KorAP: Find »[drukola/base=ac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...1111 >

27,767 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

să-l ocolească. Un pui de găină cârâi și smocuri de pene cenușii zburară prin zăpadă. O bătrână ieși În goană dintr-o colibă și strigă ceva În urma lor. — Ce spunea? Șoferul Îi adresă un rânjet peste umăr. — Evreu Împuțit. Acul vitezometrului oscilă și Începu să coboare: șaptezeci de kilometri, șaizeci de kilometri, cincizeci de kilometri, patruzeci. — Soldați pe-aproape, spuse omul. — Vrei să spui că există o limită de viteză? — Nu, nu! Blestemații ăștia de soldați, dacă văd o mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
altă parte. Privirile lui cercetau fereastra și măsurau la ce Înălțime de la podea se afla aceasta. — Ce puteam face? Onoarea ei, onoarea mea... — Prostii, spuse Coral. Îmi pare bine că eu n-am avut tată. Josef Grünlich spuse brusc: — Un ac de păr, poate. Ce vreți să spuneți? Cum adică un ac de păr? — Sau un briceag. — N-am nici un fel de ac de păr. De ce-aș avea nevoie de ace de păr? — Am un coupe-papier, spuse doctorul Czinner. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de la podea se afla aceasta. — Ce puteam face? Onoarea ei, onoarea mea... — Prostii, spuse Coral. Îmi pare bine că eu n-am avut tată. Josef Grünlich spuse brusc: — Un ac de păr, poate. Ce vreți să spuneți? Cum adică un ac de păr? — Sau un briceag. — N-am nici un fel de ac de păr. De ce-aș avea nevoie de ace de păr? — Am un coupe-papier, spuse doctorul Czinner. Când i-l dădu, Întrebă: — Ceasul meu s-a oprit. Îmi puteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mea... — Prostii, spuse Coral. Îmi pare bine că eu n-am avut tată. Josef Grünlich spuse brusc: — Un ac de păr, poate. Ce vreți să spuneți? Cum adică un ac de păr? — Sau un briceag. — N-am nici un fel de ac de păr. De ce-aș avea nevoie de ace de păr? — Am un coupe-papier, spuse doctorul Czinner. Când i-l dădu, Întrebă: — Ceasul meu s-a oprit. Îmi puteți spune de câtă vreme suntem aici? — De o oră, spuse Josef

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
n-am avut tată. Josef Grünlich spuse brusc: — Un ac de păr, poate. Ce vreți să spuneți? Cum adică un ac de păr? — Sau un briceag. — N-am nici un fel de ac de păr. De ce-aș avea nevoie de ace de păr? — Am un coupe-papier, spuse doctorul Czinner. Când i-l dădu, Întrebă: — Ceasul meu s-a oprit. Îmi puteți spune de câtă vreme suntem aici? — De o oră, spuse Josef. — Așadar Încă două ore, observă gânditor doctorul Czinner. Nici unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cârpă, ca să-l șteargă de sudoare. Ce chestie că Înălțimea voastră l-a cunoscut! Să deschid cumva fereastra, să putem vorbi mai bine? Cuțitașul lui Grünlich făcea cranț, cranț, cranț. Un șurubel ieși și se auzi un clinchet ca de ac căzut pe podea. Nu, spuse Czinner. Tovarășului tău s-ar putea să nu-i placă asta. — S-a dus până În oraș, la cazarmă, ca să vorbească cu maiorul. Este pe-aici un străin care pune tot felul de Întrebări. Crede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Nu te poți baza pe el când e vorba să țină legătura cu cineva. Apoi femeia Îi invită să ia loc. Începu să dosească Într-un coș de lucru mare gheme de bumbac și lână, bucăți mari de flanelă și ace de croșetat. Domnul Stein privi stânjenit la acele fotolii de inox. — Nu Înțeleg de ce o fi cumpărat sărmanul Eckman toate chestiile astea, Îi spuse el În șoaptă lui Myatt. Myatt răspunse: - Nu trebuie să vă Îngrijorați, doamnă Eckman. N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
șopti doamna Eckman din colțul ei, departe de podeaua strălucitoare. Nu mă deranjează dacă nu se Întoarce aici. Mă duc eu oriunde la el. Aici nu-i acasă, spuse ea cu un mic gest de Întărire și scăpă jos un ac și doi nasturi de sidef. — Cu asta sunt de acord, remarcă domnul Stein și-și dezumflă obrajii. Nu Înțeleg ce vede soțul tău În toate chestiile astea de inox. Mie mi-ajunge să am câteva piese bune din mahon și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

