1,909 matches
-
și cel mai mare clasic al literaturii române" (Romantismul român). într-un alt articol, Eminescu și poezia pură, unde teoretizează conceptul, foarte modern pe atunci, autorul ajunge la concluzia, care a putut surprinde, că marele nostru poet ,cu mult înaintea Abatelui Brémond și al lui Paul Valéry, a definit și el Poezia Pură, identificând-o - e drept în felul lui - când a spus în versuri definitive: ŤE un nu știu ce și-un nu știu cum/ în taina farmecelor saleť." Specificul național se leagă în
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
și în comparație, studiile despre lirica americană reprezentau în deceniul alcătuirii lor o noutate absolută, datul mai explică, prin notele de acceptare și chiar celebrare a unei rostiri fruste, pozitive, rustice, directe, la polul opus poeziei pure așa cum o concepea abatele Brémond, dualitatea unei conștiințe artistice. Fascinată de peisajul și de mirajul Helladei, de reflexele cerului acesteia într-o mare de azur, de scânteierile unui soare statornic de muchii de marmure, lirica i se îndrepta, în cei din urmă ani de
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
s-ar părea în chip "scandalos" pentru cei obișnuiți a suspecta transcendența, văzînd-o în ireductibilă opoziție cu o conștiință ce se respectă, de analogia dintre poezie și rugăciune. E o întîmpinare a acelei metafizici estetice căreia i-a dat expresie abatele Bremond (La poésie pure, Prière et poésie, 1926). Reformulînd unele principii scolastice, acesta propunea conceptul unei "poezii pure", ambivalente, imanente și în același timp transcendente poemului. În vederile sale experiența mistică nu absoarbe poemul, ci-l pătrunde, îi învăluie specificul
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
au generat structuralismul, neopozitivismul îndeobște, într-un aer de stagnare istorică (enciclopedismul fiind prin natura sa antiistorist). În locul gol lăsat de respingerea transcendenței și, în fond, a creației majore care posedă totdeauna un sîmbure transcendent (în altă parte, glosînd opera abatelui Henri Brémond, eseistul nostru ne reamintește adevărul intuit de poetica medieval-scolastică, după care "în tot ce e frumos se manifestă chemarea unei transcenderi"), se lărgește exclusivist zona praxisului, se impune trufia tehnicii nemăsurat proliferante. Oficiază sacerdoții utilului pentru care valoarea
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
cu care Toma, lepădîndu-se de ordinul monahilor benedictini din care făcuse parte de-a lungul adolescenței, a îmbrățișat traiul auster al călugărilor dominicani. Decizia tînărului de 19 ani de a renunța la o carieră la capătul căreia ar fi devenit abate benedictin a provocat supărarea familiei, silindu-i rudele să treacă la represalii concrete împotriva viitorului teolog. Să ne amintim că în secolul al XIII-lea statutul de monah nu era totuna cu cel de călugăr, și chiar dacă astăzi aceste cuvinte
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
în comun, într-un climat de senină înțelegere fraternă. Câte ceva despre baia unui episcop Mai mult, abația benedictină în care își scrie textul Sf. Gerard pare a fi suficient de mare pentru a avea nu doar o chilie dedicată solitudinii abatelui scriitor, separată de dormitorul comun (cf. Regulii S. Benedict 22, 3), ci și luxul unei „băi comune, cu apă încălzită” (termas), acolo unde, cum spune la un moment dat autorul, „încă ne așteaptă frații noștri” (nos citius praestolentur fratres ad
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
găsită de autor este interesantă, deși contrazice într-o anumită măsură modelul pur lexicografic: nu există definiții, cuvintele fiind ilustrate de o serie de citate, grupate în funcție de sintagmele clișeizate în alcătuirea cărora intră. Organizarea presupune o grupare a familiei lexicale (abate și abatere, a lichida și lichidare etc.) și o serie de indicații sintagmatice (combinațiile preferate). Renunțarea la definiție - care, în alte situații, ar putea fi un motiv de reproș - mi se pare în acest caz o idee foarte bună. Alternativele
Cuvintele limbii de lemn by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7157_a_8482]
-
punea astfel în slujba lui Dumnezeu, dar și regii, ducii, margrafii și alți principi ai acestor lumi au procedat la fel(...), însuși papa Eugen, în persoană, din motive pe care nu le înțeleg absolut deloc, sub influența insistențelor lui Bernard, abatele mânăstirii Clairvaux, s-a adresat întregului imperiu, regilor Franței și Angliei și în cele din urmă tuturor regilor din lumea creștină, nobililor și supușilor lor(...). Autorul acestor rânduri nu-și făcea iluzie asupra motivelor adevărate care determinaseră masele să plece
