867 matches
-
eveniment neașteptat, se Încearcă revenirea la această stare originară. Organizația este, la rândul ei un subsistem În cadrul societății În ansamblu. Această opțiune este la rândul ei dependentă de existența și funcționarea corectă a piețelor de capital. Scott, 2001, trad rom. actanți - În sensul de actor cu capacitate de acțiune pusă În slujba principalului, acesta din urmă putând să se identifice cu sinele sau cu orice alt actor individual sau colectiv. Speciile non-umane pot fi concepute ca entități cu interese legitime În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
se lansează Într-o teorie unde libertinajul și burlescul Își dau mâna, Luminile propun o variantă cu totul opusă interpretărilor tradiționale. (De altfel, În Franța cuvântul se Încetățenește În această perioadă când, preluat din engleză, desemnează atât actul, cât și actantul. Abatele Prévost e cel care-l Întrebuințează primul, În revista pe care o conduce, Le Pour et Contre, În vara lui 1734, pentru ca apoi, folosit de către Voltaire, să facă o carieră fulminantă 35.) E greu, totuși, de admis că filozofii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și izolate, ci un cadru instituțional evolutiv în care membrii societății își impărtășesc experiențele individuale și colective prin relaționare. În mod evident, cunoașterea acestei realități depinde într-un grad important de abilitățile individului, de caracterul adaptativ al subiectului cunoscător și actant, dar toate acestea ar produce la nivelul său disonanță cognitivă în absența a ceea ce am numit, anterior, prin sintagma contextualism epistemic. Imaginarul social și, prin urmare, ideologia, deține un rol manifest în design-ul arhitectural al contextului epistemic în care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
unor finalități proiectate pe termen mai lung. Tocmai de aceea, aceste obiective trebuie să fie realist formulate, astfel încât să poată fi realizate și să contribuie la dezvoltarea și menținerea unei imagini de sine pozitive. Odată determinate obiectivele de către cei doi actanți, se va trece la conturarea instrumentarului prin care aceste ținte vor putea fi atinse. Elaborarea planului de acțiune sau de dezvoltare a carierei se va realiza de către cei doi parteneri implicați în procesul de consiliere în urma studierii mai multor variante
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
unor finalități proiectate pe termen mai lung. Tocmai de aceea, aceste obiective trebuie să fie realist formulate, astfel încât să poată fi realizate și să contribuie la dezvoltarea și menținerea unei imagini de sine pozitive. Odată determinate obiectivele de către cei doi actanți, se va trece la conturarea instrumentarului prin care aceste ținte vor putea fi atinse. Elaborarea planului de acțiune sau de dezvoltare a carierei se va realiza de către cei doi parteneri implicați în procesul de consiliere în urma studierii mai multor variante
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
video-poezie și analiză sociologică. Doar o secvență, din multele, vivantă: prin purtarea unui costum cu sensori, privitorul poate să interacționeze cu un spațiu în care fiecare mișcare a sa determină o reacție sonoră și vizuală; cei care încearcă experiența devin actanții unui "dans" inedit care-și determină propria muzică și propriul context vizual (apud Irina Cios, Observator cultural). O revistă bucureșteană de referință, Octogon (Arhitectură & Design), ajunsă la nr. 4 și perseverînd în a-și delimita demersul: "În contextul în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu îndrăcită acribie ironică și trecînd prin Iris Murdoch, John Fowles, David Lodge, m-am oprit, finalmente, la figurile de top actual unul internațional, se-nțelege din care nu pot lipsi (aceiași incomparabili englezi): Julian Barnes, Ian McEwan, Jonathan Coe. Actanți postmoderni ai unor inimaginabile strategii narative, pe cît de dificile într-un prim contact de lectură, pe atît de cuceritoare pe parcurs, pînă în finalurile incitant imprevizibile. Ale căror romane, atît de proaspete în invenție savantă, se află, provocator, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu ce pișicheră schimă ar privi ei isprăvile junilor atleți. Nu alta, probabil în aceeași obligatorie simetrie ca a înnoitorilor de-acum. Ritos amnezici, aceștia, cu etapele ieșene ce i-au precedat. Cu atît mai ritos, cu cît absolut recomandabil actanții ultimului val convoacă la provocatoarele festine și nume străine. În încercarea, temerară de altfel, de a estompa un trecut ce li se pare nepermis de desuet. Și total irelevant în fluxul internațional al momentului. Paciența noastră însă în fața acestui dihotomic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Actor sunt semantic acuzative. În concepția autorului, Factitivul și Actorul sunt cele două hiperroluri specifice subiectului intranzitiv. Din această perspectivă, autorul analizează situația limbilor daghestaneze, ajungând la concluzia că, din punct de vedere sintactic, unele limbi sunt neutre la trăsăturile actanților (cel mai frecvent), iar altele se bazează pe o clasificare a proceselor semantice. 4. DEFINIȚII, ACCEPȚII, EXTINDERI ALE TERMENULUI ERGATIV(ITATE) Inițial, termenul ergativ (< gr. ergon 'muncă, datorie', apud Van de Visser 2006: 6) a fost folosit pentru a denumi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pe noțiunile S, A și O, considerate primitive semantico-sintactice51. Soluția pe care o propune Lazard, o soluție pro domo, este interpretarea sistemelor acuzative/ergative prin raportare la anumite structuri actanțiale. În locul primitivelor sintactico-semantice S, A și O, Lazard propune 52 actanții X, Y și Z, notații care nu sunt deloc transparente. Lazard (1994: 34) propune o clasificare a structurilor de actanță − care nu caracterizează limbile în ansamblu, ci perechi de construcții − în: (a) acuzativă (X = Z); (b) ergativă (Y = Z); (c
