881 matches
-
împrăștie arome crude, amețitoare, aerul este pur, abia începe vacanța, dar lichidezi conturile și te desfeți la volan, spre casă, gândind, înțelept, că s-ar fi putut să fie mai rău. A doua variantă (Vacanța în Polinezia) este o pură abstracțiune. Rămâne vacanța cealaltă, obișnuită, care seamănă puțin cu o datorie care trebuie îndeplinită. * De foarte mulți ani, privesc la o cărare care, îngustă cât un fir, se urcă pe dealul din fața ferestrei mele, strecurându-se printre tufele sălbatice, pierzându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
enumeră treptele psihologice din punctul de vedere al Școlii din Munihia și a celei din Viena, Nectarie Cotlarciuc descrie treptele care trebuie urmate în predică așa cum le vede el: prima treaptă este convingerea care include expunerea sau „intuițiunea”, explicarea sau „abstracțiunea”, asocierea și argumentarea; a doua treaptă este „emoțiunea sau producerea simțemintelor” care presupune găsirea mijloacelor valoroase pentru a emoționa, stârnirea sentimentelor în mod virtual, producerea diferitelor sentimente, exemple din Biserica veche, locul în predică pentru mișcarea inimii; a treia treaptă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
poartă "melanholia" prin singurătăți. Visul amorului aduce o bănuială de Roman de la rose și de La carte du tendre a d-nei de Scudéry. E vorba de "căile amorezești", de temutul, fratele prepusului și clevetirii, prieten al necredinței, de căială și alte abstracțiuni de acestea. V. POGOR, N. DIMACHE, I. PRALE Comisul Vasile Pogor, traducător al Henriadei lui Voltaire (1838), a lăsat stihuri de modă veche, străbătute de simțul deșertăciunii și de grija mântuirii, descriind în tuș foscolian sinistritatea cimiterială: Galeriile surpate, stâlpii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iscă un tumult de monștri, unde meritul lui Bolintineanu este de a fi încercat să dea o figură elementelor mitologiei infernale autohtone, folosind note ale animalelor celor mai bestiale, taurul, mistrețul, sau mai instabile, ca iapa, dând chip unor simple abstracțiuni ca "spaima" sau atribute ale demonului precum "naiba", ce pierduse în expresii orice înțeles figurativ, aducând în formă înfricoșetoare vițiul lui Setilă, totul într-o procesiune hohotitoare, crunt umoristică și poetică, vis dureros în soiul lui Breughel și Callot: Așa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
râde, privind de sus pământul, Un râs amar și straniu ce-l au numai nebunii Și morții, când pe buze le-a-ncremenit cuvântul. Anghel merge și mai departe. El pornește de la o temă, ce e la punctul de plecare o curată abstracțiune, și o comentează metaforic până la epuizarea tuturor relațiilor cu putință. Imaginile formează însă o rețea organică a cărei funcție este de a revela corespondențele oculte între toate părțile lumii. Poemul cel mai izbutit, plin de superbe versuri și de apropieri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Alecsandri. Ambele faze sunt condiționate de influențe străine și se definesc și prin aceste influențe. Prima fază, a lui Conachi, e datorită influenței literaturii clasice decadente franceze și influenței literaturii neogrecești, care seamănă cu prima: e vremea sentimentalității fals-exagerate, a abstracțiunilor personificate, a mitologismului, a subiectelor fară legătură cu viața contemporană, a inspirației sarbede din trecutul antic etc. A doua fază e datorită influenței literaturii romantice franceze - Hugo, Lamartine -, nouă pe atunci: sentimentalism puternic, culoare vie, dezgroparea trecutului național, deci medieval
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
suspensie din revistă. Se vede clar: Titu Maiorescu face o descriere, enumeră ce este „în casă”, adică luminarea/lumânarea, somnul cald, molatic și lin sunt înșiruite strict în aceeași serie gramaticală. Și ce înșiruire strâmbă: ceva concret, un obiect, alături de abstracțiuni sensibile... Vreau să spun că chestiunile acestea nu țin de gramatică ori de lingvistică, nu se supun regulilor sau normelor care standardizează: este vorba doar de simțul limbii ca atare, o expresie sinonimică la ceea ce se cheamă îndeobște „filologie”. Când
