2,211 matches
-
a păstrat tânără ca atunci. Hildegard îi spune râzând: „Toți visăm... Așa începe. Ca într-un vis...“ Se observă că povestirea este construită simetric: după un episod introductiv, plasat în lumea cotidiană, normală, a lui Gavrilescu, urmează trei episoade la țigănci, acestea tot în număr de trei „cifră ce va reveni de câteva ori în cuprinsul nuvelei; e primul număr fundamental considerat (de chinezi) perfect, expresie a totalității, a desăvârșirii. În tradițiile iraniene această cifră apare adesea dotată cu caractere magice
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
se regăsesc în numeroase povestiri magice asigură succesul încercărilor inițiatice și în același timp constituie un tot indisolubil. La unele popoare, numărul trei are numeroase sensuri secrete“ apoi trei episoade în lumea exterioară, acum anormala, și, în fine, reîntoarcerea la țigănci și plecarea definitivă, dincolo, deci are loc o pendulare între cele două planuri. Analizând această nuvelă, Sorin Alexandrescu afirmă că este vorba despre un „itinerar spiritual: Viață și Moarte, Profan și Sacru“. Nuvela pune accentul pe acel Mit al reintegrării
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cu binele, profanul coincide cu sacrul, pluralitatea coincide cu unitatea“ . Nuvela poate avea și alte interpretări: „Aici se dezvoltă cu o mai mare artă epică tema ieșirii din timp sau a trăirii simultane în două planuri diferite“. Așadar, timpul, la țigănci, are altă accepție, ar „curge“ după alte criterii. În concepția scriitorului, timpul „profan“, în care omul se zbate, încercând să-și depășească limitele pentru a se integra Timpului sacru, este timpul memoriei și al cotidianului prozaic. Gavrilescu este personajul tipic
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
desemnează un ciclu, peste care se adaugă o unitate, un început. Alt simbol întâlnit în operă este „dansul“, care are un caracter magic Niculina imită ritmurile lumii, disturbând desfășurarea monotonă a timpului. Dansul are același rol, ca și în La țigănci, de a înțelege destinul și posibilitatea de a transgresa timpului său limitat. Se vorbește foarte mult despre libertatea absolută, iar spectacolul, acea „artă magică“, este singura lor șansă de a o cunoaște. Se observă că Niculina își schimbă mereu costumația
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
pierderea inițiativei motorii. Ea poate fi indusă prin hipnoza (catalepsie hipnotică). Starea de catalepsie este stadiul în care Zerlendi poate descifra gândurile oricui prin simpla concentrare a atenției. Sindromul „Alice în tara minunilor“ este întâlnit la Gavrilescu, personaj din La țigănci, și constă în depersonalizare și derealizare individului, cu pierderea sau distorsiunea reperelor spațio-temporale. Pentru această se folosește tehnica paradoxului temporal, adică crearea a două universuri paralele, care adesea se suprapun, fără ca el să conștientizeze acest fapt; întâlnim dialectica sacrului și
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
P. Janet), subiectul se simte detașat, izolat de concretitudinea lumii, care-și pierde „familiaritatea“, devenind pentru acesta un spațiu străin“. Derealizarea este întâlnită la Gavrilescu și la Iancu Gore, personaje centrale din Douăsprezece mii de capete de vite, respectiv La țigănci, care se întoarc în timp, iau parte la niște evenimente, apoi, revenind la timpul concret, nu-și pot explica cele petrecute cu câteva minute înainte. Extatice, halucinații (cf. gr. ekstatikos „transportat, tulburat“) sunt halucinații vizuale care au un răsunet afectiv
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
eveniment» aparent extraordinar, fantastic poate fi acceptat de cei care îl trăiesc ca pe un lucru care pornește de la sine și de care ei nu se gândesc să se teamă“. Un echivoc, probabil cel mai interesant din întreaga nuvelă La țigănci, este faptul că Gavrilescu pomenește de câteva ori numele colonelului Lawrence, fără să știe cine este acesta. Îl auzise doar în tramvai, așa cum Ștefan, personajul central din romanul Noaptea de Sânziene, aflase de la niște studenți despre existența camerei Sambô. Într-
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cineva sună, dar nu vorbește, fapt ce întărește ideea de nesiguranță a acțiunilor: „Târziu, așeză receptorul în furcă și adăogă: Nu e nimeni!“. Nesiguranța este sugerată prin punctele de suspensie din final, care poate avea interpretări multiple. În nuvela La țigănci, Hildegard îi spune lui Gavrilescu râzând: „Toți visăm... Așa începe. Ca într-un vis... “, iar în finalul nuvelei Douăsprezece mii de capete de vite o femeie strigă: „Ionica! Unde mi-ai fost, Ionică! Te caut de un ceas, diavole!“. Aceeași
