3,115 matches
-
atunci când ne aflăm în valea marilor decizii de care depinde cursul ulterior al vieții noastre. Continuând cu experiența dureroasă a schimbării, autorul spunea: „Fiecare zi avea meandrele ei, în curbe sinusoidale, urcând pe piscurile speranțelor, ca să se năruiască, apoi, în abisul disperărilor. Parcă trăiam din nou, durerile marilor dezrădăcinări de altădată, dar lipsite acum de încântarea explorării noului continent și de bucuria evadării din prizonieratul comunist. În locul mamei, plângând pe peronul gării din Oradea, rămâneau frații mei, cu care am suferit
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ABIS ! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Umbra sângelui tău se-așternea Ducă-se pe pustiu litera A Dâra sângelui meu se scurgea Pe pământ luminând litera A Izvor de munte
ABIS ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361500_a_362829]
-
Articolele Autorului Umbra sângelui tău se-așternea Ducă-se pe pustiu litera A Dâra sângelui meu se scurgea Pe pământ luminând litera A Izvor de munte șiroia Sărut peste literă, nins - Între noi se căsca un A bis... Referință Bibliografică: Abis ! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ABIS ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361500_a_362829]
-
și am suferit din cauza lipsei de cultură, o degradare continuă a civilizației omenești. Și aceasta nu numai în societatea noastră românească, ci în toate societățile, care au rămas pur și simplu vii, pe mapamond. Cădem încet și sigur într-un abis dorit de cineva, care cunoaște că sfârșitul gândirii noastre se apropie. Totuși, vor fi puțini cei care vor putea rezista transferului de la ceea ce suntem, în momentul de față, la ceea ce s-ar putea să devenim, într-un viitor foarte apropiat
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
profundă însă, vom înțelege că tot ceea ce se petrece în carte este în Numele lui Dumnezeu, iar prietenia, spiritul de sacrificiu, dragostea pentru aproapele, chiar dacă ți-a greșit, iubirea pentru părinți se întrețes pe acest fundal, argumentând cu realism, absurdul și abisurile promovate de un sistem absolutist și acaparator, ale cărui tentacule distrug fiorul sublim al idealuluitineretii. Eroii sunt până la urmă, niște vizionari, ei acționează motivați de credință, de valorile supreme pe care le știu din Cartea Sfântă, iar forță lor nemaintalnita
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă parâma nu se mai termina de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că avem
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne întorcea spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre doua valuri de peste doi metri. Talazurile erau largi si periculoase. Era suficient să ne prindă cu bordul în val, să ne umple întreaga barcă cu apa. Cine garanta că nu se va scufunda, sau dacă va rezista la un
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
de un dor, timpu-mi mușcase din sorții pustiiți și ascunși într-un nor. te lăsasem pe tine pe-o stâncă cu buchetul de flori dintr-un vis și-ntre noi și lumea nespus de nătângă se-adâncea o tăcere de-abis. În clepsidra ce sta răsturnată mai erau dâre mici de nisip, singurătatea stătea disperată și-mi venea din rărunchi ca să țip. acolo, pe stânca de sare răstignisem cândva al iubirilor chip. Și de-atunci Simt iubirea cum doare Și tot
JERTFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363934_a_365263]
-
aproapele la rândul său belește ochii cât cepele și, ca și tine, țopăie prin viață: din lac în puț, din puț în lac. Sarabandă pe verticală! Mai ai timp să eziți înainte de-a face următorul pas? Te va înghiț abisul viitorului ori vei rămâne împotmolit în mlaștina trecutului! RĂBDARE. RĂBDARE! RĂBDARE? Însă moartea de ce n-o fi având răbdare cu noi? A, ești fericit? Păi, atunci nu ești român! Românul se definește prin consumul cotidian de nefericire. NEFERICIREA ESTE PÂINEA
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
