1,451 matches
-
Am avut întotdeauna un anume tupeu al purității, sau întru puritate. Sigur, nu confund puritatea cu făina albă. Binecuvîntați fie acești munți în care n-am vrut să port căpăstru, care parcă au fost uneori aspri pentru ca eu să nu abdic niciodată. Nu vreau să zic că am anumite principii. Principiile se preiau întotdeauna. Am însă, se pare, un fel de loialitate înnăscută. Loialitatea adevărată include și intoleranță. Cinstea nu e o convenție, je sais! Despre lecții... Zicea Kogălniceanu într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
parastasul de doi ani pentru Regina Maria. Mihai a asistat, alături de Carol al II-lea, Elisabeta, șeful guvernului, patriarhul, consilierii regali etc. În aceeași zi, Carol al II-lea l-a contactat pe ministrul Elveției la București. Se pregătea să abdice în favoarea fiului său Mihai și să ceară azil în Elveția. Duminică, 28 iulie. Mihai a fost din nou la Scroviștea cu prietenii. Carol și Duduia au rămas în București. Se pare că Mihai a stat la Scroviștea până seara târziu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nu după ora 16, ci după ora 18) primul aghiotant al generalului (col. Elefterescu) aduse regelui un plic pe care acesta îl desface, îl citi și apoi îl reciti cu glas tare. Era ultimatumul dat de Antonescu. Regele trebuia să abdice sau să accepte iminența unui război civil și a unei ocupații străine, adică a rebeliunii Gărzii de Fier, urmată de o intervenție germană. Mânios, regele Carol azvârli scrisoarea pe birou, se ridică și începu să se plimbe de-a lungul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
W. Fabricius, asupra poziției pe care să o adopte. Carol se decide să renunțe la tron și redactează actul necesar. La sfatul lui Urdăreanu, Carol nu folosește în text cuvântul abdicare, astfel încât să poată considera și pretinde că nu a abdicat, ci „a făcut o delegație”, i-a delegat prerogativele regale lui Mihai. În acest timp, Duduia stătea de vorbă cu Mihai. „A trebuit tot talentul de persuasiune al Duduii ca să-l facă să priceapă că acest sacrificiu al său este
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Încă pe jumătate adormit, Mihai a pus receptorul în furcă și s-a întins la loc în pat. De ce «Majestatea voastră» ? De ce să depună jurământul ? Oare nu era tatăl său Regele ?”. Mihai știa din ziua precedentă că tatăl său va abdica și că el va fi noul monarh. Nedumeririle sunt explicabile prin starea de somnolență, lipsa de obișnuință cu noua conjunctură, de o rapiditate uluitoare. Abdicarea devenise publică, intrase în vigoare și el era chemat să depună jurământul, să domnească. Această
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Der Gang nach Canossa und in Wik Genealogie Mittelalter, Deutsche Könige ( Drumul la Canossa și la Wik, genealogii ale Evului Mediu, Îm părații germaniă: „A exercitat o mare influență asupra Reichstagului din Ingelheim, unde Heinrich IV a fost obligat să abdice.“ Data morții sale este fie 1110, fie 1111, conform lui Karl Schmid, Zähringergeschichte und Zähringertradition (Istoria și tradiția familiei Zähringeră, Thorbecke, Sigmaringen, 1986. 10. În Hans Schadek și Karl Schmid, Die Zähringer, Anstoß und Wirkung (Zähringer. Impuls și acțiuneă, Thorbecke
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fratele lui Bertold II, călugăr În mânăstirea Hirsau, devine episcop de Konstanz și legat al papei Urban II În Germania. El Îi susține pe fiii lui Heinrich IV Împotriva tatălui lor, care la conciliul imperial de la Ingelheim este obligat să abdice. 1111 Bertold II moare și este Îngropat În cimitirul mânăstirii Sfântul Petru. Soția lui, Agnes de Rheinfelder, moare puțin după aceea. Fiul lor, Bertold III, preia conducerea ducatului. 1114 Bertold III, care lupta de partea Împăratului Heinrich V Împotriva rebelilor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să fie, o adevărată revistă de literatură, să își dedice de la primul rând, de pe prima pagină, până la ultimul rând de pe ultima pagină, talentul celor două mari repere: adevărul și valoarea. (aprilie 1998, Brăila) Mircea Zaciu ... am "rezistat" prin literatură/ am abdicat jalnic și în literatură... ... Continui să cred că avem o mișcare poetică interesantă, cu multe și variate personalități deplin afirmate... Nu am și nu am avut vocație de "om politic" A.B.Domnule profesor, aș dori să începem dialogul nostru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