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
chiar pe seama altor creștini, nevoia de a scăpa de datorii supărătoare, de a se elibera de servitute sau, în cazul criminalilor, de a se pune la adăpost de pedepse. Este cunoscut că principalul consilier al lui Ludovic al VII-lea, abatele Suger de Saint-Denis, încercase să-l oprească pe rege în țară, dar acesta preferase să plece și să-l lase pe Suger locțiitor, însărcinare de care, de altfel, inimosul consilier s-a achitat cu pricepere și devotament, meritându-și pe
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
preoții evreilor, dintre care cea mai răscolitoare este cea a lui Rabbi Joël-Bar Isaac despre martiriul comunității din Kőln. Mai curios este că aceste pogromuri și-au găsit și un ideolog să le justifice, acesta fiind nu mai puțin cunoscutul abate de Cluny, Petre Venerabilul. El scria regelui Frantei, incercand s+-l atragă într-o acțiune complet necugetată și cu urmări dintre cele mai supărătoare pentru Franța. "La ce bun să urmărim dușmanii credinței creștine în regiuni îndepărtate, la marginile lumii
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Ion Simuț Cât și cum se poate apropia poezia de Dumnezeu e o întrebare ce revine frecvent în istoria literaturii din Evul Mediu încoace. Orice act poetic e un act religios - se poate răspunde pe urmele Abatelui Bremond, însă, cred eu, fără o îndreptățire perfectă a acestei generalități, o speculație riscantă. Dar Rimbaud și alți eretici? Pe ei unde îi situăm? Nu orice cuvânt poetic se trage direct din logosul divin, cum le place unora să creadă
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
corespondență. El interceptează ulterior și alte scrisori și constată că toate aparțin Cărei, astfel încât tinde să creadă că se află într-o situație legitimă când citește misivele. Necunoscută i se adresează, poate chiar LUI. Considerațiile eseistice în legătură cu Heloise și cu abatele Abélard sunt completate cu comentarii de o remarcabilă finețe asupra Scrisorilor portugheze ale Marianei Alcoforado, pe care unii exegeți le atribuie unui bărbat: "Era autorul Scrisorilor portugheze un geniu sofisticat al disimulării masculine sau o genială, ignara călugărita, sedusa și
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
femeie. M-am ocupat de editarea la Plon, unde lucram pe atunci, a ultimei cărți a Marthei Bibescu, un text pe care nu a izbutit să-l termine, dar care poartă un titlu incitant: Nimfa Europa. Volumul avea o dedicație: "Abatelui Munier, canonic la Notre-Dame". Numai că tocmai în această dedicație, a apărut une coquille - o eroare de tipar absolut savuroasă: în loc de chanoine, stătea scris chat noir, desigur, tot de la Notre-Dame. Acest abate Munier a fost la rândul său, un personaj
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
titlu incitant: Nimfa Europa. Volumul avea o dedicație: "Abatelui Munier, canonic la Notre-Dame". Numai că tocmai în această dedicație, a apărut une coquille - o eroare de tipar absolut savuroasă: în loc de chanoine, stătea scris chat noir, desigur, tot de la Notre-Dame. Acest abate Munier a fost la rândul său, un personaj de mare valoare, un cleric monden care cunoștea toate saloanele literare, pe membrii Academiei Franceze, întreaga lume bună. Era invitat peste tot și apărea în niște bocanci enormi, cu o sutană țesută
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
apărea în niște bocanci enormi, cu o sutană țesută grosolan, avea o înfățișare mai degrabă rustică. El a spus un lucru foarte frumos pe care l-am reluat în volumul meu Célébration, în capitolul despre Sfântul apostol Pavel: "Iisus, spunea abatele Munier, pornind de la simbolistica creștinismului auroral, Iisus este peștele, dar sfântul Pavel e scheletul peștelui". Iar fără schelet, un pește e o moluscă. R: Referindu-se la același raport dintre Iisus și Sf. Pavel, Cioran, vizând alte ținte, a spus
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
a adăpostit, de la bun început, în unghere. I-au lipsit (sau n-a vrut să le bage de seamă) panoramele vaste, de cîmpuri de luptă, de stepe străbătute călare, chiar de păduri (dacă le uităm pe-acelea, încîlcite, străbătute de Abatele de Marenne). În schimb, aproape fiecare roman, sau nuvelă, are ochi pentru mutările din interior. În Ciocoii vechi și noi, una din primele intrigi solide pe care literatura română le cunoaște se-nvîrte în jurul urcării unei scări - fizice, la urma urmei
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
de luciditate și fără a-și ascunde cinismul care l-a ajutat de atîtea ori să iasă din situații dificile: "Strămoșii noștri au fost esperți și nu în deșert ziseseră honores mutant mores. Și eu, de cînd mă cred oamenii abate, mă depart de Diogene și mă apropiu de Lucullus; așa-mi place a vorbi de gustul mîncărilor" (Scr. VIII, ianuarie 1839), scria el la primul său voiaj italian. E curioasă, la un tînăr de 20 de ani, absența din Peregrin
