KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

în alta, învelite într-o pungă de polietilenă. Femeia ia copilul în brațe, ia și una din olițe, îndreptîndu-se spre chelner, întrebîndu-l din priviri unde e toaleta. Intră după o bucată de zid, dar se întoarce imediat, furioasă, în timp ce copilul țipă, lovind-o cu mîinile peste obraz. Cînd se apleacă și schimbă olița, luînd-o pe cea albastră, copilul tace, iar palmele lui, ridicate deja să lovească, se opresc un timp în aer, după care ating încet obrazul, șoptind: "mă-măi..." Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cei din schimbul doi, care n-au avut cu ce pleca, dorm prin vestiare, pe paturi improvizate din saci de hîrtie. Directorul a dat dispoziție la cantină să le pregătească mîncare; maiștrii au făcut deja tabele. Ce-ți face băiatul? Țipă, umblă toată casa, trage de tot ce prinde. Poate face nevastă-mea, acum, o fetiță rîde Ion. Dacă acceptă soacră-mea prețul, vindem casa, că-i cu sobă, și ne mutăm, pe-aproape de tine, la blocul care va fi gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răsucește cheia și se apropie de patul improvizat, scoțînd de jos, dintre lăzi, o sticlă: Bei și cu mine un pahar? Fata, trezită bine din somn, ridicată deja în capul oaselor, trăgîndu-și pătura pînă sub bărbie, stă speriată, gata să țipe, dar cînd Pavel își înfige degetele în pătură, vrînd s-o smulgă, s-o arunce într-o parte, închide ochii încet, întinzîndu-se ca mai înainte, șoptind un cuvînt de încuviințare. *** "N-a vrut să vină înaintea mea! gîndește cu ciudă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se aude tot mai slab prin stratul gros de zăpadă, în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge-o dracului! țipă Radu, căutînd ceva să îmbrace, pornind o avalanșă de înjurături la adresa băuturii. Alo, alo! strigă în telefon, după ce formează 09 v-am rugat o convorbire cu Sălcii... Dați-mi-o urgent! Ce naiba, e-aproape cinci... V-am dat, tovarășe, legătura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el cu pași mărunți: Poftim! Cum să aud dacă-i închis?! Numai tu ai făcut-o, după ce-ai vorbit cu papițoiul tău aseară, să nu mai fii deranjată! exclamă, continuînd să se învîrtă prin cameră. Te rog să nu țipi spune Paula încet. Amintește-ți că tu închizi mereu telefonul cînd vii, să nu te deranjeze. Fără apropo-uri, știi! Tot îmi dai atîta peste nas. Mai bine... Mai bine ce? întreabă Paula după o pauză lungă, dar, ca să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că după-masă, cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți fie rușine... țipă Doina trîntind telefonul cu putere, că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu neamul tău, dar ești și nărăvașă, ca ei... Dacă-mi treci pragul după-amiază, te dresez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dinspre intrarea în grupul sanitar vocea unuia din gemeni, scăpat din mîinile mamei, venit în fugă, cu un picior de pui în mînă, știind că pe acolo a dispărut cățelușa. Cînd este prins și luat pe sus, copilul începe să țipe cît îl ținea gura. Femeia îi arde un vîrf de palmă peste obraz, după care copilul începe să se zbată, aruncînd cît colo carnea din mîna sa. Ce naiba nu te poți abține?! murmură soțul, amăgindu-l cu greu pe celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
autogara îi spune lui Radu, văzîndu-l singur, cu telefonul la ureche, mușcîndu-și buza de jos. Am telefonat eu și mi-au spus că autofreza n-a putut avansa mai mult de cinci kilometri. Și stați ca tîmpiții, cu mîinile-n sîn?! țipă Radu în telefon celui care-i spune același lucru ca Paula. Te pomenești că te bucuri? o întreabă încet pe Paula, aruncînd telefonul în furcă, apropiindu-se de ea. Să nu mai vii pe la mine nici măcar pentru pijama; am aruncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de cocoș... dă din mînă Runca a lehamite. Ce-ai fi vrut să fac? Știi măcar cum e la Sălcii? Sau tu nu te duci pe-acolo, că n-au camere de închiriat și nici porumb în jur... Un grajd! țipă Runca, văzîndu-l pe Radu că face un pas spre el. Într-un grajd e mai bine, mai cald! Radu a rămas descumpănit, înfiorat de țipătul colegului, cu privirea fixă prin fereastră, afară, unde viscolul se dezlănțuie din plin. Cum naiba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
