2,175 matches
-
iulie 2015 Toate Articolele Autorului „Și zborul are cântecul lui: ca să-l auzi trebuie să te înalți pe vârful sufletului, să închizi ochii și să-ți deschizi inima. Și să nu te sperie vuietul dinlăuntrul ei!” Ca ființă muritoare, iubesc absolutul, încerc să înțeleg infinitul și caut explicații simple pentru misterele lumii. Caut să deslușesc tainele ascunse ale zborului pentru a-mi hrăni sufletul și filozofia pentru a crea tot ce-mi doresc. Descopăr astfel că zborul însăși e vis, mit
“ZBORUL…, CE FERICIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374793_a_376122]
-
să înțeleg infinitul și caut explicații simple pentru misterele lumii. Caut să deslușesc tainele ascunse ale zborului pentru a-mi hrăni sufletul și filozofia pentru a crea tot ce-mi doresc. Descopăr astfel că zborul însăși e vis, mit, realitate, absolutul e „necondiționatul limitat”, misterul mă eliberează de neliniștile mărginirii mele, filozofia e o pregătire pentru moarte și faptul că iubirea este forța creatoare care poate învinge moartea. Zborul, ca orice vis are tendința de a se transforma în realitate. Acesta
“ZBORUL…, CE FERICIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374793_a_376122]
-
gestul, sugrumat de emoții picuriene. Când s-au recunoscut, explozia unui fast a întrecut fastul exploziei și în partea de răsărit a planetei albastre a apărut un curcubeu cu spectru solar. - Deci, Tu ești chemarea ! A exclamat uimirea venită din absolutul încremenit. Credeam că nu ești adevărată și doar exiști în închipuirile mele ce mi-au străbătut stadii în șir câmpiile universale, despletind mărginimile depărtărilor cu formele incertitudinii . Dar văd că ai chip și forme astrale desprinse din simbolulrile Creatoarei universale
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
esența și originea sa, izvorând din neantul simțirilor străine lumii acesteia. Lacrimile purității învăluie adevăruri neînțelese în petale sublime de sinceritate, înălțându-se din florile sufletelor, înspre ecouri dansând ale ritmurilor sferelor astrale, curgând armonios, împletindu-se discret în muzica absolutului din surdina Universului. Inocența dulce a privirilor copleșite de uimirea în fața revelațiilor încântătoare, inundate de sclipiri străbătându-le în timp ce contemplă orizontul, îmbrățișează perfecțiunea desprinsă din infinit, prelungindu-se în oglinda lor, în care timpul devine cealaltă jumătate a infinitului. În
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
din greu,/ ”... Un văl dens, imposibil de destrămat, este așezat între trăirea profană și adevărul edenic. Oricât au încercat unii, și n-au fost puțini, să destrame acest miraj - s-a dovedit că muritorul de rând nu are acces la absolut... decât după eliberarea spiritului din cătușa trupului de lut. Într-o exprimare suavă, fără a încărca versurile cu metafore încifrate, ne aduce în fața ochilor adevărate tablouri picturale; ” pe prispă două mâțe torc”; ” te văd în poarta de la drum”; ” e trist
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
ocupe locul cuvenit în stratificările spirituale ale cerului” (Ierom. Teognost, Părintele Iustin Pârvu și bogăția unei vieți dăruită lui Hristos. vol.1 Ed. „Credința strămoșească, p. 174). Cele patru cuvinte divine-revelatoare Ortodoxiei: Hristos a înviat! - Adevărat a înviat!, împlinesc imperativul absolut al Vieții cerului și a Pământului. Întruparea și Adevărul Învierii Mântuitorului fundamentează Temelia și Stâlpul Omenirii: „Dacă am aduna toate faptele creștinilor rezumându-le la o singură faptă deplină, aceasta ar fi Învierea lui Hristos. Dacă am însuma toate adevărurile
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
de-o atare deșertificare progresivă a fondului uman, El nu se răzbună pe cei în cauză (indivizi, colectivități, instituții) după cum credeau vechii evrei, căci imaginea unui Dumnezeu crud și însetat de sânge vine în flagrantă contradicție cu bunătatea și înțelepciunea Absolutului, ci-Și ia mâna ocrotitoare de deasupra lor și, până la apariția primelor semne de îndreptare, îi lasă să se descurce cu mijloacele specifice condiției umane în disoluție după trufașa respingere a inspirației și revelației divine: minciună, hoție, lăcomie, ipocrizie, prostituție
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
Acasa > Poezie > Imagini > UN ÎNGER Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1816 din 21 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Viața se scurge, anii-s destin, absolutul pierdut în iluzie peste început cupa cu vin peste sfârșit o concluzie. Se curăță fața pământului verde culoarea gândului ce vede un ruginiu și albul de zăpadă nostalgii pure de naiadă. Speranța în anul care vine printre atâtea rele orfeline
UN ÎNGER de PETRU JIPA în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377771_a_379100]
-
