KorAP: Find »[drukola/base=acuma & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...339 >

8,468 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

Ce-mi rămâne alta de făcut decât să mă urc în car, poate că așa m-o cunoaște mai degrabă de stăpân. (Se urcă în car) Da' știi că nu-i rău aici? Să te tot lăfăiești! (Scurtă pauză) Bun, acuma să socotim: de-oi fi eu Dănilă Prepeleac, înseamnă că am isprăvit negustoria începută; de n-oi fi, atunci se cheamă că am găsit o căruță. Ba-s Dănilă Prepeleac, ba nu-s el... Parc-aș fi, parcă nu... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cu! CODÂRLIC: Hai-hai! Când ți-oi da eu un cuc acuși ai să zici că-i altă pasăre! Îți arde de hârjoană, neîmplinitule! Treci la numărătoare. (Muțachi vine) Așa. Cu Muțachi, sunteți taman doi și jumătate, cum scrie la condică. Acuma, urchile cât gura pâlniei! Avem poruncă... ASCHIMODIE: Măi, să știi că dau cu tine de pământ! Ia te uită, șefule, Muțachi azvârle cu purici în mine. MUȚACHI: Prost mai ești, Aschimodie! Aiștia-s purici? Îs fulgi de catran, mi i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
boacănă ca toate, să se ducă vestea. Așa că avem de menit în jurul carului, să-l încâlcim de cap, cum arătam. Aista-i omul nostru, pe el! Hai, prindeți-vă de scurmace și roata-mprejur! (Muzică aiurită, balet grotesc) Bun așa! Acuma, huștiuliuc în baltă, că acuși se luminează de ziuă. (Dispar după o buturugă de lângă iaz. Crește ușor lumina.) DĂNILĂ (se scoală în capul oaselor): Iaca na! S-a făcut dimineață. Bun somn am tras! După trebușoara asta, cred că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
am adus gânsac! Te pomenești că nu-i fi mâncat niciodată gânsac fript sau umplut. Ori nu-i fi pus în perne decât puf de gâscă nu de alta, da' cel de gânsac zgârie. Așa-i? MARCU: Să mănănc gănsac? Acuma, pe căldurile astea, așa-i? Carne-mi trebuie la reumatismele mele, fie pe capul dușmanilor! Abia îmi pot trage sufletul, și doar dacă, dimineața, mestec un covrig, acolo. În rest, o cană cu apă, și-aștept răcorile din toamnă. Află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nu-l mănăncă dumnealui, cu nevastă și copii? Sigur, mănăncă tu, Marcule, carne grasă de gănsac, poate-a da dracu'să crăpi, doamne ferește! DĂNILĂ: Păi bine, jupâne, cine te oprește să-l mai ții o vreme, dacă zici că acuma nu poți suferi carnea în fața ochilor? MARCU: Poftim, nu spun eu? Omul ăsta vrea să mă bage numaidecăt în pămănt. Da' nu-i ajunge atăta: mai înainte ar fi bucuros să mă vadă ajuns la sapă de lemn! Să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
a doua Tabloul 1 (Decorul din Tabloul 2, partea I. În fața porții lui Ispas.) SMARANDA: Apoi mare bucurie mi-a făcut întâlnișul nostru în mijlocul satului! Chiar mă miram unde și când oi afla cum ai împlinit negustoria începută. Așa, bărbate. Acuma poți să te duci și tu unde-i vedea cu ochii și să mă lași păcatelor mele. Încurcă-lumea-i fost de când te știu, da' n-aș fi crezut s-ajungi până-ntr-acolo cât să prăpădești boii de pomana dracului. De-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra de-acuma înainte. ISPAS: Ptiu, măi, se vede că Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut! Iaca-ți mai dau o dată carul, da' asta ți-a fi cea din urmă. ANISIA: Așa, bărbate, așa. Mai dă-i-l! Poate i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
parcă tot aș fi cu inima împăcată. Nu par a fi prea departe și nici nu m-au văzut. O dată s-arunc cu toporișca-n cârd, și nu se poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet, tiiiptil. Acuma! (aruncă toporul, plescăit de apă) Na, ai pălit mai mult de-o grămadă, frate Dănilă. Păi sigur, lișițele nefiind chioare, nici moarte, s-au împrăștiat în treaba lor. Toporul s-a dus la fund, și tu bate din buze, Dănilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