anume are de făcut. Ar trebui să tragem cu ceva zăpada de pe acoperiș spune un călător, dar cum arhitectul doarme, vorbele creează o tăcere grea, spartă într-un tîrziu de sunetul telefonului. Toți întorc capul spre capătul barului, unde șoferul, țipînd în telefon, încearcă să se înțeleagă cu cei de la autogară. Se aude prost, foarte prost spune el după ce închide. Important e că freza vine spre noi. Cînd? întreabă profesorul că freza trimisă dimineață s-a întors la autogară. Vorbe! se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
adune cîteva ghinde. Merg apoi în bucătărie, cer un cuțit și le curăță de coajă. Le prăjesc eu; dumneavoastră mergeți la copii spune femeia, făcînd un semn cu capul spre sală, unde băieții, de cum l-au zărit pe tatăl lor, țipă întruna. Pá-pa, pá-pa plîng într-un glas, cînd tatăl se așază pe un scaun, luîndu-l pe cel din brațele studentei. Mircea Emil, trezit de atîta zgomot, își saltă pălăriuța de pe ochi și părăsește scaunele, îndreptîndu-se spre bar, căutîndu-l cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mici arată bătrîna cu capul spre copii, absentă la reacțiile profesorului -, mă uit și-mi dau seama că nu te poți numi părinte decît dacă-i ții lîngă tine, dacă-i crești tu, de-atunci cînd nu știu decît să țipe și pînă ajung la maturitate... Uite, vezi se înflăcărează ea cu privirea pierdută pe fereastră -, la Maria am fost tînără, în plină..., deh!, soția lui Bujoreanu, nu știu cît l-ai cunoscut, dar el, din primii ani, s-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fîlfiind prin aer, aterizînd la capătul patului, între pernă și perete. Deasupra coatelor simte cum tînărul i-a cuprins brațele, apoi, strîngînd-o, o apropie. Își zice că trebuie să reacționeze în vreun fel, să se elibereze, să protesteze, eventual să țipe, dar nu-și poate crede că e adevărat, că Mihai a îndrăznit să o atingă. O mînă i-a eliberat brațul, simte cum degetele lunecă în sus, pe gît, spre obraz... Ești frumoasă, Maria; frumoasă ca un blestem... Cealaltă mînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de aceleași vorbe, aceeași metaforă a luminii și cu aceeași zbatere nebună a viscolului de afară. Apoi, brațul atins de degetele lui Mihai, aduce imaginea brațului puternic, scuturat cu ură, în holul Universității, să se elibereze, lăsînd-o pradă deznădejdii: Nuu! țipă scurt Maria, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în abdomen, ca și cum ar fi fost înjunghiată; apoi se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și rămîne așa un timp, înmărmurită, după care, cu mișcări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lor", iar tu, după cîte văd, trăiești din plin. Mulțumesc! zice smulgîndu-i blana cred că nu-i nevoie să fii așa drăguț. De ce vrei să scapi de mine atît de repede? întreabă, începînd să-și îmbrace blana. Să nu mai țipi încă o dată, răspunde Mihai că dacă nu intru eu în spital cu inima, îmi intră Miliția în casă, cu forța, chemată de vecini, să vadă ce se petrece. Maria a încremenit cu mîna întinsă, de care îi stă agățată blana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din universul spiritual al acestei femei. O vede cum se topește încet, mîna îi cade pe lîngă corp, lăsînd blana ca pe o cîrpă la picioarele ei, apoi, încet, se retrage și se așază în fotoliu. Deci e-adevărat, am țipat clatină Maria din cap afirmativ, pierzîndu-și privirea în jos. Mi s-a părut că am avut doar intenția, ori că țipătul s-a dezlănțuit doar în mine... Mihai ridică blana și o agață la locul ei de mai înainte, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îngrijitoarele stăteau la povești, în bucătărie... a continuat Săteanu și femeile au răsuflat ușurate, că nu despre îngrijirea dată de ele ar fi vorba. Fetița a stat tot timpul în brațele lui, iar dacă încerca să o pună pe pat, țipa și se ținea cu mîinile de guler, că, mult timp, pînă spre seară, nu a putut nici haina să și-o lase. Nu te temi că o să ai neplăceri la serviciu ? își amintește Maria Bujoreanu că l-a întrebat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și-o pot spune și în instanță, sub prestare de jurămînt, că... insolența..." Vorbe frumoase, dificile, greu de crezut să le fi scris un muncitor care nu știa nici cuvîntul "scuze", înlocuindu-l, după o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor. Am, am! Ham face nani, puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