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Exodul de țărănime spre oraș, impus de regimul comunist, a adus cu el și forma aceasta contrafăcută de alai nupțial, dînd naștere la ceea ce vedem acum pe străzile orașului: grupuri pestrițe urlînd în dialect și cîntînd fals, însoțite de inevitabilele țigănci cu puradeii aferenți. Și asta, într-un oraș care a cunoscut ținuta civică, bunul gust, demnitatea. 9 iunie În preajma sfîrșitului, internat, Camil Petrescu nu-și dezminte forța caracterului și, de ce nu, umorul. Tratat de magistrul doctor Lupu, este găsit de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conașule! Nu mă-ntorc: bănuiesc, cu ochiul pineal, neamu'. Iar: hei, conașule! Și simt lipăitul pașilor desculți tot mai aproape. Nu mă-ntorc. Din ce în ce mai agresiv: hei, conașule! Cînd să urc treptele de la Galeria Dominus, să scap, aud glasul mînios-exasperat al țigăncii: hei, colega! Mai peste tot, la intrarea în impozantele edificii, tîrtani, vorba Chiriței, tîrtani bruneți, cu mîinile-n buzunare. Vreau doar să revăd somptuosul hol al Casei Cantacuzino-Enescu, sălașul lumii bogate și fine din cealaltă Românie. De pe scaune, țoșcăind după break-fast-ul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Culturii. Japonezul are un moment de maximă inspirație și, văzînd lîngă Lapidarium un grup de țigani curați și foarte decorativi, îi abordează, rugîndu-i prin mimică să-i dea voie să se fotografieze cu puradelul lor sugar. Zis și făcut. Tînăra țigancă îi întinde pruncul, japonezul îl ia atent, ca pe ceva din altă lume, și-i roagă și pe ceilalți din grup să-l încadreze. Japonezul retrocedează copilul și face temenele de mulțumire. Pînă aici totu-i perfect și consumat, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Japonezul retrocedează copilul și face temenele de mulțumire. Pînă aici totu-i perfect și consumat, nu-i așa, într-o lume civilizată: cu japonezii permițîndu-și gesturi vivant-extravagante, cu țiganii înțelegîndu-i amuzați. Cînd însă cei doi străini vor să se desprindă, țigăncile, văzînd că nu obțin nimic, tabără pe ei, gata să le înșfece sculele ultramoderne. Dar chiar și după ce asiaticii se arată galantoni, țigăncile îi sufocă. Speriați, japonezii uită de drăgălășenia companionilor lor de-o clipă și recurg la unica delimitare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
japonezii permițîndu-și gesturi vivant-extravagante, cu țiganii înțelegîndu-i amuzați. Cînd însă cei doi străini vor să se desprindă, țigăncile, văzînd că nu obțin nimic, tabără pe ei, gata să le înșfece sculele ultramoderne. Dar chiar și după ce asiaticii se arată galantoni, țigăncile îi sufocă. Speriați, japonezii uită de drăgălășenia companionilor lor de-o clipă și recurg la unica delimitare: police! police! În San Marco, fotografia la minut presupune un mic scenariu. Fotograful, profesionist, instalat chiar în mijlocul pieței (ca să cadreze perfect Domul), e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ianuarie 1853 Acțiunea Operei Locul acțiunii: Biscaya și Aragon; anul 1409 Personaje: Manrico, un ofițer în armată prințului de Biscaya și fiul Azucenei (tenor); Ducesa Leonora, damă de companie a Prințesei de Aragon, îndrăgostită de Manrico (soprana); Azucena, o bătrână țiganca (mezzosoprana); Contele de Luna, tânăr nobil în slujba Prințului de Argon și îndrăgostit de Leonora (bariton); Ferrando, căpitan în armată lui de Luna (baș); Ines, confidenta Leonorei (soprana); Ruiz, un soldata sub comanda lui Manrico (tenor); Un țigan bătrân (baș
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
este sfâșiata de gelozia stârnita de atenția pe care Leonora o acordă rivalului sau, trubadurul Manrico. În dorința de a-si ține soldații treji, Ferrando le povestește istoria cu bătrânul Conte de Luna (Abbietta zingara). Se spune că o bătrână țiganca a fost găsită aplecata asupra leagănului fiului celui mic al bătrânului Conte de Luna, Garcia. Deși a fost gonita de lângă leagănul pruncului, după puțin timp copilul s-a îmbolnăvit și a început să slăbească de la o zi la alta. Învinuită
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
leagănului fiului celui mic al bătrânului Conte de Luna, Garcia. Deși a fost gonita de lângă leagănul pruncului, după puțin timp copilul s-a îmbolnăvit și a început să slăbească de la o zi la alta. Învinuită că a practicat magia neagră, țiganca a fost prinsă și arsă pe rug. În chinurile morții bătrână țiganca a cerut fiicei ei, Azucena, să o răzbune. Imediat copilul Contelui a dispărut din leagăn și deși de atunci nu s-a mai auzit nimic depre copil, bătrânul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fost gonita de lângă leagănul pruncului, după puțin timp copilul s-a îmbolnăvit și a început să slăbească de la o zi la alta. Învinuită că a practicat magia neagră, țiganca a fost prinsă și arsă pe rug. În chinurile morții bătrână țiganca a cerut fiicei ei, Azucena, să o răzbune. Imediat copilul Contelui a dispărut din leagăn și deși de atunci nu s-a mai auzit nimic depre copil, bătrânul Conte a refuzat să creadă că acesta a murit. La moartea bătrânului
