6,323 matches
-
care îl inițiase în filozofie. În filozofia lui Averroes. Care spunea că dacă Divinul ar înceta să mai gândească lumea, lumea ar înceta să existe. * Gândește-te întotdeauna că împlinirile tale în viață provoacă aiurea neîmplinirile multora, pentru un echilibru absurd și nemilos al stării de lucruri. Dacă poți, laudă-te cu înfrângerile care te-au doborât, felicită-te pentru ele, fiindcă întotdeauna sunt compensate de fericiri atât de absurde în apariția lor, încât meritele ascunse pentru care îți sunt date
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
împlinirile tale în viață provoacă aiurea neîmplinirile multora, pentru un echilibru absurd și nemilos al stării de lucruri. Dacă poți, laudă-te cu înfrângerile care te-au doborât, felicită-te pentru ele, fiindcă întotdeauna sunt compensate de fericiri atât de absurde în apariția lor, încât meritele ascunse pentru care îți sunt date sunt aidoma nemeritelor pentru care ai îndurat cândva umilința și nedreptatea. Să nu reușești nimic în viață e un succes cu mult mai aproape de revelația înțelesului și, sigur, mult
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vieții. Faptului de a-ți recunoaște public înfrângerea oamenii îi acordă întotdeauna prețuirea, compasiunea - și relativa posteritate, compensându-ți astfel pretențiile, repet, ale neputinței. * Lecțiile de filozofie ale unora despre cum să trăim astăzi „bine“ și „înțelept“ sunt nu numai absurde, venind din partea unor indivizi confortabil încremeniți în bunăstare, ba chiar jignitoare. Despre cum să trăim spiritual, adică despre cum să nu trăim „bine“, despre cum să nu consumăm propaganda leșinată și adormitoare a familiștilor-filozofi numai niște nebuni precum cinicii, stoicii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a lui Galba de către oamenii viitorului împărat Othon. În războiul civil care a urmat înscăunării lui Othon, trupele lui Vitellius au câștig de cauză, Italia și provinciile apropiate Romei sunt devastate. Othon, la fel de destrăbălat ca și Vitellius, ia totuși hotărârea absurdă de a-i ierta pe toți, după cum afirmă Tacit în Istorii, și de a-și curma zilele. Depresia alcoolică pusese stăpânire pe cugetul lui. După o noapte de somn adânc, își înfige un stilet în piept. E plâns ca un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
idiotul divin. * Aberant de multe cărți uitate, ignorate, alcătuind o bibliotecă a nedreptății. * Destinele lipsite de miraj comportă arta devastatoarei conștiințe a corectitudinii. Acestor destine ambiguitatea le provoacă spaime care degenerează în accidente fiziologice. În această formă de proprietate a absurdului vegeta tiv, ei descoperă demnitatea certitudinii pentru care viața este o formă de convalescență universală. Vagabondul îi terorizează, ratarea lui îi împiedică să intre în biserici. Această atitudine garantează sănătatea acefală a sufletului, vindecă artroza seninătății (care nu se mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
același principiu, fiindcă omul, în sine, este o existență fără lume. Replica socială a lumii, pe care omul o va crea ca lume dis tinctă în interiorul lumii, nu face parte din viitorul conceput de energia obiectivă a lumii - așadar, este absurdă. Absurdul este însă spiritual și nu privește lumea. Omul este o ființă spirituală pentru că locuiește în punctul de perfecțiune absolută a lumii. Dacă omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
din viitorul conceput de energia obiectivă a lumii - așadar, este absurdă. Absurdul este însă spiritual și nu privește lumea. Omul este o ființă spirituală pentru că locuiește în punctul de perfecțiune absolută a lumii. Dacă omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va distruge
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și nu privește lumea. Omul este o ființă spirituală pentru că locuiește în punctul de perfecțiune absolută a lumii. Dacă omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va distruge punctul de perfecțiune absolută a lumii și se va mani festa numai ca energie subiectivă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ideal al viitorului conceput în prelungirea lumii. Miza este morală, pentru că orientează lumea către un înțeles pe care lumea nu îl are. Omul se proiectează în simulacrul absolut al stării de per fecțiune obiectivă a lumii ca moment ideal al absurdului. Principiul moral pe care se întemeiază manifestarea spirituală a omului evocă necesitatea stării de existență fără lume, în prelungirea lumii, pe care omul transfigurat în energie subiectivă o înzestrează cu sens. Lumea se dizolvă astfel în simulacrul moral al stării