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cheamă îndeobște „filologie”. Când autorul strânge expresia și pune puncte de suspensie după ea - este de la sine înțeles că o izolează, deci construiește mai întâi atmosfera, lumina stinsă dinăuntru, iar apoi somnul și visul, se păstrează, așadar, constant în zona abstracțiunilor, nu le amestecă în concret. Revenind la Scrisoarea I, și acolo e chestiune de apostrof. Maiorescu preia, la fel, apostroful larg, creând forme disjuncte: sara suflu ’n luminare - și instituie la toți editorii acest fel de apostrof. În Convorbiri literare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să mă apropii, tot orbește, de autor, să intru în sistemul său și să-l înțeleg. Cu ochii larg închiși vreau să-l ajut să și-i deschidă pe ai săi. în căutarea arhivelor Pentru că nu se compară între ele abstracțiuni, trebuie mai întâi să redăm concret faptele. George Potra publică în 1934 o broșură intitulată „Mihail Eminescu. Cauzele morții sale. Studiu” (Editura librăriei CULTURA POPORULUI, 16 pagini) unde editează defectuos acest text, despre care scrie într o notă (preluată parțial
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și îmbogățit mereu cu noi conotații, devine o imagine arhetipală, care focalizează trăirile. Aceeași afirmație se poate face și despre miturile personale, hora, focul ș.a. Procedeele predilecte ar fi opozițiile și disonanțele, paradoxul și absurdul, jocul de cuvinte și de abstracțiuni. Triunghiul (de baștină) al Ocniței, în contrast cu Triunghiul (morții) al Insulelor Bermude, este unul al veșniciei, al vieții fără de moarte. Poetul interpretează liber, necomplexat, teme și motive, recurge la o întinsă rețea de referințe culturale, din lumea artelor sau a filosofiei
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
avantagii materiale. Am încercat în continuu să găsesc oameni cu alte vederi și preocupări. Erau câțiva băieți care studiau Filozofia și se întrețineau adeseori asupra diferitelor probleme, care mie îmi erau cu totul străine. Încercarea de a coborî din lumea abstracțiunilor, în lumea realității românești, n-a avut succes. Din aceste realități mizerabile, oamenii evadaseră în lumea ideilor, de unde priveau cu compătimire pe cei care se agitau cu strâmtele probleme de neam și țară. Stând cu ei de vorbă mi-am
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-le una alteia, iar variația concomitentă a părților indică, de cele mai multe ori, o determinare comună. Prin legea paralelismului social, D. Gusti atrage atenția asupra imposibilității de a explica o realitate concretă foarte complicată prin câteva elemente ce nu sunt decât abstracțiuni din nevoi de metodă, primatul deținându-l întregul, societatea. O explicitare deosebit de lămuritoare a sensului cauzal al legii paralelismului sociologic îi aparține lui M. Vulcănescu: „Nici una din împrejurările care condiționează faptele sociale nu constituie însă, luată în parte, o cauză
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a paradoxului, a ezitării între afirmație și negație, întemeiată pe strategia absorbirii eterogenului în omogen (un ciclu se intitulează chiar Zona contrariilor). Meditația gravă coexistă cu tandrețea, viziunea ironică apare alături de senzorialitate, luciditatea merge împreună cu savoarea concretului și gustul pentru abstracțiuni („Cade ilogicul din anotimp/ și dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din câteva teme dominante: criza de comunicare în lumea de astăzi, sentimentul neantului, incapacitatea de adaptare, pierderea candorii, apoi singurătatea, spaima, durerea, misterul
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
tradiție întruchipată de 1857. Opoziția dintre 1857 și 1848 nu este doar una circumstanțială - este opoziția dintre politica evoluției organice și politica raționalismului utopizant și revoluționar. Recitirea istoriei contemporane este învestită cu o miză specială. Departe de a fi o abstracțiune, direcția moderației își descoperă în 1857 rădăcinile sale autohtone. Cu modul de judecată istorică ce predomnea între noi, mai mult englezește evoluționar, decât franțuzește revoluționar, așanumita regenerare de la 1848 nu părea să aibă gradul de importanță ce il atribuiau liberalii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ține sub control acea magmă stihială pe care Maiorescu o evocă vizionar. Finalitatea juni mismului este de a descuraja ridicarea acestei politici care mobilizează, în numele naționalismului sau al tentației revoluționare, resentimentul latent la nivelul oricărei societăți. „Barbaria“ nu este o abstracțiune, ci este numele acestei încercări deliberate de a refonda cetatea pe cărămizile urii. Încă o dată, este de re marcat profetismul conservator à rebours. În paginile lui Maiorescu de la 1868 se poate citi viitorul patimilor naționaliste împotriva cărora se ridică E.
