955 matches
-
din birou. Se apropie Încet de mine, ca un crab care trebuie să se descurce cu niște clești prea mari. — Bună dimineața, Herr Gruber, i-am răspuns, evitându-i chipul. Era ceva În legătură cu el care Îmi amintea Întotdeauna de prestația actoricească a lui Max Schreck În filmul „Nosferatu“, efect care era amplificat de mișcările, de rozătoare care se spală, pe care le făcea cu mâinile-i scheletice. — V-a căutat o tânără doamnă, Îmi zise. Am trimis-o sus. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ar vrea să discute cu tine după ce termină. El pune capăt audiției. Nu vrea să mai vadă pe nimeni altcineva în ziua aia. Se întâlnesc și iau ceaiul. Merge bine. Simțurile îi spun că el apreciază nu doar calitățile ei actoricești, ci și personalitatea ei. E măgulită. Tu o înțelegi pe Nora, remarcă el. În mod ciudat, undeva într-un colțișor din mintea ei, se plimbă un gând aparent irelevant: el e un bărbat însurat. Târziu, mult mai târziu, după piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fură săruturi în culise, între scene. Ușa cabinei lui Dan este întotdeauna închisă. Ea încearcă să se descurce, încearcă să-l dea uitării, să-și revină. Îi invită pe Dan și Lucy la ceai, ca să discute despre perfecționarea jocului lor actoricesc. Asta ca să-și facă inima să învețe realitatea. Ca să treacă peste înmormântare. Mănâncă-te singură. Stă față în față cu cuplul și vorbește cu seriozitate. Se concentrează asupra rolurilor, dă glas părerilor sale. Se apleacă în jos ca să bea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se luptă fără să știe dacă va câștiga. Luptă, știind că s-ar putea să fie mâncată înainte de a apuca să dea lovitura următoare. O poveste despre o femeie simplă, e de asemenea povestea luptei Chinei sub invazia Japoniei. Jocul actoricesc e încărcat de sensibilitate și plin de pasiune. Apoi filmul următor, Bătrânul burlac Wang. Joacă, din nou, un personaj principal eroic, ca soția lui Wang. Din nou, e vorba despre o familie chineză care trăiește în sărăcie sub invazia japoneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
au arătat resentimentele față de mine înrolându-se în Gărzile Roșii. La o demonstrație publică, fiul meu a luat un bici și m-a lovit. Cum să deosebesc viața de un film? Montajul lasă de dorit. Regia este rigidă și jocul actoricesc e superficial. Luminile au prea multe umbre, iar cadrele nu au unghiul care trebuie. Înainte de prânz, ordon ca producția să fie oprită. Toată lumea e foarte speriată. Asta mă face să mă simt un pic mai bine. Însă distracția mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bune și era întotdeauna pe fază. Directorul de lumini și directorul de imagine o adorau. Se ridica la înălțimea așteptărilor publicului și criticilor, deopotrivă. Spectatorii spuneau că siguranța de sine era cea care o făcea să strălucească, iar jocul ei actoricesc rezervat era cel mare mișca inimile. Simte greutatea genelor ei false. S-a dat cu un strat generos de cremă și pudră. În oglindă, ea repetă scena. Cu bărbia ridicată, își ia o expresie distantă. Răsuflarea morții îi lovește obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cam cabotin!”. Întîlnești și țipete alarmante de genul „Vaaaiiii!!! ce cabotin eeee!!!”... Artistul despre care vorbim, Însă, are și un partizan indiscutabil, care conferă noblețe termenului : ”E actor ambulant, Înrudit cu mimii , cu jonglerii; el posedă o admira bilă tehnică actoricească. A contribuit la Înflorirea teatrului occidental În sec. 17.[...]Organizatorii misterelor, de la el așteptau executarea sarcinilor dificile.[...] Fără cabotin nu există teatru ; și invers!” (Meyerhold, Baraca de bîlci, 1910). Însă Mihnea Gheorghiu, supărat la un moment dat pe un actor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe infatigabilul silfid, la câte o ședință de cenaclu, sărind în sus, numai lațe și rânjete de fericire, la câte un vers reușit al cuiva, urmărind cu câtă convingere fanatică își scrie versurile, cum le citește tră-indu-le cu un amok actoricesc demn de un Klaus Kinski, nu se putea să nu te molipsești de entuziasmul său și să nu începi să crezi că, poate, are totuși și poezia rostul ei, că vei da, poate, și tu vreodată recitaluri de unul singur
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Aici, în insertul din "1 aprilie", este spargerea chefului și întoarcerea semnificației de la jalnic la jale. Jale cu "J" mare. Nu prea cred că un public străin ar pricepe mare lucru - dincolo de evidenta valoare estetică a cadrelor, compozițiilor și jocului actoricesc - din acest film atât de profund românesc. Sânt sigur însă că, odată adus în sălile noastre, publicul va fi puternic șocat. Nu sânt multe opere, în cinematografia și chiar și în literatura noastră, unde specificul nostru, așa cum este el, nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