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
profesia de luptător pentru supraviețuire. Rarități Respectul, libertatea și securitatea persoanei, ca valori fundamentale ale unei democrații reale sunt rarități în România. Obscenitate Scena politică românească seamănă cu un spectacol penibil în care este jucată o piesă demnă de teatrul absurd, scrisă de un autor retardat mental, pusă în scenă de un regizor ageamiu și interpretată de actori diletanți. Atu Abilitatea de a relaționa facil cu cei din jur este un prețios atu în profesie și în viața socială. Statuie Ridicarea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mereu/ printre volutele dansului nostru." Demnitatea, onoarea ieșirii din rînd se cîștigă în moarte, singura în care să dezmintă oportunistele, temătoarele cedări ale vieții: Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă/ pînă cînd în locul zorilor au venit corbii,/ corbii erau heralzii absurdelor mele victorii/ risipindu-mi numele urbi et orbi." Un mesaj de viață, și de comesenie, devine un strigăt al autenticului, dar în numele morții, cînd, în sfîrșit, jocurile nu mai au rost. Și "Doamne, dă-mi iarăși dorul de moarte al
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
rostesc cântecul de încheiere. Căci un cântec e mai lung, altul e mai scurt. Deosebirea între ele se reduce întotdeauna la câteva cuvinteť. Muribundului , aria eroului de operă care cântă pentru a-și alunga moartea nu i se mai pare absurdă, căci Ťtăcem și cântăm ani în șirť. Poate că cititorilor o să li se pară ciudat patetismul și pesimismul acestui epistolar ŤTrecutul șsic!ț crește-n urma mea. Mă-ntunecť." (din capitolul Milena, stâlpul de foc) Ignorăm nebuloasa aparatului critic, care aduce
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
de sens a naturii umane puse în act. Cu o mică licență poetică, a fost tradus, voi, cei vii în loc de tu, cel viu, traducerea corectă, acest tu generic este și un subtil avertisment care se concretizează pe parcursul derulării unui traseu absurd pînă la spectral al reificării umanului. Comicul lui Andresson ca și cel ionescian sau cel al lui Beckett sau, de ce nu, cel al lui Caragiale, mutatis mutandis, nu este deloc inocent. În el transpar angoasa și vidul existențial, astfel că
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
și astăzi, cum a fost și în epocă, prin acest dinamism nevrotic al unei ființe demne, pentru că nu acceptă pasiv captivitatea: încearcă să găsească o ieșire dintr-o situație în mod clar și cert fără ieșire. Această zbatere, disperată și absurdă, era, desigur, mai interesantă în 1955 decât ne apare după 2000.
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
de limbaj de extracție impresionist-expresionistă, modală sau contrapunctică - fapt ce-i permite să proiecteze, ca în niște oglinzi paralele, oglinzi sparte sau oglinzi retrovizoare - comparabile, poate, cu cele din care e construit Memorialul copiiilor de la Yad va-Shem -, violența atroce, sadică, absurdă, de opresare a ființei, până la aneantizare și replica ei tăcută, interiorizată, transfigurată de o puritate cathartică. Dar, modalitatea ideală de a accede la cunoașterea de sine și a lumii în care trăiește rămâne, pentru Ulpiu Vlad, exersarea visării lucide. În
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
Stelaru, Constant Tonegaru, Ben Corlaciu decît de expresioniștii noștri rurali din generația ^60), Adrian Alui Gheorghe dă impresia a fi osîndit la a contabiliza exclusiv aspectul de coșmar al existenței. E neîndoios și o subtextuală ripostă la o epocă a absurdului potențat, o expresie a dezgustului și a revoltei provocate de condiția umană în totalitarism, mai bine articulată ca atare decît la șaizeciști. Prezumăm că printr-un soi de metonimie morală poetul ajunge la viziunea compactă a unei umanități sinistre, precum
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
De aceea, cel puțin în ce mă privește, prețuirea mea pentru el rămâne neclintită. Ca mulți alții din țara asta, înainte de 17 decembrie 1989, nu am colaborat cu Securitatea, dar nici nu am avut curajul să iau atitudine împotriva regimului absurd al lui Nicolae Ceaușescu. Mi-e imposibil, de aceea, să judec pe cineva care a făcut ambele aceste lucruri, fără riscul de a greși flagrant. Prefer, de aceea, să-i dau cuvântul chiar lui Neculai Constantin Munteanu pentru o tristă
