1,168 matches
-
Și de va fi să nu mai știu, Și dacă nu va fi să-mi spui, Rămâne vina nimănui În vina mea de mai târziu. Și de va fi să ațipesc, Și dacă nu mă vei trezi, Rămân în tot ce poate fi La fel de simplu și firesc. Și de va fi să nu mai vreau, Și dacă nu mai vrei să știi, Rămâi cu-aceste bucurii Ce-s vinovate că mă
Cântec pentru mai târziu by Mariana Eftimie Kabbout () [Corola-publishinghouse/Imaginative/469_a_760]
-
dureroasă amintirea aceea. - De s-ar face ziuă mai repede!... murmură el, ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. Noaptea, timpul parcă se scurge altfel... după alte legi!... își zise el în gând, uitându-se la fereastră, cum se iveau zorile. Ațipi. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul, și, încet-încet, alunecă într-un somn adânc, cu vise, parcă fără capăt... Se făcea, că se lupta cu nămeții până la genunchi în drum spre cimitir la Vasilica. In cimitirul pustiu, se pomeni strigând: Am
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a spus cineva. - Pentru greșeala pe care am făcut-o, n-ar fi deajuns nici dacă mi-aș smulge inima din piept și în mii de bucăți aș rupe-o!... murmura el plângând. Greșeala pe care o făcuse îl copleșea. Ațipi... Cât a dormit, n-a știut. S-a trezit dintr-un vis... ... Se făcea că se află într-o încăpere mare, întunecată, și un fulg negru, mare, după ce a plutit o vreme prin cameră, se așeză pe pieptul lui în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
această amintire, cu vremea, încet-încet, pălea... Simțea, cu teamă în suflet, că valurile zilelor, unele după celelalte îl vor acoperi ca o ploaie de cenușă, și vor șterge urma... și atunci, totul se va sfârși, va fi pierdut fără speranță. Ațipi... Și, în somn alunecă într-un vis... ... Se făcea, că, Emil se pregătea să plece la scoală... parcă, fără tragere de inimă. ”- Mi s-a părut că era cam abătut!... murmură Iorgu uitându-se către Vasilica. Nu era în apele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și Dumnezeu, neumblate, erau închise. Acum, pe cine să implore... cui să se roage!... Cum să apeleze, acum, la Dumnezeu după ce atâta vreme s-a ținut departe de El... Când trupul, mintea și sufletul erau singura trinitate în care credea. Ațipise... dar, nu dormea, simți în el o spaimă care creștea în fiecare clipă, din ce în ce. Stătea culcat în pat, pe spate, cu ochii mari deschiși ațintiți în tavan, și cu iuțeala gândului retrăi frânturi de viață din copilărie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la tine, Fata ... vin, murmură el. Numai să se facă de ziuă! Era dumincă, trebuia să meargă la cimitir cu pomene, să aprindă candela și să ude florile la mormânt, dar mai cu seamă să se roage pentru iertare... Și, ațipi... alunecând într-un somn adânc. Pe la zece și jumătate, când se trezi, înainte de a merge la cimitir, s-a dus la Biserică. A aprins candeluța și lumânări la icoana Maicii Domnului, pentru pomenirea sufletului ei bun. Seara, ca de obicei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să Îmi corectez temele la Grammaire Avancée 2, cu ajutorul studenților la Pedagogie. Ajunsesem devreme, nu sosise Încă Père Joseph, și În așteptarea lui m-am așezat pe un scaun cu o revistă În mână. În forfota confortabilă din jur am ațipit. Pentru prima oară după multă vreme era liniște. Zburam peste o Întindere pustie, cu smocuri de tufișuri de stepă, și pete de zăpadă. Un loc unde să fii singur cu lumea tăcerii. Apoi, a Început vântul. Știam că trebuie să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
viața mea, care a legat definitiv șamanul din mine printr-un fir indestructibil și foarte prețios de angalok. Ceasul arăta exact opt și treizeci și cinci de minute când am pus creionul jos. Eram epuizată, m- am Întins În pat și am ațipit, scufundându-mă Într-un somn vindecător. Când m-am trezit, ceasul arăta unsprezece și unsprezece minute. m-am Îndreptat spre masă și am recitit poemul. Inima mea știe de ce bate fărĂ ca eu să știu. Doar Tu, care convertești toate pierderile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să îmi corectez temele la Grammaire Avancée 2, cu ajutorul studenților la Pedagogie. Ajunsesem devreme, nu sosise încă Père Joseph, și în așteptarea lui m-am așezat pe un scaun cu o revistă în mână. În forfota confortabilă din jur am ațipit. Pentru prima oară după multă vreme era liniște. Zburam peste o întindere pustie, cu smocuri de tufișuri de stepă, și pete de zăpadă. Un loc unde să fii singur cu lumea tăcerii. Apoi, a început vântul. Știam că trebuie să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