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
se naște premisa unei creșteri naturale ce evită traumele și hibridizările inutile. Frazeologia este simptomul acestei patologii publice. Și apoi numai o să vedem de acum înainte mișcarea cea mai nesănătoasă prin chiar goliciunea ei lăținduse peste toată țara, formule vage, abstracțiuni nemistuite, teorii constituționale din țări străine de firea noastră, citate de prin cărți rău studiate, amintirea cuvintelor lor dului cutare și ale lordului cutare și ale lordului cutare, ale ilustrului Gambetta cu scrutinul de liste, și ale nu mai știu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
nomoluri de cuvinte fără nici un miez, bășici umflate cu aer gol - o ade vărată epidemie a frazeologiei.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare..., vol. III (1881- 1888), ed. cit., p. 121.</ref> Predilecția pentru cultivarea unei politici care privilegiază abstracțiunile și ignoră contextul de aplicare a grefelor operate este consecința educației politice situate sub semnul raționalismului - critica maioresciană continuă textele de la 1868 și 1876. Occidentalizarea nu este dublată de soliditatea privirii istorice și de atenția la etosul stării a treia
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
este imaginea Dumneavoastră despre Iași? Andrei Pleșu Nu, imaginea mea despre Iași e policromă, plină de un anumit frison sentimental. Și pentru mine, Iașul e o emblemă a culturii naționale, simți, umblând prin oraș că emblema asta nu-i o abstracțiune, ci un organism viu. Am mulți prieteni aici și, lucru decisiv, eu sunt, după tatăl meu, din Bârlad, sunt moldovean. Așa încât, atașamentele mele pentru Moldova și, cu atât mai mult, pentru Iași, au un temei genetic. A.V. Astfel se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Toți acești copii citesc mai mult, mai re pede și au un vocabular mai bogat decât alții. 2. Achiziționează deprinderile de bază mai bine, mai repede și cu mai puțin exercițiu. 3. Sunt mai capabili să construiască și să utilizeze abstracțiuni de cât colegii lor de vârstă. 4. Sunt mai capabili să observe și să interpreteze coduri non verbale și să tragă concluzii, care altor copii ar trebui să li se explice. 5. Sunt mai puțin dispuși să accepte totul pe
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
cu termenul expirat, dar ce conțin respectivele înțelegeri - mergeți dumneavoastră pe Internet și informați-vă! La rândul lor, trimișii Europei le seamănă ca două picături de apă: exhibă un identic aer de hăbăuceală cu pampon, frați siamezi întru inexpresivitate și abstracțiune. Întrupări desăvârșite ale corectitudinii vestimentare și-ale exprimării onctuoase, ce lunecă pe lângă subiect precum uleiul pe șaibă, ei oferă guvernaților involuntare alibiuri. Arareori, când sunt, probabil, muștruluiți la rândul lor de șefii din centrală, afli că viteza negocierilor scârțâie și
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
se înregistrează un eu poetic pentru prima dată cu adevărat constituit, dar este vorba de o accepție pe care o capătă acesta numai în receptarea actuală", în stare a sesiza că instanța enunțătoare ,își este propria transcendență". Vedem astfel că abstracțiunea orfic-romantică, derularea diegetică, transcendența ca și infuzia prozaic-realistă (deși ultima are, în ochii lui Marin Mincu, meritul de-a ajuta la ,actul reformator de dez-metaficizare a tradiției poetului") abat lirismul de la ,absolutizarea" lui. Dar unde putem ajunge? La un ,eu
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
încă dintr-un oraș cu pretenții, de ce mă mir că votează cum votează?" Oameni incapabili să distingă între un far și o aripă de mașină sunt invitați să-și dea cu părerea despre chestiuni care implică, orișicâtuși, un dram de abstracțiune: platforme politice, programe de guvernare, ideologii. În aceste condiții, e un miracol că nu ne năpustim cu toții, precum peștii într-o celebră povestire a lui Salinger, în gaura plină de banane, să le înfulecăm până crăpăm. Partea proastă e că
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
caz particular de metafizică? Intenția autoarei este de a atribui entităților ficționale un statut ontologic, în speranța că în felul acesta vom începe să privim și problemele metafizicii cu alți ochi. De pildă, distincția fermă dintre obiecte fizice, materiale, și abstracțiuni sau reprezentări ideale. Într-o lume sofisticată ca a noastră, o lume a virtualului mai consistent uneori decît realul, cum i-ar plăcea lui Baudrillard să spună, asemenea dihotomii au devenit de mult simpliste. Sînt personajele ficționale plăsmuri ale închipurii
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
și numărul 9 e o mare diferență. Primul e medic, cîntă la vioară și are înclinații de opioman, chiar dacă nu voi avea niciodată prilejul de a-mi confirma aceste informații din experiență personală, în vreme ce 9 e pur și simplu o abstracțiune. A, ce-i drept, cînd îl întîlnesc în nuvela lui Calvino, înclin să-l compar mai curînd cu Holmes decît cu alte numere, dar asta nu datorită unei calități a sa ca număr, ci datorită contextului literar. Pornind de la o
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
Pornind de la o constatate simplă, că entitățile ficționale (între ele la prim rang fiind personajele literare) nu există din punct de vedere ontologic, Thomasson propune o teorie artefactuală a ficționalului. Conform acestei teorii, entitățile ficționale sînt deopotrivă artefacte culturale și abstracțiuni: existența lor depinde în mod necesar de alte entități sau elemente, precum cărțile, autorii și cititorii, dar și de o serie de noțiuni abstracte și teoretice, precum actele creatoare și intenționalitatea. Cuvîntul "depinde" din fraza anterioară e esențial pentru înțelegerea
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]