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
precis faptul că această definiție se bazează pe noțiunea de subiect, că noțiunea de agent e mai potrivită și constituie o bază mai solidă pentru clasificarea tipologică a limbilor: într-o limbă acuzativă, agentul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic (din structurile intranzitive), în timp ce într-o limbă ergativă, pacientul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic. Raportând clasificarea tipologică la structurile actanțiale, Lazard (1994: 45) ajunge la concluzia că o limbă ergativă este o limbă în care structura
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
potrivită și constituie o bază mai solidă pentru clasificarea tipologică a limbilor: într-o limbă acuzativă, agentul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic (din structurile intranzitive), în timp ce într-o limbă ergativă, pacientul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic. Raportând clasificarea tipologică la structurile actanțiale, Lazard (1994: 45) ajunge la concluzia că o limbă ergativă este o limbă în care structura actanțială ergativă e dominantă, iar o limbă acuzativă este o limbă în care structura actanțială acuzativă e
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mai mult la nivel terminologic, contestând denumirea de ergativitate morfologică pentru că, la nivelul propoziției, relațiile care definesc structurile de actanță sunt atât sintactice, cât și morfologice 53. În locul acestei distincții, Lazard propune criterii "primare" vs criterii "secundare" de definire a actanților. Criteriile primare nu sunt departe de cele folosite de Dixon pentru definirea ergativității morfologice: constrângeri de ocurență și/sau de formă impuse nominalelor, corelarea cu indici actanțiali intra- sau paraverbali, jocul relatorilor (prin care Lazard înțelege afixe și adpoziții), topica
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazuală, acord verbal etc.) identice sau asemănătoare cu constituentul nominal dintr-o structură intranzitivă; subiectul gramatical e greu de identificat după criterii morfologice, ca urmare a amestecului de sisteme (acuzativ și ergativ); (b) subiectul semantic al unui verb tranzitiv este actantul care are rolul Agent, indiferent de proprietățile gramaticale; noțiunea de subiect semantic privește nu numai situația în care subiectul este Agent, ci și pe cele în care subiectul are același comportament sintactic; subiectul semantic se identifică, de obicei, sintactic. Aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
strict sintactică, manifestându-se prin capacitatea de apariție a verbului în contextul unui obiect direct, context specificat prin mărci proprii fiecărei limbi; (c) trăsătură logico-semantică actanțială/argumentală, constând în capacitatea verbului/predicatului de a apărea într-o configurație cu doi actanți. Comună acestor accepții − subliniază autoarea − este capacitatea verbului/predicatului, în calitate de centru de grup, de a-și asocia două grupuri nominale, dintre care unul este așezat obligatoriu în poziție de subiect. Această accepție strict sintactică este legată de teoria complementelor directe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcției de bază dacă este vorba de un proces conceput ca fiind incomplet (Lazard 1998: 65, 68). Lazard (1998: 74) propune o teorie a tranzitivității bazată pe două concepte: construcția biactanțială majoră, care servește la exprimarea acțiunilor prototipice, implicând doi actanți, un agent și un pacient, și construcția uniactanțială. Comparația dintre cele două tipuri de construcții oferă structura de actanță dominantă a unei limbi, care poate fi acuzativă sau ergativă. Lazard (1998: 77) reia o idee exprimată anterior: existența a două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
relaționale și al celor de schimbare de localizare apare rolul Temă, desemnând obiectul unei localizări sau al schimbării de localizare și, în sens mai larg, desemnând obiectul implicat în relație; în cazul verbelor ergative (inacuzative), apare rolul Pacient, atribuit unui actant animat sau nonanimat al verbului, implicat în proces, suferind efectele procesului, în condițiile inexistenței unui Agent și, implicit, în condițiile unui sens nonpasiv al verbului; Pacientul reprezintă obiectul unei schimbări de stare (Copilul cade7/crește/scade în greutate, Profitul se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