printre toți cei care veneau de la serviciu, Îmbrăcați elegant, În costumele lor scumpe, de designer; Încă o dovadă că toți aveau o viață normală, mai puțin ea. Trecând de Bergdorf Goodman, asculta ritmul străzii, sunetele din jur - un vechi truc actoricesc pe care Îl Învățase la cursurile de teatru și pe care Îl exersa pentru a se menține În formă. Observă un bărbat Înalt, cu părul cărunt, mergând alături de ea. În mod ciudat, ritmul pașilor lui era perfect sincronizat cu ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
teatralizarea specifică unui joc frust și frontal, interactiv, cu staționarea în convenție. Practica spectacolului intermediar atinge în propunerea regizoarei care a adaptat textul lui Garcia la contextul românesc un punct maxim. Ioana Păun jonglează cu tipuri de prelucrare a jocului actoricesc care explorează la maxim fizicitatea cuvântului și fizicalitatea mișcării, proprii tuturor textelor lui Garcia. Corporadicalitatea e marca acestui teatru experiențial, postteatral, un teatru biografic, autoficțional, care necesită o mobilitate extraordinară de interpretare și care mizează pe un consum total. Lari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ci devine misticul, a cărui experiență o trăiește ca și cum ar fi proiectat în afara oricărei „scene“ posibile. Nebunul, situat pe orbita nebuniei lui, este simultan și invers proiectat pe două direcții diferite, în care se confruntă și se confundă ambiguitatea existenței actoricești cu veșnicia misticului. Așa cum memoria se stratifică înăuntrul nostru, există, mult în afara noastră, la un nivel pe care nu e nepotrivit să-l denumim cosmic, niște efluvii armonice, mari curenți de energie în mișcare; aceștia există suprapuși la un mod
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Hamlet și ce atitudine trebuie luată în cazul scenic de față. Mai exact, Olivier calculează efectul scenic al prezenței actorului, ceea ce nu e rău, dar nu-i destul, pentru că astfel rămâi la o schemă distantă și rece, în care jocul actoricesc nu riscă nimic. Pe când, în cazul lui Laughton, ceva palpită mereu, nesiguranța de a fi ceea ce crezi că ești, nesiguranța de a ști că exiști interior după felul în care crezi că apari în afară, ca martor al interiorității care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Piersic jr., creatorul unui spectacol de referință pentru zona underground - Sex, Drugs, Rock&Roll. Coordonatorul lunii: Mihaela Michailov. Despre Opposites Attract „Trebuie să mă intereseze foarte mult felul în care e scris textul și propunerea flexibilă din punct de vedere actoricesc. Să văd că piesa îi pune pe actori în ipostaze foarte diferite, că le deschide multe piste de joc. În momentul în care traduci un text, ai o relație foarte personală cu el. Devine, pe jumătate, al tău, pentru că traducerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
și cărți, Zi că-i bine!, Sex, Drugs...) care s-au jucat mult. În funcție de ce criterii alegi să montezi un text? Trebuie să mă intereseze foarte mult felul în care e scris textul și propunerea flexibilă din punct de vedere actoricesc. Să văd că piesa îi pune pe actori în ipostaze foarte diferite, că le deschide multe piste de joc. În momentul în care traduci un text, ai o relație foarte personală cu el. Devine, pe jumătate, al tău, pentru că traducerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
întâlnească în același spectacol „oameni despărțiți prin veacuri întregi“. Așa s-a întâmplat în „Vicleniile lui Scapin“, unde stăteau alături „un husar din timpul lui Napoleon, un muscadin din vremea lui Moliere și o cochetă din zilele noastre“. Lăudând jocul actoricesc „patetic și plin de adevăr“ al lui C. Caragiali, inițiatorul societății teatrale amintite, Kogălniceanu l-ar fi dorit, totuși, „mai mult natural“, cu „mai puțină sintimentalitate“. Doar conștientizându-și lipsurile și dând dovadă de abnegație și „interes de slavă“, teatrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