viața mea, care a legat definitiv șamanul din mine printr-un fir indestructibil și foarte prețios de angalok. Ceasul arăta exact opt și treizeci și cinci de minute când am pus creionul jos. Eram epuizată, m- am întins în pat și am ațipit, scufundându-mă într-un somn vindecător. Când m-am trezit, ceasul arăta unsprezece și unsprezece minute. m-am îndreptat spre masă și am recitit poemul. Inima mea știe de ce bate fără ca eu să știu. Doar Tu, care convertești toate pierderile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
atunci când un bărbat și o femeie ajung, În pat, unul deasupra celuilalt. Actul se consumă cu savoare. Cu mare poftă. Cu final Încântător, În ciuda diferenței de vârstă: el - peste șaptezeci de ani; ea - ceva peste douăzeci. Apoi se odihniră. El ațipi. Ea Îi duse cățelușul la baie și-l curăță, pe lăbuțe, apoi, veni lângă el, și adormi de-a binelea. Respirația ei, pe el, Îl trezi. Se ridică ușurel și se duse la bucătărie. Așeză o masă, Îndestul de bogată
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe părți componente - ultima, Thomas. Nici nu mai știa care din cele două femei l-a eliberat, oral, după ce, pe rînd, amîndouă Îl primiseră, cum era rînduiala lumii, În trupurile lor. Încovrigate, ca niște pisici mari, violonistele aproape că au ațipit, una dintre ele sforăia ușor, Thomas simțea cum și lui i se Închid, plăcut, ochii. Dimineața, cele trei componente sorbeau, liniștite, cafea cu lapte, fumau. Vorbeau puțin, băuseră, noaptea - după un somn de nici un ceas -, aproape o sticlă de whisky
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a plecat imediat. Mai întâi a studiat toate însemnările făcute în foaia de observație. Liniștit, a dat câteva instrucțiuni asistentei medicale Carmen Bădescu și s-a retras în biroul său. Întins pe fotoliu, lejer, cu ochii închiși, a încercat să ațipească, dar somnul nu se prindea de el. Stresul unei zile încărcate de evenimente își pusese amprenta asupra lui, așa încât se lăsă pradă acelei stări în care geana somnului îl ademenea molatic. Aflat la cumpăna dintre somn și veghe, doctorul Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
foarte târziu, întins pe pat, obosit și plin de regret, poate că somnul l-a liniștit, dar lacrimile sale udau perna... Tainicele cărări ale iubirii * ... Întinsă pe cearceaful mototolit și ușor umed de transpirație, Laura privea tavanul pe întuneric. După ce ațipise cu greu, i s-a părut că cineva o strigă în somn și s-a trezit. Nu trecea pentru prima oară prin astfel de stări doar că, de data aceasta, acea stare se manifesta mult mai intens decât precedentele. „Ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în școli. Hărmălaie inutilă. Damigenele sau dușmanii nu erau nici aici. Pentru a nu-i îngrozi definitiv și a-i face s-o tulească cu damigenele la vedere prin incinta clădirii, deșiratul "ofripse cu trucaje de Buftea". Căută să le ațipească vigilența. Adică se prefăcu că participă și el, cu însuflețire, la discuție, vorbind iute și mișcîndu-și amețitor colacii buzelor, parcă ar fi melițat. - Psît, bre piele! Bă, Bruță! Mă tot întreb, cataroiule... De ce i-o fărâmița ciohordoaica pe scârbele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spăimos, prevenitor, moralist, Fărădelegea. Iar numai pe anumite străzi, observă, de toți ocolite, nu păreau a nu exista asemenea locuri desăvârșite, gospodărești, în care te puteai aduna, întrema și gândi, puteai consuma și mâzgăli cugetațiuni pe șerveturi, ba chiar și ațipi, în secile și legănătoarele jumătăți de zi, din care scăpai numai după ce se învredniceau să dea peste tine colegii. Căci, o dată descoperit, colegii-l salvară, ei îl înnobilară în duh și tot ei dădură de lucru banului popii, domnișori de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care avansa pe culoarul din mijloc, cu seringile lui sub braț, cu dreapta prefăcîndu-se că scutură un termometru. Raicopol privi cu stupoare metoda brutală prin care delicioasa asistentă se strădui, în mai multe rânduri, să ia temperatura maiorului de miliție ațipit într-un pat