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
lipsește cu totul din filmele lui Tarantino, care scot în evidență două mecanisme esențiale ce-i înscriu producția regizorului într-un demers postmodern: 1) denudarea procedeului și 2) arta simulacrului. Trailer-urile care deschid filmul propriu-zis sunt de un grotesc absurd, ele creează cadrul pentru o istorie similară, precizează convenția la care aderă regizorul. Ca și într-un western spaghetti, o intervenție oricît de exotică nu tulbură pe nimeni, însă inserturile exotice ale lui Tarantino nu sunt deloc inocente, iar cîteva
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
citezi, de frica ucigătoarei parafraze, dintr-o poezie. Viziunea vizuinii, a lui Marin Sorescu, din 1982, de la Albatros, e un asemenea fel de tîlcuire. Un "roman într-o doară" zice, scăpîndu-se de răspunderi, autorul lui. O fabulă pîndită de ispita absurdului, făcîndu-se că se încurcă în întîmplări și-n cuvinte. Starostele, om - vorba vine... - subțire, retras în peșteră, e un urs brun pe care-l paște, ca pe toți congenerii lui albiți, alungați, pesemne, de semenii în putere, o bătrînețe polară
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
rupt trăznetul rochița,/ Cum făcu, cum nu făcu/ Că-n furou rămase, tu!// Asta îi mări-ndoiala/ Miței existențiala,/ Acest fapt incoerent/ Azvîrlind-o-n transcendent." După poezie, proza se schimbă din nou. Pe teme la fel de serioase, recuperează vocația calamburului și a absurdului jucat din cuvinte de la-nceput. Cuvinte tăiate din lipsă de spațiu, ca însăși povestea. Păcat, păcat, pă.....
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
comandă o sinucidere în masă a propriilor soldați asistați de comandanții lor. Clint Eastwood a încercat să descopere cealată față a războiului, făcută din așteptarea înaintea dezastrului sau a acțiunii. Scrisorile acoperă acest vast teritoriu care introduce normalitatea în spațiul absurdului. Saigo îi scrie scrisori "defetiste" soției sale care urmează să-i nască un copil, Kuribayashi scrie scrisori familiei, soldatul american moare cu scrisoarea mamei pe piept etc. Scrisorile și fotografiile lui Kuribayashi vor fi salvate de acest soldat imprundent, scrisori
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
sau că, la reprezentații avangardei, deschiderea ludică capătă o importanță crucială. Cu precizarea că, în cazul acestora din urmă, fiind vorba cu precădere de exploatarea funcției negatoare a ludicului, se ajunge, în cele din urmă, la instaurarea unui regim al absurdului, înrudit cu ceea ce Alan Wilde a numit ironie de tip disjunctiv: reacție la o lume percepută ca fiind alcătuită din fragmente, în care te poți și juca, dar tot mai aproape de marginile unui abis existențial care se cască amenințător, pe măsură ce
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
că răstignirea nu a avut loc pe o cruce, ci pe o bucată amărîtă de lemn, că fecioara Maria nu a fost fecioară nici înainte și nici după nașterea lui Hristos, că doctrina imaculatei concepții se susține prin chiar enormitatea absurdă a viziunii pe care ne-o propune, că heruvimii erau orice altceva dar în nici un caz îngeri, că David nu l-a ucis pe Goliat, că exodul evreilor în Egipt nu a avut loc niciodată, că înainte de înălțarea turnului lui
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
dintre Diana și Emil, are memoria crizelor generației (a se vedea Romanul adolescentului miop), într-o montură teatrală, de scenetă de-o parte imobilă, cu personaje de ceară (rude cu nehotărîții și netrăiții lui Bonciu și Fântâneru), de partea cealaltă absurdă. Filosofii complicate, cum proza n-a cunoscut pînă în anii ei buni, interbelici, și nici atunci pe toate drumurile, construiesc această perspectivă a lui eu: "Mă vedeam, pe mine însumi, din afară, cum mă lupt sub stăpînirea legii și nu
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
un scriitor care, depășind modernismul de tip proustian, se îndrepta spre o formulă literară de tip existențial(ist), în curs de cristalizare în epocă (sincron cu Malraux și Sartre). Starea de angoasă, sensul nebulos al existenței, sentimentul tragicului și al absurdului, presentimentul constant al morții, dincolo de care nu ar mai fi decât tăcerea și neantul - sunt elemente într-adevăr detectabile în paginile scrierilor lui Anton Holban și pe care autorul studiului de față le pune cu claritate în evidență. De altă
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]