seamă să ofere posterității...) relieful adevărat al scrisului românesc din cei patruzeci de ani de dictatură comunistă. Ne mulțumim, la șase ani de la decembrie '89, să ne postăm pe aceleași poziții antinomice "radicale" sau "laxe": am "rezistat prin literatură / am abdicat jalnic și în literatură". Cred că o analiză atentă, obiectivă, fără patimi de o parte ori cealaltă, ar da o imagine mai corectă asupra trecutului. Ne lipsesc însă, printre altele, și istoricii, sociologii, criticii literari dispuși să se înhame la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și arestate grupuri mai mult sau mai puțin imaginare, care opuneau o rezistență mai degrabă ideologică: colaboratorii generalului Rădescu, grupul generalului Aldea, liderii Partidului Național Țărănesc-grație înscenării fugii de la Tămădău. Ultimul obstacol important a fost regele Mihai I, forțat să abdice pe 30 decembrie 1947. 1948 a fost anul consolidării puterii politice a comuniștilor. România nu era deloc pregătită pentru un asemenea regim, populația fiind dacă nu refractară, cel puțin în necunoștință de cauză cu privire la ceea ce înseamnă comunismul. Dacă, din punct
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
-o șcum vreți,ț „primitivă”, asiatică, șamanistă etc. În orice caz, nicăieri în altă parte umanitatea nu poate dobândi mai bine conștiința propriei sale „istorii” și a propriului său destin decât studiind (inteligent!) religiile. Cred că noi, istoricii religiilor, am abdicat până astăzi tocmai de la această datorie de umanism. Dar sunt atâtea lucruri de spus2... Mă mir foarte mult că scrisoarea de la Lund nu a ajuns. Urmând sfaturile dvs., îi scriu decanului prin același curier, sugerând ca dată a conferințelor mele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și de anumite subiecte culturale, între care evocarea unor personalități s-a dovedit cît se poate de prolifică. Între cei pe care pana lui i-a zugrăvit cu obiectivitate, dar nu lipsită de patima unor principii de la care refuza să abdice, s-au aflat: Un junimist antisemit A.C. Cuza (1956), Poezie și politică Octavian Goga (1956), Un singuratic: C. Stere (1956), Nicolae Iorga (1957) etc. Pe toți cei evocați, Pamfil Șeicaru i-a cunoscut îndeaproape, a fost cu ei, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nu ezită în a teoretiza necesitatea reeducării intelectualului de către clasa aflată la putere: "Muncitorul manual să ia sub ocrotirea sa pe cel intelectual și să-i suplinească infirmitățile structurale". Loial ideii de monarhie constituțională, cînd regele va fi obligat să abdice, ca un veritabil personaj caragialesc, nu șovăie să scandeze noul nume al țării, nu fără o argumentație prealabilă: "...noi am fost sinceri și nu am înșelat pe nimeni, sperînd că instituția monarhică se va acorda cu interesele poporului român. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
caragialesc, nu șovăie să scandeze noul nume al țării, nu fără o argumentație prealabilă: "...noi am fost sinceri și nu am înșelat pe nimeni, sperînd că instituția monarhică se va acorda cu interesele poporului român. Cînd însă factorul constituțional însuși abdică (...) înțelegem că ar fi fără sens a mai rămîne monarhici fără monarh și fără dinastie"; și, în concluzie, "din toată inima, întorcîndu-ne ochii de la trecut, cu grija numai a viitorului, ca adevărați progresiști strigăm: Trăiască Republica Populară Română!". Implicat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în George Racoveanu și dușmănia onoarei: "iubire de străini, ținerea cuvîntului dat, sentimentul onoarei, dispoziție de jertfă, spiritul dreptății, modestie, credință în Dumnezeu". Aceste atribute dau seama de constantele de la care foarte puțini dintre românii aflați în exil nu au abdicat. La Virgil Ierunca, cum singur mărturisește, "s-a cuibărit revolta fără sfîrșit", ce poate fi explicată prin faptul că, așa cum precizează George Racoveanu: "Crimele acestea noi nu le putem ierta". Se înțelege, e vorba de atrocitățile vechiului regim. Paul Goma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
colaborările cu Pribeagu și alții. În mai puțin de trei ani de când Cristi termină de cântat la restaurantul lui Andronic și se cazează împreună cu Boantă la Hotel du Jardin, în Cartierul Latin, lângă Grădina Plantelor, Carol al II-lea va abdica și se va instaura Statul Național Legionar, odată cu generalul Ion Antonescu și Horia Sima. În prima lună, întregul personal evreiesc din teatre va fi concediat. Sindicatul Artelor Frumoase îi va exclude apoi pe pictorii și sculptorii evrei sau pe cei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se destramă bucată cu bucată, pierde o partea a Transilvaniei în favoarea Ungariei, pierde Caliacra, apoi și Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța, care sunt luate de ruși. Intrarea în război este inevitabilă. Carol al II-lea este forțat să abdice și