cu var, decolorat de soare, cu o piscină albastră care-l Înconjoară ca un șanț de apărare. Când am ajuns, Lauren m-a condus prin casă până la salonul cu pereți de piatră. În clipa aceea, o menajeră Îmbrăcată la patru ace Într-o uniformă cu dungi alb-albastre - și care ar fi fost mult mai adecvată Într-o reședință din Upper East Side - apăru cu un halat din șifon turcoaz pe care Lauren Îl puse direct peste costumul de baie. Peste câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
alb, așa că Își agățase un ecuson de rochie pe care scria Doamna David Bowie, În caz că nu și-ar fi dat seama cineva pe cine Întruchipa. (Nimeni nu se prindea). Milton stătea la taclale cu o fată zveltă Îmbrăcată la patru ace Într-o ținută alcătuită dintr-o fustă din tweed și un pulover Fair Isle. Principalul ei accesoriu era un luciu de buze roz-pal pe care și-l ducea la buze la fiecare cinci secunde. Pielea ei era de o paloare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
turnat băuturile, iar Lauren mi-a Întins un pocal mie. Vezi pe cineva drăguț pe aici? mă Întrebă, În timp ce ochii ei cercetau Încăperea. Cum arăt? Ținuta fără cusur a lui Lauren se conforma codului tacit de la Hotel Rivington - la patru ace. Purta o rochie lungă, gri deschis, cu volănașe și cu mici buline albe, marca Tuleh. Pe umeri avea un fel de jachetă minusculă, făcută din doar câțiva centrimetri de blană de maimuță obținută ilegal. Ochii erau conturați de gene false

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
În cinci minute, iar Lauren nu se alesese din ea nici măcar cu o stridie crudă, darămite cu o Cuplare. Sper că lui Sanford i-au plăcut butonii, după toată povestea asta de dragoste neîmplinită, mormăi Thack, cu gura plină de ace de gămălie, În timp ce prindea cu mare grijă o bucată de tafta lila de un manechin de croitorie. —Și Încă o chestie groaznică. Trec prin toate astea, mă dau peste cap să rezolv treaba, și apoi mă duc la apartamentul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
un galben pal, care se termina În partea de jos cu o imensă trenă vaporoasă, care i se unduia la picioare. Se uita cu mare atenție la imaginea ei reflectată În oglinda aurită de deasupra șemineului, În timp ce eu prindeam cu ace tivul. —Arăt foarte... Palm Beach, dar În sensul bun. Își coborî apoi vocea și șopti: Ești bine, Sylvie? Am scuturat din cap și mi-am continuat treaba. —Lauren m-a convins să-mi fac nu știu ce perfuzie intravenoasă În dimineața asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
În afara vieții adevărate, ca turiștii sau ca persoanele din jurul meu aflate În trecere prin oraș. Fără Îndoială, aveam să fiu prost dispusă pentru tot restul vieții mele. Am urmat-o pe Marci la mezanin, unde ne-am trezit În fața imensului ac de oțel aflat În mijlocul sălii. Ca două școlărițe fugite de la ore, ne-am ascuns În spatele lui. De acolo puteam vedea tabloul lui Monet și băncile pentru vizitatori din fața lui, Îmbrăcate În piele neagră. —Uite-o acolo, șopti Marci. Singură. Ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
galerie publică de artă? —Asta e foarte ciudat, spuse Marci. Este șase și un sfert. Nu! Stai un pic! Răspunde la telefonul mobil... Într-adevăr, Sophia vorbea acum la telefon. Se ridică și Începu să meargă spre dreapta, exact către acul din oțel. O, Doamne! Se opri chiar de cealaltă a operei de artă. Puteam să auzim fragmente din convobirea ei telefonică. —Da, iubitule... Am văzut-o la Înmormântare, săraca de ea... da, trei minute... În grădina cu sculpturi? E prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ca și cum ar fi fost destinată unui copil de patru ani. Stătea la taifas cu Prince Angus. Acesta semăna cu o corcitură Între Sid Vicious și David Hockney, așa Îmbrăcat cum era, cu un tartan tăiat În fâșii, prinse laolaltă cu ace de siguranță, și cu franjuri lungi din păr decolorat blond. Era sexy Într-un fel straniu, În modul acela În care sunt persoanele care aparțin genului creativ, chiar dacă arată complet aiurea. M-am dus și m-am alăturat lor, luând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