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
care rămâne până la sfârșit în umbră. Există și puncte comune, dar și diferențe între scrierile secolului al XVIII-lea și acest roman, cum ar fi acelea referitoare la subiect. Numele povestitorului, Camille Des Grieux, trimite la romanul Manon Lescaut al abatelui Prévost, în care este vorba de iubirea dintre un cavaler și o prostituată. Diferența constă în faptul că iubirea din Teleny este aceea dintre doi bărbați: Camille și René. În ambele romane iubirea este pasională, condamnată de societate și, fapt
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
ale tradiției, un fel de „Caron care face trecerea dintre spațiul mundan, al comunicării obișnuite, și cel al Povestirii” (p.322). Spațiul povestirii este etern, dar învățăturile sale se așează în deplină înțelegere alături de cele ale realității, vinul mitic inspirând abatelui de Marenne cugetări care par uneori banale, dar nu sunt, pentru că ele îmbină armonios mai multe lumi, cum este aceea în care se manifestă diferit dulceața celor trei bunătăți: „Trei lucruri - spune abatele - dacă nu sunt foarte bune, sunt rele
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
alături de cele ale realității, vinul mitic inspirând abatelui de Marenne cugetări care par uneori banale, dar nu sunt, pentru că ele îmbină armonios mai multe lumi, cum este aceea în care se manifestă diferit dulceața celor trei bunătăți: „Trei lucruri - spune abatele - dacă nu sunt foarte bune, sunt rele... stihurile, vinul, harbuzul” (p.332), între care numai harbuzul este dulce în sens propriu. Dulceața celorlalte este din altă lume... În general însă, desfășurarea acțiunii este dominată de semnificațiile și de efectele aproape
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
și vinul șătrarului Griga, este un Caron, un psihopomp, adică un intermediar între lumi și un catalizator, în prezența căruia se limpezesc năzuințele și conținuturile sufletești ale eroilor: așa cum vinul bun îngreuiază picioarele și limpezește capul, prezența și conversația cu abatele francez face ca lucrurile să devină limpezi pentru eroi, chiar dacă ei nu observă acest lucru, îndrumându-i către destinul lor. Ei își înțeleg dilemele și pot acum, cu liniște în cuget, nu să aleagă, ci să accepte ce li s-
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
lucru, îndrumându-i către destinul lor. Ei își înțeleg dilemele și pot acum, cu liniște în cuget, nu să aleagă, ci să accepte ce li s-a hotărât de mult. Și, odată terminate clondirele lui Matiaș, nepotul lui Feltin Sasul, abatele de Marenne își vede de drum, pe la Galați, și iese din țară și din roman, lăsând părintelui Nicoară vinul cel acruț și lipsa de griji a celui scutit de destin. Se bea mult în romanele lui Sadoveanu, dar până și
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
confuz. Privind înapoi cu stupoare, te întrebi atunci unde ai greșit. Valorile în care crede cavalerul sînt anulate pentru tine într-o asemenea măsură încît îți pare că se termină o lume. Nu toți avem norocul să ne apară un abate Faria, care să facă solzii să ne cadă de pe ochi. Nu trebuie să merităm numai Golgota, ci și drumul spre Damasc. Iar acesta din urmă e oricînd posibil, cu condiția să-l genereze o epifanie. Din păcate, uneori e reversibil
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
de la main propre d'Antiochus Cantemir, son fils cadet, ministre plénsipotentiairet de șa Majesté Czarienne à Londres 3. Pe cât de operativ a fost realizată ediția engleză, pe atât de repede au reacționat cercurile savante franceze și germane. Încă în 1740, abatele Prévost a publicat în revista să "Le Pour et le Contre" - cum a arătat regretatul Alexandru Duțu - traducerea biografiei domnului moldovean și "plusieures notes de l'Histoire des Turcs du Prince Cantemir". Curând după aceea - în condițiile în care Antioh
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Moldau... Aus dem Englischen übersetzt (64 + 854 p. + plânse; biografia, p. 841-852).4 În afară de aceste două traduceri, care se adaugă ediției engleze, Virgil Cândea citează și o a treia, în italiană, "începută de Antioh Cantemir, dar continuată de prietenul său abatele Ottavio Guasco", fără a o termină însă: Dell'Accrescimento e Decadenze dell'Impero Othmano o sia Epitome dell'Istoria Turcă. Parte prima... Originalmente scritta în Latino da Demetrio Cantemir, Prencipe di Moldavia, già tradotta în Inglese da Nicolò Tindal, ed
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]