floarea soarelui”/ (Efectul /Morgana). Fata din cartier defilează livresc și ajunge oriunde, chiar în mijlocul naturii pentru a scăpa de efectul nociv al depersonalizării. Iubirea este un chin necesar, o tortură de bună voie, pentru a înțelege resorturile adânci ale sinelui, abisurile nebănuite, forța iluminării, picătura cât un ocean, flacăra nestinsă. Cântă iubirea în ureche/ spărgându-mi timpanul/ acompaniată de chitara zâmbăreață/ lustruită de soare”/(Flacăra iubirii). Taie ramurile/ decojește-mă/ să poți da/ de petrolul iubirii din mine/” (Petrolul iubirii). Înlăuntrul acestui
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
în sufletul meu un vulcan ce nu mai poate să fie stins niciodată. Mă simt asemeni orașului mort. Anina e cel mai straniu oraș cunoscut de mine. Mi-a fost dat să am aceeași soartă ca și orașul. Într-un abis înconjurat de ziduri de munte încearcă să respire Anina. Aproape că e sufocată de pereții înalți și nu poate zări cerul. Nicio apă curgătoare nu-i brăzdează fața. Dacă ajungi în Municipiul Reșița și ai curajul să străbați treizeci de
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
dansează pe retină croind piruete în patinaj artistic, crema de pe față lucește precum gheața sub greutatea patinelor obrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii. Coregraful este premiat cu luciul din buze. • Revelion Iarna are frisoane, termometru se adâncește în abis. N-am antibiotic dar geme și plânge iar soarele este prins în cerc de nori. Viforul strânge în corset Citește mai mult • Chip angelicNegru pictează albastrusub arcada sprâncenelor,genele se arcuiesc pe spate,luminițe argintii danseazăpe retină croind pirueteîn patinaj
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
genele se arcuiesc pe spate,luminițe argintii danseazăpe retină croind pirueteîn patinaj artistic,crema de pe fațălucește precum gheațasub greutatea patinelorobrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii.Coregraful este premiatcu luciul din buze.• RevelionIarna are frisoane,termometru se adâncește în abis.N-am antibioticdar gemeși plângeiar soarele este prinsîn cerc de nori.Viforul strânge în corset... V. NOIEMBRIE, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. • Noiembrie Frunzele galben-arămii mi se înfig în tocul pantofilor de
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
păcatul dulce ce mă chinuie adânc. Degetele îți ating păru-n joacă, și în șuvițe lungi, cosițe despletesc, tremur de fiori, clipa mă dezbracă, dorințe nude și săruturi te-nblânzesc. Va geme-n mine setea, de iubire și șoapte rupte din abisuri iarăși zbier, când dragostea-n dorințe de-mplinire, o-mpart cu tine, veșnicia-n care sper... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Când gândul... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1600, Anul V, 19 mai 2015. Drepturi de Autor
CÂND GÂNDUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362978_a_364307]
-
din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului AM RĂTĂCIT Pentru Nicoleta G. Te-am zărit ca pe-o cometă Printre rafturile-nalte; Erai atât de cochetă, C-ai aprins visele toate. Apoi lângă o vitrină Stai privind ca-ntr-un abis, Îngerii păreau să-ți țină În păr numai flori de cais. În salba de lumini te-arăți Un înger ce străbați tăria, Cum ai făcut și alte dăți, Ne-ai încălzit doar cu privirea. Pe sânii tăi avizi de-amor
AM RĂTĂCIT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363026_a_364355]
-
M-am făcut om pentru tine. Și iată te-am făcut pe tine, precum vezi și te voi face Dumnezeu»“, după cum ne mărturisește Sfântul Simeon Noul Teolog. În cele din urmă, în direcția unui apofatism care definește și mai mult abisul ontologic ce desparte pe Dumnezeu de om, mișcarea minții umane încetează și „chiar rugăciunea își schimbă natura. «Sufletul se roagă în afară de rugăciune». Aceasta constituie isihia, liniștea spiritului, odihna care-i mai presus de orice rugăciune, pacea care depășește orice pace
„DUMNEZEU ESTE IUBIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363339_a_364668]
-
o grădină Prevăzută în față cu șuruburi și flori de câmp Cu iarba care ruginește de la prima oră Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchi Dar domină toate înălțimile posibile la acea oră În negru și-n alb abis lângă abis Un Turn Babel în toate direcțiile De la mansarda pândesc c-un binoclu în infraroșu Cum omul coboară din ce in ce mai des din maimuță și uită ferestra deschisă Cerul rămâne iar vacant La pian semnez o cerere de punere în posesie