În același sens subliniază acest aspect fundamental al religiozității romantice, Mario Puppo (deja amintit de Fichte, care a descoperit nemărginirea sufletului): Totul este spirit, iar spiritul se formează la nesfîrșit, depășind încet-încet limitele pe care ele însuși și le pune. Absolutul nu este dincolo de lucruri sau de om: nu este ceva fix și stabilit într-o perfecțiune sferică, ci într-o activitate neîncetată ce crește continuu pe ea însăși ca o spirală infinită" [61]. Contrar celor sugerate de Sciacca (și de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ce a însemnat descoperirea Upanisadelor pentru cultura occidentală, vrem să rezumăm, cu ajutorul unui istoric competent al filozofiei [77], doctrina lor fundamentală: "Termenului brahman cuvînt creator, esență a lumii, principiu suprem, după brahmani i se alătură o nouă concepție a Absolutului: ătman. Esența omului, ca și a fiecărui lucru, este ătman, sufletul, spiritul; dar omul și fiecare lucru este una cu brahman; deci brahman este ătman, sau, atlfel spus, absolutul este spirit. De unde derivă clasica formulă upanisadică: "tat twam asi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
principiu suprem, după brahmani i se alătură o nouă concepție a Absolutului: ătman. Esența omului, ca și a fiecărui lucru, este ătman, sufletul, spiritul; dar omul și fiecare lucru este una cu brahman; deci brahman este ătman, sau, atlfel spus, absolutul este spirit. De unde derivă clasica formulă upanisadică: "tat twam asi", acesta ești tu, tu ești în interior brahman: ătman al tău este brahman pentru că brahman este un ătman. Brahman-Ătman cuprinde toate perfecțiunile pămîntești, omenești, mai ales perfecțiunile spirituale, dar
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
transcende absolut toate determinările empirice, deci și cele spirituale. De aici rezultă posibilă doar o filozofie, o teologie negativă [78], care va vorbi despre Absolut: "neti, neti", nu, nu, sau nimic din ceea ce apare în lumea empirică. Superior oricărei opoziții, Absolutul stă în eternitatea sa fixă: lumea empirică este o decadență a spiritualității pure a lui Brahman- Ătman. Ba chiar o iluzie (măyă), deoarece el singur există și lucrurile există în unitatea sa: în fond ne aflăm în fața unei metafizici monisto-acosmico-idealistă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Michelet, tradusă în italiană de A. Nivellini, Napoli, F. Rossi-Romano, 1864), p. 119, Hegel îi reunește pe inzi și pe greci pentru a concepe religia luminii: "lumina a fost deci privită ca obiectul care i-ar fi revelat omului conștiința absolutului. Opoziția cea mai înaltă, aceea dintre gîndire și ființă, dintre subiectiv și obiectiv, nu se afla încă aici; pentru ca omul să se opună pe sine naturii, era nevoie de conștiința-de-sine cea mai adîncă. Religia luminii este mai sublimă decît aceea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ale acestei înnebuniri și nebunii, nu trebuie să parcurgem aici reprezentările religioase ca atare, ci numai principalele momente conform cărora acest fel de a vedea aparține artei. Aceste puncte principale sînt următoarele: 1. Una dintre extremele conștiinței índice este conștiința absolutului, ca ceea ce este în sine universal, lipsit de diferențe, și astfel complet nedeterminat. Această abstracție extremă, întrucît nu are nici conținut particular, nici nu este reprezentată ca personalitate concretă, nu se înfățișează sub nici un aspect ca o materie căreia intuiția
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
să-l reținem nu rezistă, ci se transformă subit în contrariul lui sau, umplîndu-se dincolo de orice măsură, plesnește. Deci modurile generale în care își face apariția arta índică sînt următoarele: a) Pe de o parte, reprezentarea încorporează conținutul enorm al absolutului în sensibilul nemijlocit și individual, în așa fel că acest ce individual însuși așa cum este el, trebuie să reprezinte desăvîrșit în sine un astfel de conținut și să existe ca atare ca acest conținut pentru intuiție. În Rămăyana, de exemplu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
maimuțelor, este o figură principală și săvîrșește cele mai vitejești fapte [128]. [...] De asemenea, vaca Cabală, care apare în Rămăyana și ea, în episodul cu penitențele lui Visvamitras, este învestită cu putere nemăsurată. Există apoi în India familii în care absolutul însuși vegetează ca acest om, real, deși cu totul redus și obtuz, om care este venerat în nemijlocita lui viață prezentă ca divinitate. Același lucru îl găsim și în lamaism, unde, iarăși, un om singur se bucură de suprema adorare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
înrudite ale divinului, ci sînt considerate și reprezentate ca însuși divinul, ca existențe concrete adecvate acestuia. Dar, aici rezidă contradicția care împinge arta índică la un al doilea fel de concepție. Fiindcă, pe de o parte, ceea ce este absolut nesensibil, absolutul ca atare, semnificația pur și simplu, sînt sesizate ca ceea ce este cu adevărat divin, iar pe de altă parte formele individuale ale realității concrete sînt privite de imaginație, și în existența lor sensibilă, nemijlocit ca fenomene divine. În parte, fără