paralel. Ce rost avea - se întrebă alergând, ca prin vis, Anghel Raicopol, între noii săi pasageri. Descotorosit fiind de cătușă. Încălecând garduri. Și întinzîndu-se, ca o cocă, pe podeaua unui automobil Lada. Ce rost mai avea să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încet își dădu seama cât de mult iar o dorește. - Va găsi Flora o soluție! își spuse încrezător Laur, necrezând totuși în iminența unui altfel de final. A pus ceasul să sune la ora 6. Nici nu știe dacă a ațipit când clopoțelul a sunat voios, n-are piedica pusă și imediat îl oprește din zdrăngănit. Se scoală aiurit, a dormit greu în aceste câteva minute sau ore. Acum este refăcut, este calm, este curios și este disperat< îl așteaptă meseria
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de-atîta-mi ești? Celălalt nu răspunse. Se rezemă de zidul rece. Cel tânăr simțea încă pe obrazul sfâșiat inelele comisarului. Îi țiuiau urechile și ar fi dormit. O durere ascuțită de dinți îl făcu să se perpelească încă mult timp. Au ațipit târziu. La miezul nopții, auziră iar lacătul. Săriră buimaci și înspăimîntați în sus. - Tot așa, Paraschive! spuse repede ăl bătrân. Dacă nu ne dovedesc, n-au ce ne face... Ucenicul simți o mândrie care-i umplea pieptul și parcă rănile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nihilism ce ne-o inspiră șoaptele ei, filtrate de teama și prudența noastră... Astfel se așază tăcerea la antipodul vieții. De câte ori îmi vine-n minte cuvîntul: rătăcire, de atâtea ori am revelația omului. Și tot de atâtea ori, parcă au ațipit munții pe fruntea mea... Suso ne spune, în autobiografia sa, că și-a gravat numele lui Isus, cu un stil metalic, în dreptul inimii. Sângele n-a curs în zadar, căci după o vreme descoperă o lumină în acele litere, pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să ne zărim în ochi - în epavele lui - și să ne mângâiem în naufragiul de poezie care-i privirea omenească. Conștiința neantului împreunată cu dragostea de viață? Un Buddha de bulevard... O idee stinge o plăcere și creează o voluptate. Ațipind reflexele, trezești reflexiile. Gândești doar când se oprește viața. De câte ori o ființă nu se poate "așeza" în fire, se află în prezența Răului. Tot ce ratează derivă din el - și el fiind imanent devenirii, toate ființele au de luptat cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi "muritor" înseamnă a nu putea respira fără setea de durere. Ea-i oxigenul individului și voluptatea ce se interpune între om și absolut. "Devenirea" - implicația ei... De nu mi-ar plăcea să îngrijesc blând erorile și de n-aș ațipi conștiința prin dulci înșelăciuni, unde-ar duce o veghe nemiloasă într-o lume nemilos îngustă? Nici o nebunie nu m-ar consola de puținul lumii, în clipele în care inima e o fântână săritoare într-un deșert. Experiența om a ratat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Tot așa, între mine și Dumnezeu, cerurile sub care n-am murit. Este atâta risipă de suflet în parfumuri, încît florile par nerăbdătoare de a-și da duhul în Paradis. Și când oamenii vor pierde icoana acestuia, îl vor reconstitui ațipind în inima unui parfum sau potolindu-și simțurile într-o privire mărită de melancolie. După ce Adam a distrus rosturile fericirii, Raiul s-a pitulat în ochii Evei. Tot ce nu izvorăște din prospețimea mâhnirii e de mâna a doua. Cine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se] cu mâna la buze. Pe uliță nu era nimeni. Luna apusese, părea că inima nopții își scursese sângele luminos, căci era întuneric... Cercă dacă ușa-i bine închisă, întinse o cergă veche peste mort și se culcă. Dar numai ațipea și nu putea dormi. El se zvârcolea în pat și din când în când își bătea cu pumnul în cap. Începu să ofteze și să geamă, se sculă din pat, lung și slab, și pipăi pin întuneric s-ajungă la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în ochii lui... și mă uitam... și mă uitam... și parecă m-aș fi uitat vecinic... Angelo asculta zâmbind. - Ș-apoi știi tu... îmi părea că și el se uită la mine... Ah! cum? Nu știu cum... Ce să-ți spun... Astfel ațipeam numai și vise vii treceau pe lângă ochii mei... Ah! cum aș fi în stare să-l iubesc... parecă i-aș săruta mînile dacă mi-ar permite... - Dar dacă el ar ști că tu-l iubești... dacă el te-ar iubi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]