azi. Autofreza tocmai s-a întors din drum iarăși. Foarte bine! exclamă Maria. Lăsați-i să crape acolo. Doamnă, doamnă... încearcă șeful autogării să se explice, înfiorat de vocea fermă, autoritară, dar telefonul i-a fost închis. Ești un tont! țipă către șoferul din fața sa. Cum să nu poți avansa?! N-ai decît să te duci dumneata. Deja am boțit două. Trebuie să anunț comandamentul județean că n-am rezolvat-o cu Sălcii. Să vezi ce pățim! Ne spînzură Săteanu. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ele există ori ba. Și-n ochii Mariei s-au aprins azi steluțe cînd, sărind din fotoliu, mi-a strigat: "Dumnezeule mare! Și tu ești ca un blestem, și tu...", dar s-au stins brusc, acoperite de durere, cînd a țipat cu sălbăticie. Chiar atît de inuman să se fi purtat bărbatul acela cu ea?! Hm!... Acel bărbat, care e tatăl biologic al Doinei..." Să aflăm și părerea tineretului utecist face președintele un gest cu palma spre fete, invitîndu-le la discuție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să dea în tată și să iasă din sat cu fruntea sus, ca ascensiunea lui să devină rapidă, pînă la situația de acum, cînd prepelițele îi sînt aduse pe tavă, nici măcar nu mai trebuie să umble în contra vîntului. Ești rău! țipă Doina, întorcîndu-se cu fața spre cuier, îndesîndu-și-o în poala hainei sale de blană. Nu vezi decît răul din om, decît cea ce-ți convine! Tata e un om bun. A plecat de acasă pentru că bunicul... Vă place să judecați numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Scoate agenda, caută, formează prefixul orașului Iași, urmat de numărul unui telefon. Alo, tovarășul procuror-șef Cîmpeanu? întreabă cînd aude mormăitul unui bărbat trezit din somn. Ați lucrat acum douăzeci de ani la uzina mecanică, la...?... Lua-te-ar Dracu'! țipă Cîmpeanu -, sau mai bine te lua atunci, cînd te-a sfîșiat cîinele, că sănătos n-ai rămas, văd. Lasă, dragă, dormi spune mai încet -, e Săteanu... Ce vrei, Toadere, că și zilele trecute m-am întrebat ce-i fi vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se alintă femeia gîdilată de pătura aspră, așternută jos vreau să știu, că prea ești... De la pension îi șoptește în ureche Mircea Emil -, dar nu pentru găini, ci fazani, de la o parohie rîde el, simțindu-i căldura trupului încins. Cuuum?! țipă înăbușit femeia, trezindu-se de-a binelea, înțelegînd că-i în brațele unuia venit din închisoare, dar prea tîrziu să se mai poată retrage; caută totuși cu mîna lemnul lăsat deoparte, să-i dea în cap, sfîrșind prin a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu vrei să iei fotografia? Poate scapi dumneata cu viață, dă-i-o lui giner'-miu și spune-i... că-i a lui rostește mai încet femeia, parcă înghițind cu greu nodul din gît. A lui?! Doina e-a lui!? țipă profesorul. A lui Theodor Săteanu?! Bătrîna clătină lung din cap, lăsîndu-se în voia vîntului pornit mai cu ură: Cînd dumneata ai plecat cu Maria la Operă, eu am rămas cu un muncitor, elev la seral, care venise să-mi ceară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
naștere al fetiței, zicînd că-i a mea, iar eu m-am speriat de moarte... De ce-a făcut-o?! Pentru că i-ai întors spatele după ce ți-ai bătut joc de ea ripostează cu fermitate bătrîna, dar profesorul continuă să țipe: Ba mi-a reținut, la agenție, și bilet lîngă tine, scorpie! strînge cu putere gîtul femeii. Cînd o vede pe bătrînă căzută în genunchi, în zăpadă, privindu-l cu ochii măriți, spune, umplîndu-și vorbele cu dispreț: Și eu, care l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]