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
este cu adevărat divin, iar pe de altă parte formele individuale ale realității concrete sînt privite de imaginație, și în existența lor sensibilă, nemijlocit ca fenomene divine. În parte, fără îndoială, ele ar fi să exprime numai laturi particulare ale absolutului: cu toate acestea, și atunci individualul nemijlocit reprezentat ca existență concretă adecvată a acestei generalități determinate este cu totul neadecvat acestui conținut al său și este în contradicție cu atît mai stridentă cu acesta, cu cît semnificația este aici concepută
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
au nici în ele și pentru ele însele puterea proprie unui astfel de conținut și nici nu sînt în stare să-l exprime putem descoperi mai curînd o reminiscență a sublimului decît simbolul propriu-zis. Anume, în sublim... fenomenul finit exprimă absolutul pe care el trebuie să-l înfățișeze în chip intuitiv în așa fel, încît este vizibil din fenomenul însuși că nu poate fi echivalent conținutului. Așa stau, de exemplu, lucrurile cu eternitatea. Reprezentarea ei devine sublimă cînd trebuie exprimată în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
gîndirea este acest universal, este terenul substanțialului și totodată și eu gîndirea este ceea-ce-este-în-sine și există ca subiect liber -, universalul posedă existență și prezență nemijlocite; el nu este numai un țel, o stare în care trebuie să se treacă, ci absolutul este obiectiv. Aceasta este determinația pe care o găsim dată în lumea elenă, determinație a cărei dezvoltare formează obiectul cercetării noastre următoare. Mai întîi universalul apare ca absolut abstract și stă așa față în față cu lumea concretă; dar el
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nu din punct de vedere al multiplului și al fenomenului, ci din cel al nemanifestatului. În definiția acestei realități ultime se afirmă identitatea ființei cu neființa, ca și cu "ceea ce este dincolo (de ființă și de neființă)": aspecte ale aceluiași Absolut văzut în mod alternativ în esse (sau non esse) sau în fieri. De altfel, pentru indienii și grecii antici nu poate fi conceput un esse static, mai curînd unul în devenire: esse, fui, fore amestecă într-un unic concept aspectul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
terenul substanțialității și în același timp este "eu" (gîndul este "în sine" și "există" ca subiect liber), universalul are existență și prezență imediată; nu etse vorba doar de un scop, de o stare în care trebuie să treacă, ci de absolutul care s-a obiectivat. Această determinare o găsim în lumea greacă." [345]. Este evident faptul că Hegel a străbătut ceva drum din 1796, cînd într-o compoziție intitulată Eleusis, adresată lui Hölderlin, definea conștiința sa religioasă în următorii termeni: Ich
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a nu mai fi) ceea ce era și început de a fi a ceea ce nu era încă: și întreaga linie de desfășurare a realității este o înșiruire continuă de asemenea puncte de coincidență" [354]. Dacă avem în vedere repetata definiție a Absolutului din Bhagavad-gītă, ca existență și non-existență și ceea ce este dincolo (de existență și non-existență) în care există perfecta înlănțuire "trimûrtică" a devenirii Ătman = Brahman, putem să deducem că Hegel, după ce a aprofundat această afirmație de bază, a aplicat-o în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
puțin accesibil, obișnuiți cum sîntem cu pozitiva luminozitate a speranței creștine. Într-adevăr, pentru cine existența nu este alcătuită din "mîine", ci din clipa prezentă, primul aspect al speranței nu putea avea nici o atracție, poate nici o semnificație. Tinzînd mereu către absolutul existenței, indianul caută să descopere, cum am spus, în clipa prezentă elementul permanent, străduindu-se să o dezbare de efemer, de temporar, de provizoriu, pentru a da de veșnicia ce se află în spatele fiecăreia. Clipa prezentă, așadar, trebuie luată în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
filosoful grec năzuința nu trebuie să se împlinească, pentru că, odată împlinită, dorința însăși e moartă, ucisă, ea care dă un conținut existenței, pentru gînditorul indian, însă, dorința, ca și speranța, trebuie înlăturată, ca una ce împiedică pe individ de la trăirea absolutului clipei: lipsa dorinței, din contra, ar urma să dea obiectivitate clipei, reducînd astfel rolul elementului subiectiv și iluzoriu. În același timp, dorința duce pe cel călăuzit de ardorile ei la nefericire pămîntească, deoarece, negreșit, din cenușa dorinței împlinite se renaște
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]