grămadă, frate Dănilă. Păi sigur, lișițele nefiind chioare, nici moarte, s-au împrăștiat în treaba lor. Toporul s-a dus la fund, și tu bate din buze, Dănilă! Măi, da' rău mi-a mai mers și astăzi... Ce zi pocită! Acuma chiar pot pleca. (iese) Tabloul 3 (Acasă la Ispas, în ogradă.) ISPAS: Ce s-a mai întâmplat, Dănilă? DĂNILĂ: Ce să se-ntâmple? Nimica. ANISIA: Da' unde-s boii și carul, cumnate? DĂNILĂ: Nu te-ngriji, cumnată, că-s la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
s-a făcut o mâzgă și-un ghețuș de nu te mai poți ținea pe picioare. ISPAS: Măi Dănilă, apoi cum nu-și crapă ție obrazul să-mi vii cu asemenea istorii care se potrivesc drept ca nuca-n perete! Acuma, în crucea verii, mâzgă și ghețuș, ai? Da' pe cine crezi tu că-mbrobodești? Măi, tu ai fi fost bun de călugărit, măcar să te pustiești într-un cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cel Isteț, mai marele peste doi draci și jumătate. Și alții, mai mari și mai mici decât mine, stau pe fundul bălții cu ochii holbați și așteaptă să pleci de-aici. Mai ieri noapte ne-am bucurat c-ai venit. Acuma ne stai ca un ghimpe-n talpă. Că ne-am aciuat la o margine de lume de răul altor draci, mai vechi și mai pricepuți, care ne ardeau și ne frigeau de n-aveam nici un spor în ochii Tartorului cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
altor draci, mai vechi și mai pricepuți, care ne ardeau și ne frigeau de n-aveam nici un spor în ochii Tartorului cel bătrân. Așa că, năpăstuiți și fugari fiind, și după ce-o ducem ca vai de lume, iaca vii tu acuma să ne bați țărușu-ntre coarne. Fă bine și te cam cărăbănește, până nu ne burzuluim și ieșim la tine cu mic, cu mare! DĂNILĂ: Nu mai spune, Codârlic puișorule! Vra să zică, mi-ați fost aproape ieri noaptea, când am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
iapa? Acu', las' c-ar cam deșăla-o, da' cum să-i aburc sus? Să-nham iapa la sac, iară nu merge, că sacu' n-are roate, să tot umblu cu el când la deal, când la vale. Iaca bre! Până acuma n-aveai para cu bortă s-o pui în punga cea goală, ș-acuma te-nădușă mulțimea banilor! Da' parcă tot mai bine-i așa decât altmintrelea. (pune mâna pe sac. Apare Codârlic la malul iazului) CODÂRLIC (cu un fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-nham iapa la sac, iară nu merge, că sacu' n-are roate, să tot umblu cu el când la deal, când la vale. Iaca bre! Până acuma n-aveai para cu bortă s-o pui în punga cea goală, ș-acuma te-nădușă mulțimea banilor! Da' parcă tot mai bine-i așa decât altmintrelea. (pune mâna pe sac. Apare Codârlic la malul iazului) CODÂRLIC (cu un fel de spaimă în glas, strigă): Stăi pe loc! DĂNILĂ: He, he, bun venit, nepurcele! Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
DĂNILĂ: Și cată de vorbește ușurel. CODÂRLIC: Da' ce s-a-ntâmplat? DĂNILĂ: Pricepi tu acuși. Iaca, vezi colo, în tufăriș, ceva mititel, ghemuit jos? CODÂRLIC: Văd. Și ce-i cu asta? DĂNILĂ: Acolo-i copilul meu cel mai mititel. Acuma doarme, că i-a dat maică-sa să sugă. Da-l trezesc eu și-l îndemn să fugă. Tu, după el; și după ce li-i ajunge, întoarce-te să-mi povestești cum a fost. CODÂRLIC: Cum, bre omule, cu scârba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vedem noi. CODÂRLIC: Apoi asta-i treabă de-o minută. Acolo zici? DĂNILĂ: Acolo, așa. (Codârlic pleacă) Hai drace, hai! Îi pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