anunțuri prin care se caută femei care să-și vândă ovulele. Presupun că se adresează actrițelor în devenire care trăiesc de pe azi pe mâine. Mă trece un fior. Încă o dată, mă bucur atât de tare că am renunțat la ambițiile actoricești când s-a terminat Fame. Și totuși, mi-ar plăcea foarte, foarte mult să-mi fie acceptat scenariul. Și ca alți oameni să joace rolurile create de mine. Debbie vrea să mergem la mallul din Santa Monica, așa că ne îndreptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dar continuă să susțină că a fost persecutat de profesori și-l sună pe președintele statului, și el cu copilaș cretin. Idioțenia are culoar liber și garanție nelimitată. Decor modificat Forța spectacolului Cinci piese scurte stă în lipsa absurdului din jocul actoricesc, în frânele puse artificiilor de interpretare. Nu se pleacă de la premisa absurdului, ci se ajunge la el. Pentru reprezentațiile de la Paris, scena Teatrului de La Huchette fiind mai îngustă și mai puțin adâncă decât cea a Odeonului, decorul conceput de Laura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
este cel care trage cea mai înțeleaptă concluzie din faptul că totul trebuie să moară într-o bună zi. Un actor reușește sau nu reușește." Pentru dumneavoastră, ce este actorul? Ce ne puteți spune despre arta actorului și despre existența actoricească ca dimensiune a condiției umane? C.M.: Despre arta și despre condiția actorului s-a scris mult și nu este locul într-un dialog să fac excursuri teoretice. Nici nu am bosă teoretică, de altfel. Evident, dată fiind specialitatea mea, cunosc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
același timp și un început în discursul imaginii religioase. Momentul în care Veronica șterge chipul Mântuitorului, iar acesta rămâne imprimat pe vălul ei, este de o expresivitate scenică ce astăzi ar fi văzută de critici ca un moment de rătăcire actoricească. Însă la acea vreme cinematograful nu era un mijloc prin care să poată fi apreciat actorul, ci mai degrabă reușita tehnică și punerea în scenă a diferitelor momente cunoscute din Scriptură. Nici nu e de mirare că ulterior turnării acestui
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
mijloc prin care să poată fi apreciat actorul, ci mai degrabă reușita tehnică și punerea în scenă a diferitelor momente cunoscute din Scriptură. Nici nu e de mirare că ulterior turnării acestui film se pune problema unor excelări în spațiul actoricesc. Revenind la aspectele discursive ale imaginii filmului, momentul Învierii Domnului este realizat în același mod ce ne poate duce cu gândul la o magie nereușită, însă este lesne de înțeles de ce acum 107 ani era practic imposibil de a aduce
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
amândouă au fost varză și că teatrul pentru amatori ar trebui scos în afara legii, alături de condusul în stare de ebrietate și plimbările cu mașina pentru a agăța prostituate, ești nevoite să găsești cuvinte inofensive ca „entuziast“ pentru a descrie jocul actoricesc! Keith Wilson, observă Fran, era deja destul de bine dispus. — Și „animat“, nu uita de „animat“, îl întrerupse Mike, trupa din Woodbury Dene a dat o reprezentație animată a spectacolului Annie Ia-ți Naibii Pușca. Fran chicoti. — Dar vă mai amintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
transmiteri orale în timpul căreia fiecare putea să modifice bancurile, deci să le regândească. Deși nu sunt deloc sigur, căci fiecare putea să le modifice, însă puțini o făceau, cei mai mulți se mulțumeau să le treacă mai departe, contribuția lor fiind doar actoricească. Nu e simplu de analizat și, oricum, nu am spațiul necesar. Cert este că Ceaușescu avea tot felul de porecle, Iliescu - destul de puține. Pentru că poporul ține la el? Pentru că l-a votat și-l respectă nu numai electoral? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
prietenii, pe Horațio și Marcellus, să jure că nu vor sufla o vorbă despre întâlnirea lui cu spectrul, rugăminte întărită chiar de către fantoma a cărei voce se aude de undeva de sub podeaua scenei? Limbajul folosit de prinț și detaliile jocului actoricesc plasează spectrul defunctului rege printre spiritele ce bântuie, potrivit superstițiilor populare, spațiile subterane; mai mult decât atât, Hamlet se adresează fantomei în termeni familiari, îi spune „cârtiță bătrână”, „flăcău cumsecade”, „amic”, deplasând astfel întreaga tonalitate a situației de la teroarea tragică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dintr-odată însuflețite - sunt, pentru Craig, marile metafore ale actorului, un actor plasat între inanimat și animat, veritabilă emblemă a spiritului care insuflă viață materiei: „Masca este singurul intermediar în reproducerea fidelă a expresiei sufletului cu ajutorul expresiei trăsăturilor...”. Numai travaliul actoricesc ce-și propune ca ideal performanța supramarionetei și a măștii va putea, după modelul gurilor deschise din statuarul egiptean, să deschidă și el un drum, o cale de acces pentru cuvântul venit de altundeva, din necunoscut, dintr-un „dincolo de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]