AUTOPORTRET ÎN ALB de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363363_a_364692]
-
Prevăzută în față cu șuruburi și flori de câmp Cu iarba care ruginește de la prima oră Când roua nici nu s-a ridicat până la genunchi Dar domină toate înălțimile posibile la acea oră În negru și-n alb abis lângă abis Un Turn Babel în toate direcțiile De la mansarda pândesc c-un binoclu în infraroșu Cum omul coboară din ce in ce mai des din maimuță și uită ferestra deschisă Cerul rămâne iar vacant La pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală Brusc
AUTOPORTRET ÎN ALB de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363363_a_364692]
-
mi-a sfidat soarta ostilă. Din glasul tău curge durere, Scăldând al neiubirii păcat. Inundă timpul cu tăcere, De iubirea-n care m-ai uitat. În inimă arde făclie, Să lumineze necuprinsuri, Când duci povară-n veșnicie Și fericire în abisuri. Orbit de dragoste fugară, N-ai văzut lumina din suflet, Care sclipește în cerneală, Cu dorul ce curge în verset. Mă ninge dor cu amintire, Când viscolește-n destin pământesc. Regretu-mi duc în mânăstire, Că n-ai fost vrednic, să
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
primăvară, Iubirea ta dumnezeiasca Cu-a amintirilor -povară. Aș pune-n șnur și fericirea Din anii ce imi par doar clipe, Într-un parfum cu adierea Unui Zefir cu-a lui risipe. Să împletească și iubirea Din clipe cu divinitate, Abisul albastru-pururea Astăzi iubiri abandonate. Și dorul îmi dă ascultare Îmi poartă..șnuru-mpletit Într-un destin de încercare O muză.. Cu dor spre infinit. Referință Bibliografica: Doruri împletite / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie
DORURI ÎMPLETITE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363403_a_364732]
-
senin, fără nicio prevestire. Eram disperat. Nu mai aveam nicio șansă să ajung la mal, deoarece mă îndreptam cu viteză printre valuri, spre largul întunecat al mării. Talazurile erau largi și de peste doi metri înălțime. Când dispăream între ele spre abisurile înfiorătoare, când eram ca o jucărie în voia naturii, pe vârful lor. Mă treceau fiori, iar transpirația îngheța pe spatele meu, văzându-mă deja în adâncurile tenebroase ale mării hrană pentru pești. Când am fost ridicat din nou pe culmile
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
necunoscut, mereu urmărit, încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, într-adevăr, asemenea unui peron. De aici începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare... sau abisul flămând. Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, încercând să ascundă emoția care
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
LINIȘTEA ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului E liniștea lumii albastru veșmânt, Oprire de aer să poarte cuvânt, Priveghiul luminii când noaptea- i mormânt, Vieții strivite-n adânc de pământ. Abisul marin e doritul iatac Ca pături de nea la răsaduri ce tac, Ori somnul profund pentru vântul posac, De zeu strâns amarnic sub gura de sac. Prelungă plutire-i ca zbor de condori, Din margini de lumi revărsare de zori
CE-I LINIŞTEA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362320_a_363649]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului e vremea colindelor Doamne, intrăm în zodia sărbătorilor când se frământă colacii și când nuntim nașterea Fiului Tău în ieslea cu paie; curge timpul și abisul, steaua curge către această minune care a înviorat lumea și-a lepădat-o de păcatul original... trag clopotele și Cineva se naște în preacurată liturghie, cineva fără nume , căruia mulțimile i-au zis Isus Hristos. Și acolo în noaptea aceea a
E VREMEA COLINDELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362376_a_363705]
-
iei chiar plânsul, nu-mi lua sarea, să mă feresc iar de ispită De-mi iei închisul, nu-mi lua paza, să nu uit bezna și nici visul De-mi iei păcatul, nu-mi lua crucea să pot să traversez abisul De-mi dai oceanul, nu-mi da marea, să pot să lupt, să completez De-mi dai căldură, nu-mi da raza să pot să-nvăț să luminez De-mi dai secunde, nu-mi da ore să nu mă cred
DE-MI IEI ... DE-MI DAI ... de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362456_a_363785]