de data asta o să aibă un prezervativ. Poate că se găsesc de vânzare aici, la toaletă. Că tot s-a uitat așa de atent, îl întreb dacă a văzut vreo vânătaie, vreo mușcătură, vreo înțepătură de viespe, vreo urmă de ac, ceva de genul ăsta. — Absolut nimic, zice. Vreun bilet de adio? — Nu. Nu există vreo cauză aparentă a morții. Nash întoarce sendvișul și linge muștarul și maioneza care au curs pe la capătul celălalt. Zice: — Ți-aduci aminte de Jeffrey Dahmer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de plastic e legată sul la un capăt al pătuțului. Alături, pe o etajeră, e un teanc de cărți. Versuri și poezii e deasupra. Când așez cartea pe comodă, se deschide singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul marginii interioare a paginii, chiar lângă cusătură, iar pagina se desprinde. Cu pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
reconcilia cu condiția umană. Numai așa te poți întoarce într-un loc în care lumea nu este dușmanul tău de moarte, zice, continuând să deseneze în cartea ei. Într-un loc unde să nu fii absolut singur. — Un pește, un ac și o ață, zice Helen. Iar eu nu sunt singur. O am pe Helen. Poate că ăsta e motivul pentru care criminalii în serie lucrează câte doi. Este bine atunci când nu te simți singur într-o lume plină de victime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Lucrează pentru o firmă de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele dizolvat, pe prosopul de la motel. Așază penseta pe prosopul umed și înroșește un ac la bricheta lui Stridie. Își prinde părul la spate cu un elastic, într-o coadă groasă. — Stridie numește chestia asta „antipublicitate“, zice. Uneori, firmele, cele cu mulți bani, îl plătesc ca să retragă anunțurile. Zice că după sumele pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
2, 3... Mona zice: — Și alți membri ai cercului nostru de vrăjitori fac asta, dar a fost ideea lui Stridie. Zice că planul e să submineze iluzia de siguranță și comfort pe care o au oamenii. Sparge o bășică cu acul și dinăutru cade ceva. O bucățică de plastic maroniu plină de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe prosop. Mona o întoarce cu acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta și zice: — Ce naiba e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
submineze iluzia de siguranță și comfort pe care o au oamenii. Sparge o bășică cu acul și dinăutru cade ceva. O bucățică de plastic maroniu plină de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe prosop. Mona o întoarce cu acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta și zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic. Mona cască gura și scoate limba. Gâtlejul i se ridică sub piele și se îneacă. Flutură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic. Mona cască gura și scoate limba. Gâtlejul i se ridică sub piele și se îneacă. Flutură mâna la nas și clipește repede. În halul ăsta pute puroiul galben. Șterge acul pe prosop. Îmi ține degetele piciorului cu o mână și cu cealaltă sparge o altă bășică. Lichidul galben împroașcă o mică explozie și pe prosop ajunge jumătate dintr-un coș de fabrică. Îl ia cu penseta și-l șterge pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
sare acoperișul unei școli. Asudat leoarcă. Respirând adânc. Strângând din răsputeri așternuturile jilave și moi, scrâșnesc din dinți. Cu ochii țintuiți în tavan, zic: Cineva omoară modele. Scoțând un contrafort însângerat, Mona zice: — Călcându-le în picioare? Topmodele, îi zic. Acul mi se înfige în talpă. Acul extrage o antenă de televiziune. Penseta extrage un gargui. Apoi țigle, șindrile, plăcuțe de ardezie și burlane. Mona ridică o margine a prosopului împuțit și o îndoaie, scoțând la iveală o bucată curată. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Respirând adânc. Strângând din răsputeri așternuturile jilave și moi, scrâșnesc din dinți. Cu ochii țintuiți în tavan, zic: Cineva omoară modele. Scoțând un contrafort însângerat, Mona zice: — Călcându-le în picioare? Topmodele, îi zic. Acul mi se înfige în talpă. Acul extrage o antenă de televiziune. Penseta extrage un gargui. Apoi țigle, șindrile, plăcuțe de ardezie și burlane. Mona ridică o margine a prosopului împuțit și o îndoaie, scoțând la iveală o bucată curată. Mai toarnă spirt. O altă mașină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]