În al treilea rând, prezintă interes pentru ergative problema tranzitivității. Pană Dindelegan 2008a [2005a]: 343−344, în GALR I, arată că verbele ergative au un statut intermediar între tranzitive și intranzitive. Ergativele se aseamănă cu intranzitivele prin prezența comună a actantului Pacient/Temă − în cazul ergativelor, acesta este unicul actant al verbului, așezat obligatoriu în poziția de subiect, fără ca verbul să fie pasiv. Pe lângă asemănarea actanțial-semantică dintre tranzitive și ergative, există și similitudini de comportament gramatical: ergativele, ca și tranzitivele, au
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranzitivității. Pană Dindelegan 2008a [2005a]: 343−344, în GALR I, arată că verbele ergative au un statut intermediar între tranzitive și intranzitive. Ergativele se aseamănă cu intranzitivele prin prezența comună a actantului Pacient/Temă − în cazul ergativelor, acesta este unicul actant al verbului, așezat obligatoriu în poziția de subiect, fără ca verbul să fie pasiv. Pe lângă asemănarea actanțial-semantică dintre tranzitive și ergative, există și similitudini de comportament gramatical: ergativele, ca și tranzitivele, au, de cele mai multe ori, participii adjectivizabile, trăsătură absentă la intranzitivele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
schimbarea poziției sintactice între constituenții subiect și obiect direct. Autoarea arată că efectul cauzativizării este "dereflexivizarea" verbului, manifestată prin ștergerea mărcii reflexive. Verbul ergativ este definit (Ușurelu 2005a: 51) ca fiind un verb biactanțial, care se combină obligatoriu cu un actant subiect și cu un actant obiect. În accepția autoarei, în cazul unei perechi de tipul Vântul împrăștie norii/ Norii se împrăștie, primul este verbul ergativ, iar al doilea, verbul eventiv (Ușurelu 2005a: 156). Folosind drept criteriu sistemul tradițional de diateze
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiect și obiect direct. Autoarea arată că efectul cauzativizării este "dereflexivizarea" verbului, manifestată prin ștergerea mărcii reflexive. Verbul ergativ este definit (Ușurelu 2005a: 51) ca fiind un verb biactanțial, care se combină obligatoriu cu un actant subiect și cu un actant obiect. În accepția autoarei, în cazul unei perechi de tipul Vântul împrăștie norii/ Norii se împrăștie, primul este verbul ergativ, iar al doilea, verbul eventiv (Ușurelu 2005a: 156). Folosind drept criteriu sistemul tradițional de diateze, Ușurelu (2005b: 37) distinge trei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Susie a văzut acest monstru'), acesta din urmă fiind uneori interpretat ca un rol tematic distinct. Autoarea (Stan 2005: 223−224) subliniază că rolurile tematice Pacient și Temă au mai puține trăsături specifice (definitorii) decât celelalte roluri; sunt asociate unor actanți foarte diferiți sub aspectul participării la eveniment/stare: Pacientul/Tema corespunde atât entității afectate de diverse procese și acțiuni, cât și "obiectului" predicatelor esive, obiectului posesiei etc.; tipurile de Pacient/Temă diferă în funcție de tipul predicatului semantic la care se raportează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că limba este aproape neutră din punct de vedere sintactic, manifestând însă o slabă orientare spre tipul acuzativ. LIMBU Limbă din familia tibeto-birmană, vorbită în Nepal și în India. 350 000 de vorbitori. Manifestă partiție intranzitivă: comportament sintactic diferit, după cum actantul unic al propozițiilor intranzitive este agent sau pacient. Există două tipuri de verbe monoactanțiale, intranzitive și deponente, diferențiate prin afixele folosite pentru acordul cu S la persoana 3, la persoanele 1 și 2 aceste afixe fiind identice. Un verb deponent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
funcție demolator-ironică din poemele ,,bucolice” ale lui Tzara. Alăturându-se grupului de la ,,Integral”, S. renunța la cadrele formale, fracturând ,,cu metoda” sintaxa poetica, pulverizând tema în nuclee semantice independente. O ,,interferență a seriilor”, în terminologia bergsoniana, creează o dispută ironică, actanții fiind mereu ,,Candoarea și Amarul”. Eseul De la futurism la integralism, dincolo de faptul că poate fi considerat un manifest al revistei, rămâne relevant pentru opțiunea lirica personală; spre deosebire de violență negatoare a altor programe avangardiste, textul afirmă valorile mișcărilor moderniste anterioare, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
7%) și U.E. (3,8%), iar cele mai reduse proporții în volumul schimburilor Rusiei (0,5%), R.P. Chineze (3%), Turciei (3,3%). Totodată, se menține fenomenul participării reduse în cadrul comerțului marilor puteri economice, comparativ cu ponderea ridicată a participării marilor actanți mondiali în comerțul statelor arabo-asiatice: U.E. deține 15,4% din comerțul spațiului arabo-asiatic, în timp ce Asia arabă participă cu numai 3,8% în economia comerțului U.E.; pentru S.U.A. ponderile sunt de 13,5%, respectiv 4,7%, iar pentru R.P. Chineză 5
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]