zici? DĂNILĂ: Acolo, așa. (Codârlic pleacă) Hai drace, hai! Îi pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ: Frumos îl joacă, brava Moș Martine! Uitați-vă oameni buni, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Du-te de-i spune dracului bătrân să mai iasă și el la lumină, că nu i-a fi degeaba. Ori poate ai poftă să te mai îmbrățoșeze încă o dată bunicu'... CODÂRLIC: Ia las', măi omule, nu-ți mai râde acuma de mine. Dacă la anii lui s-arată așa vârtos, apoi cum o fi fost la tinerețe? DĂNILĂ: Ești dornic să afli cum era? Ie-te ici, ca mine. Ia hai la trântă dreaptă! CODÂRLIC: Ba să stai liniștit unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
auzit. Fă bine și mai chiuie o dată. CODÂRLIC: Nu pricep... Bine, iaca mai chiui o dată, să-ți intre cum se cuvine în urechi. (se repetă jocul, efect sonor mai puternic. Dănilă îți desfundă cu degetul o ureche) Ei, cred că acuma chiar ți-a plăcut! DĂNILĂ: Plăcut, cum de nu? Atâta doară că, de data asta, parcă n-a fost nici măcar cât data dintâi. CODÂRLIC: Cum așa? Mai tare de-atâta nu-i în stare nimeni pe lumea asta! Era să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cela al tău în fundul bălții; eu ți-aș fi scurtat coada și ți-aș fi dat un brânci ca acela, să nu te mai văd în ochi, că faci de râs drăcărimea. CODÂRLIC: Haide, nu mai dondăni degeaba și chiuie acuma tu, să te văd. DĂNILĂ: Chiutul s-aude, nu se vede, măi Codârlic. Atâta lucru puteai să știi și tu! CODÂRLIC: Ei, să te-aud odată; chiuie dară. DĂNILĂ: Oi chiui eu, nu te teme. Da' înainte de asta, să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
soare. Termină de legat) Acu' spune, vezi ceva? (Codârlic nu răspunde) Iaca poznă, nici nu mai aude! (strigă la urechea lui Codârlic) Măi, vezi ceva? CODÂRLIC (strigă și el): Beznă și catran; parcă-i la mama acasă! DĂNILĂ: Tocmai bine! Acuma ia să mă uit eu prin preajmă, nu se poate să nu găsesc pe-aici vreo drughineață de stejar. Că la d-alde astea, tot mai bine-i să te bizui pe par decât pe sfânta cruce. Și când ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
îl dezleagă) Să-ți fie de bine petrecerea! CODÂRLIC: Lumeee, mi s-au detunat de tot rădăcinile coarnelor din cap! Nu mai stau nicio clipită! (fuge, dispare în baltă) DĂNILĂ: Ei, am făcut-o și pe asta! S-o luăm acuma de unde am lăsat-o. Cum sărăcia să aburc burduful cu bani pe iapă? Ia să vedem, greu îi? (încearcă să ridice sacul, abia îl poate mișca. Codârlic scoate capul la malul lacului) CODÂRLIC: Stăi, bre, ce vrei să faci? DĂNILĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Ei, ai socotit cât de sus l-am dat? DĂNILĂ: Păi da, o palmă de loc, acolo... Am spus eu că prăpădim vremea de pomană! CODÂRLIC: E-te-te! N-o fi fost destul, nu? Ia zvârle-l și tu acuma, dacă ești vrednic. DĂNILĂ: L-oi zvârli eu, nu te-ngriji, da' mergi de-l scoate din fundul pământului; că doar și tu l-ai avut aici, afară. CODÂRLIC: Îndată-l scot și-l aduc. (iese. Sunet ridicol, de dop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Mi-au trimis vorbă, și-n fiecare seară îmi tot fac semn cu mâna să le arunc mai degrabă ce le trebuie lor. Așa că, diseară, am să-i fac vânt buzduganului istuia falnic până la dânșii. Uită-te bine la el acuma, cât îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să-ncep tot eu, cum am început și-n celelalte dăți. Și dacă-i mai fi în stare pe urmă, mi-i blastama și tu pe mine. DĂNILĂ: Apoi nu așa... CODÂRLIC: Da' cum? DĂNILĂ: Destul ai început numai tu. Acuma a mai venit și rândul meu; așa că am să te blestem eu întâi. CODÂRLIC: De... dacă zici dumneata că nu se poate... DĂNILĂ: Zic. Da' se-ntâmplă că n-am la mine blăstămurile părințești. Fă bine să-ți aburci burduful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]