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
deși de atunci nu s-a mai auzit nimic depre copil, bătrânul Conte a refuzat să creadă că acesta a murit. La moartea bătrânului conte, acesta i-a poruncit fiului său, Contele de Luna, să continue să o caute pe țiganca. Ferrando spune că, deși au trecut mulți ani de la întâmplarea relatata, el ar fi în stare să o recunoască pe țiganca, dacă ar avea șansa să o reîntâlnească. Tabloul 2. O grădină în palatul Prințului de Aragon. Leonora îi mărturisește
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
La moartea bătrânului conte, acesta i-a poruncit fiului său, Contele de Luna, să continue să o caute pe țiganca. Ferrando spune că, deși au trecut mulți ani de la întâmplarea relatata, el ar fi în stare să o recunoască pe țiganca, dacă ar avea șansa să o reîntâlnească. Tabloul 2. O grădină în palatul Prințului de Aragon. Leonora îi mărturisește dragostea ei pentru Manrico confidentei sale, Ines (Tăcea la notte placida...Di tale amor che dirsi). În momentul în care cele
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Conte în duel dar un sentiment misterios l-a împiedecat să o facă. Actul ÎI. "La Gitana" Tabloul 1. O tabără a țiganilor. Țiganii intonează faimosul cor, “Corul nicovalelor“. Manrico stă așezat alături de mama lui, Azucena. Azucena este fiica bătrânei țigănci arsă pe rug cu mulți ani în urmă. Ea este acum înaintată în vârstă, dar continuă să fie animată de dorința de răzbunare (Stride la vampa). Țiganii se pregătesc să plece la muncă în timp ce Azucena îi povestește lui Manrico că
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de Luna care asediază cetatea Castellor (Or co' dadi, mă fra poco). Contele iese din cort. El aruncă o privire spre fortăreața de unde rivalul său îl desfide. Se produce o mare agitație provocată de faptul că soldații au capturat o țiganca găsită dând târcoale taberei. Ferrando o aduce pe Azucena. Interogata despre motivul prezenței sale acolo, Azucena spune că este o biată femeie rătăcitoare care nu face nimănui nici un râu (Giorni poveri vivea). Dar Ferrando recunoaște în țiganca cu părul albit
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
au capturat o țiganca găsită dând târcoale taberei. Ferrando o aduce pe Azucena. Interogata despre motivul prezenței sale acolo, Azucena spune că este o biată femeie rătăcitoare care nu face nimănui nici un râu (Giorni poveri vivea). Dar Ferrando recunoaște în țiganca cu părul albit și acoperită de riduri, pe cea care pentru a-și răzbuna mama, a aruncat în flăcările rugului pe fratele Contelui. În timp ce țiganca neagă vehement acuzația ce i se aduce, ea invocă numele fiului ei Manrico pentru a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
femeie rătăcitoare care nu face nimănui nici un râu (Giorni poveri vivea). Dar Ferrando recunoaște în țiganca cu părul albit și acoperită de riduri, pe cea care pentru a-și răzbuna mama, a aruncat în flăcările rugului pe fratele Contelui. În timp ce țiganca neagă vehement acuzația ce i se aduce, ea invocă numele fiului ei Manrico pentru a-i sări în ajutor. Acest lucru îl înfurie și mai mult pe Contele de Luna care ordona că țiganca să fie aruncată în închisoare și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
flăcările rugului pe fratele Contelui. În timp ce țiganca neagă vehement acuzația ce i se aduce, ea invocă numele fiului ei Manrico pentru a-i sări în ajutor. Acest lucru îl înfurie și mai mult pe Contele de Luna care ordona că țiganca să fie aruncată în închisoare și arsă pe rug. Tabloul 2. O cameră în cetatea Castellor. Leonora este pe punctul să devină mireasă lui Manrico, care își declară imensă dragoste pe care o nutrește pentru ea (Amor-sublime amore). Serenitatea scenei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ei. El ordona că Manrico să fie dus la eșafod și o târaște pe Azucena lângă fereastră turnului pentru a fi martoră la execuție. Cand satisfăcut de împlinirea sentinței Contele de Luna îi spune Azucenei È spento! (A murit) bătrână țiganca îi răspunde: Egli era tuo fratello!.. (Era fratele tău). Cutremurat de aflarea adevărului Contele pronunța cuvintele Ei!... quale orror!... (Ce oroare!). Azucena, în tranșă, își exprimă satisfacția de a-si fi răzbunat în sfârșit mama: Șei vendicata, o madre! în timp ce
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]