele se terminaseră de tot. Adăposturile și țarcurile erau goale. Hămesiții de libertate și de distrugere au trecut la pasul următor: dărâmarea și Împărțirea construcțiilor. Au luat-o ușurel: cu acoperișurile, au trecut la ziduri, au coborât la padocuri, și, În cele din urmă, au dislocat, din pământ
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oamenii, ținându-se cu mâinile de burți, de râs, dar el nu se impacienta de fel. Ba, char, se bucura. Și, după ce tractorul cu remorca au fost trase unde era indicat, iar vaca, dată jos, și dusă alături de celelalte, din țarcul lor de zi, din partea de sus a curții ceapeului s-a auzit o mare gălăgie. Și veneau, oamenii, și se tot adunau, ca la ceva ieșit din comun. Și, chiar, era, cu adevăratelea, ceva ieșit din comun. Conducerea ceapeului hotărâse
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ÎNCĂPERII. SE GHEMUI ACOLO, ȘI HEDROCK VĂZU CĂ MIȘCĂRILE VIOLENTE ALE ANIMALULUI TRĂDEAZĂ DEJA ACCELERAREA PROCESELOR VITALE. ÎNCET, ÎNCEPU SĂ SE RĂSUCEASCĂ PE O PARTE. OCHII STICLOȘI ÎL STRĂPUNGEAU PARCĂ PE HEDROCK ÎN TIMP CE ACESTA SE TRĂGEA CLĂTINÎNDU-SE AFARĂ DIN ȚARCUL ȘOBOLANULUI, ÎNDREPTÎNDU-SE SPRE SUITA DE ÎNTRERUPĂTOARE ALE CURENTULUI ELECTRIC. ANIMALUL NU SE STRĂDUI SĂ-L URMĂREASCĂ; PESTE O CLIPĂ HEDROCK IZBUTISE DEJA SĂ TRAGĂ PÎRGHIA CE FURNIZA ENERGIA CORESPUNZĂTOARE PROPORȚIEI DUȘMANULUI. MAI ÎNCET DE DATA ACEASTA, SE ÎNTOARSE ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
FIECARE AVEA ACUM O NOUĂ LIOTĂ DE PUI ȘI JUDECÎND DUPĂ MĂRIMEA LOR DEDUSE CĂ S-AU NĂSCUT DUPĂ CE FUSESE ÎNTRERUPT PROCESUL MECANIC DE CĂTRE ȘOBOLANUL CARE SCĂPASE AFARĂ. I-AR FI LUAT PREA MULT TIMP SĂ REPARE SPĂRTURA DIN MARELE ȚARC METALIC, DAR PROCESUL FU RELUAT CU PRECIZIE AUTOMATĂ, DIN CLIPA ÎN CARE READUSE ÎNTRERUPĂTOARELE ÎN POZIȚIA LOR INIȚIALĂ. ERA UN PROCES CUM NU SE POATE MAI SIMPLU. ÎNCEPUSE CU UN MILENIU ÎNAINTE, PRIN INTRODUCEREA UNEI DUZINI DE ȘOBOLANI (ȘASE MASCULI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NU SE TERMINA PRIMA PORȚIE. LA CAPĂTUL CELĂLALT AL CORIDORULUI ERA MOMEALA, ÎNĂUNTRUL CĂREIA SE AFLA UN MINUSCUL AMPLIFICATOR AL ARSENALELOR. ODATĂ ÎNGHIȚIT, ACEST AMPLIFICATOR SE ÎNCĂLZEA DE LA TEMPERATURA CORPULUI ȘOBOLANULUI ȘI DECLANȘA UN RELEU CARE DESCHIDEA UȘIȚA SPRE UN ȚARC LUNG, LAT ȘI ÎNALT DE DOISPREZECE METRI. DE ASEMENEA PUNEA ÎN MIȘCARE PODEAUA MICULUI CORIDOR. FIE CĂ-I PLĂCEA, FIE CĂ NU, ȘOBOLANUL ERA IZGONIT DE ÎNDATĂ ÎN LIBERTATE. ȘI UȘIȚA ACEEA SE ÎNCHIDEA, BLOCÎNDU-I ÎNTOARCEREA. ALTĂ HRANĂ DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă Târziu, când mâini de lună presară tibișir... Și haimana, și pururi încăierat cu vîntul: Din târg, în mahalale; din Schei, în vreun cătun, Un strigăt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
morții, dar toți erau fericiți, "trebuia să ajungem și la asta", spuneau unii aproape în șoaptă, "era prea multă foame și disperare, trebuia să dăm drumul la porțile temniței, dar acum ce ne facem, stăm adunați aici ca oile în țarc, cineva trebuie să ne conducă, dar cine să fie acela din marea aceasta de oameni", toți se gândesc la acest lucru, în piață s-a lăsat o liniște nefirească, în centrul orașului îi așteaptă tancurile armatei populare, "pe ei cine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe emotiva, care se adeverea astfel, protestă moale, jenată de exagerarea prețuirii, făcută de față cu atâția oameni străini: Da' nu ți-e oarecum, să te lauzi atâta, bărbate?... Pe urmă, când Vartolomei i-a poftit să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis poarta țarcului, au început să latre aproape o sută de câini, speriați de lumina care pătrunsese în cuștile lor întunecate. — Poftiți, vă rog. Urmându-l pe tânărul însoțitor, Gaston și Tomoe au fost copleșiți de lătraturile jalnice, care veneau dinspre câinii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]