legionarii, în frunte cu Antonescu, preiau cârmele politicii. Dar Cristi știa despre acestea de mult, pe când lumea nici nu le bănuia ; știa că, indiferent ce s-ar fi întâmplat și oricine ar fi venit la putere, nu putea să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toate sforile în folosul comuniștilor. În 1946 urmează ca ei să falsifice alegerile și să le câștige detașat, un an mai târziu vor decapita Partidul Țărănesc, iar la sfârșitul lui 1947, sub amenințarea armelor, îl vor forța pe rege să abdice, România urmând să fie declarată Republică Populară. Până atunci, toată populația este sub teroare. Armata rusă ocupă Bucureștiul, devastat și ruinat oricum după bombar- damentele din ’44, arestând sau executând pe oricine era sau pur și simplu părea a fi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care totuși românii erau mai numeroși decât maghiarii. În septembrie, este cedat Bulgariei Cadrilaterul. La două decenii de la „marea unire“, România pierdea astfel o treime din teritoriu. Carol II nu a putut rezista În fața unui eșec de asemenea amploare. A abdicat În favoarea fiului său Mihai, acum major. Puterea efectivă și-a asumat-o Însă generalul (apoi mareșal) Ion Antonescu, Într-o primă fază alături de legionari. Se intra Într-o spirală a violenței. Carol II Îi reprimase fără milă pe legionari, ucigând
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Partidului Muncitoresc Român (În fapt, același partid comunist, sub alt nume; În 1965 s-a revenit la denumirea de Partid Comunist Român). Regele Mihai Încercase În zadar să se opună acestor evoluții. La 30 decembrie 1947 a fost forțat să abdice; s-a proclamat Republica Populară Română. În drumul său spre putere și apoi În exercițiul fără rival al puterii, comunismul a excelat În Îmbinarea discursului democratic cu practica totalitară. Proiectul afișat era crearea unei lumi noi, În care să nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
regală. Din păcate, în ziua respectivă aveam alte obligații profesionale și nu am fost în echipa deplasată la aeroport și nu am asistat la primirea familiei regale, care avea apropiate legături de rudenie cu fostul rege al României, silit să abdice cu 38 de ani în urmă. Eram foarte interesat să văd fizionomii ale unor persoane mai mult sau mai puțin cunoscătoare ale evenimentelor din decembrie 1947. Am intrat în echipa de protocol care se ocupa de această vizită a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
literatură este să te ocupi de literatură, chiar dacă, mai ales în vremuri ca ale noastre, sunt domenii cu mult mai profitabile și pline de certitudini. Sunt printre, cum îi numești tu, "curajoșii" literaturii. E o opțiune de la care n-am abdicat niciodată. Ce înseamnă moralitate în literatură? Cred că moralitatea în literatură este egală cu puterea de a nu-ți trăda, și nici terfeli vocația. Este demnitatea de a nu te compromite prin paginile scrise și publicate. Puțini au fost cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nemilos. Poeții tineri va trebui să transcrie cu mâna lor poeziile poeților din generația precedentă. Altfel nu vor fi debutați. Dacă revoltele, pe față sau pe ascuns, vor continua, voi considera că poporul nu mă merită. Și în consecință voi abdica, mă voi retrage în munți, la Piatra Neamț, un mic orășel moldav, situat undeva la confluența civilizațiilor. Aici nu mă va ajunge mânia populară. Păi, ai ajuns de unde ai plecat. A meritat să faci așa parcurs plin de peripeții? A meritat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se evidențieze căpeteniile revoluționarilor. Se observă o oarecare preferință pentru personajul Tudor Vladimirescu, căpetenia care „răscoală” țăranii cu gândul de a-i conduce la București. Numai că, într-un final patetic, bravul Tudor le strecoară răsculaților ura împotriva turcilor și abdică de la scopul inițial al acțiunii. Țărănimea rămânea în continuare înrobită, până când clasa burgheză a hotărât că sosise momentul să o dezrobească. Dar, gestul nu era gratuit ! El era justificat prin faptul că burghezia avea nevoie de forță de muncă, iar
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
era un om de bază al Revoluției, echilibrat și cinstit și dorea o Cubă pentru cubanezi, fără teroare, fără împilare și în special fără excese și imixtiuni interne sau externe comuniste. Când și-a dat seama că Fidel începe să abdice de la țelurile inițiale, Matos i-a prezentat în două rânduri demisia. A fost arestat, din ordinul lui Fidel, judecat și condamnat la 11 decembrie 1959, pentru" trădare" la 20 de ani de închisoare. I-a ispășit "integral", fiind eliberat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]