1,099 matches
-
o rostise mai înainte domnul lor”. (Z. Stancu, Șatra, 192) • dativul: contrar: „Dau piept în piept cu amicul meu Costică Perigoridi care, contrar felului său cunoscut de toți, are acum aerul unui om prea puțin vesel.” (I.L. Caragiale, III, 113) • acuzativul: cu tot, cu toată etc: „M. Sadoveanu, cu toată structura lui sufletească opusă firilor analitice, mi s-a părut totdeauna că este omul cel mai inteligent artisticește dintre contemporanii mei.” (G. Călinescu, C.O., 310), „... Invidioșii, cu toate clevetirile lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fântâni, și din partea apei, mi se pare că i-om duce dorul.” (I. Creangă, 204), „Și totuși nemțoaica «cu cap și dinți de cal» crește singură fetița pe care Fibula o naște, păstrând o discreție eroică în jurul întâmplării.” (Șt. Bănulescu) • acuzativ: celelalte prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Străin la vorbă și la port Lucești fără de viață.” (M. Eminescu, I, 171) „Pentru Epicur fericirea era să fii ca pietrele, insensibil la suferință.” (O. Paler, Galilei, 21), „- Doamnă, cred că faceți o confuzie... Vă prețuiesc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Observații: Locuțiunea prepozițională în ceea ce privește poate avea și o variantă cu verbul la imperfect: „Asta putea fi adevărat în ceea ce privea pe copiii lui Moromete.” (M. Preda, Delirul, 8) Când circumstanțialul referențial se realizează prin adjective pronominale, acestea stau în cazul acuzativ și când sunt subordonate termenului regent prin locuțiunea prepozițională în privința: „Păcat că știința necromanției și aceea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință.” (M. Eminescu, P.L., 25) Circumstanțiala referențială se introduce în frază
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de excepție este marcat de: • locuțiuni prepoziționale; acestea impun substantivului (pronumelui) prin care se realizează complementul de excepție, cazul genitiv: în afara, cu excepția: „În ședințele instanțelor judecătorești, membrii completului, cu excepția militarilor, sunt obligați să poarte ținuta vestimentară de judecată.” sau cazul acuzativ: (în) afară de, mai puțin: „Pietricelele mele cădeau în această prăpastie, dar am înțeles de atunci că nimic altceva, în afară de moartea mea, n-o s-o umple.” (O. Paler, Galilei, 94), „Atunci mă gândesc că această lume îmi poate lua totul, mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Procust, 302) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când complementul opozițional are structură infrapropozițională, relația de dependență pe care se întemeiază se exprimă prin locuțiunile prepoziționale în locul (care impune substantivului, pronumelui să stea în genitiv) și în loc de (care cere acuzativul): În locul căldurii sperate a găsit neîncredere., „Poate că e o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul dracului te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Barbu, 22), „Protestele împotriva poeziei dificile nu vin în genere din cauza unei reale dificultăți...” (G. Călinescu, U.P., 58), „Cu cât mai mulți ochi aș avè cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părè mai mari.” (M.Eminescu, P.L., 24) • acuzativ: ca, cu, de, de la, de peste, de sub, din, dintre, fără, lângă, de lângă, printre, spre, dinspre etc.: „Din turnul verde de pază, de lângă pod, / straja mă vede.” (L. Blaga, 209), „Pasărea cu clonț de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectului vorbitor (El se dă director.). Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul predicativ, varianta nominală, este însoțit uneori: • de adverbele întrebuințate prepozițional cu și drept; • de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): de, din, cu, fără, în chip de ș.a.; Prepozițiile impun toate cazul acuzativ: „Drept lumânare / Aș vrea o floare.” (M. Isanos, 249) „M-aș împăca mai bine, bunăoară, / Să te socot de scândură și sfoară.” (T. Arghezi, 354) „...Reziduul combustiunii se scutură jos în chip de cenușă, devenind pământ.” (G.Călinescu, U.P.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mă doare că-i sosită vremea lor, A gândului și-a lacrimilor.” (T. Arghezi, 350) • dativ: „Și așa de puternică era la dânsul acea vedenie că pe dată ne-o împărtășea și nouă - lui Pantazi și mie.” (M. Caragiale, 113) • acuzativ: „... Se putea înțelege, așa cum am înțeles eu, că între timp întâlnise pe acest fabulos poet, pe Adrian...” (M. Eliade, 503), - fie în nominativ, indiferent de cazul termenului-bază: „El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian?” (M. Eliade, 502) Dacă se realizează substantival, termenul secund al relației de apoziție se situează uneori în cazul genitiv, deși termenul-bază, exprimat printr-un adjectiv, calificativ sau pronominal, stă în nominativ sau acuzativ: „Partidul nostru, al liberalilor, s-a hotărât să sfârșească cu hoția, să întroneze cinstea și libertatea.” (E. Barbu, 401), „Și omul a făcut o mare descoperire, a îndoielii și a întrebării.” (T. Arghezi, IX, 87) Elementele relaționale, considerate în sine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt echivalenți funcțional, în mod frecvent termenul secund se lipsește de elementul relațional 61: „Avea pasiunea asta: lua câțiva copii cu el.” (M. Eliade, Dionis, 235) Când termenul secund are structură infrapropozițională, nepreluarea elementului de relație sau a morfemului de acuzativ de la termenul-bază e determinată de situarea termenului activ în nominativ: Va fi vai de cei ce-or sta când or da turcii în țară și-o să-i facă bucăți pre ei, cei rămași.” (E. Barbu, S.N., 30) Uneori relația de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
română contemporană, București, 1954 (pp. 633 ș.u.), acad. Iorgu Iordan întrebuințează termenul obiect (direct și indirect). 31. Ecat. Teodorescu, Complement al verbului sau auxiliar de persoană?, LR, XXVII, 1978, nr. 2, pp. 115-119 consideră pronumele personale de dativ și acuzativ din expresiile impersonale a-l durea (capul), a-i plăcea etc. auxiliare de persoană. 32. Prepoziția-morfem pe este concomitent marcă de acuzativ și indice al „genului personal” al substantivului. 33. Funcția distinctivă aparține prin excelență morfemului pe. 34. Uneori, este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului sau auxiliar de persoană?, LR, XXVII, 1978, nr. 2, pp. 115-119 consideră pronumele personale de dativ și acuzativ din expresiile impersonale a-l durea (capul), a-i plăcea etc. auxiliare de persoană. 32. Prepoziția-morfem pe este concomitent marcă de acuzativ și indice al „genului personal” al substantivului. 33. Funcția distinctivă aparține prin excelență morfemului pe. 34. Uneori, este precedat de prepoziție (de) și complementul simplu, sau analitic, realizat prin infinitiv: „Ei bine, s-o știi de la mine că nimeni nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vină] (modul conjunctiv), a [spera] (modul infinitiv), de, pe, din [scris] (modul supin), a, al, ai, ale [mamei] (cazul genitiv), grație, datorită, mulțumită, conform, potrivit, contrar, aidoma, asemenea [lor] (cazul dativ), înaintea, contra [lor] (cazul genitiv), spre, în [casă] (cazul acuzativ), o [fetiță] (cazul nominativ-acuzativ, genul feminin, numărul singular), niște [băieți/ fete/ copii] (cazul nominativ-acuzativ, numărul plural), a [ajuns] (timpul perfect compus, persoana a III-a, singular), voi [veni] (timpul viitor, persoana I, numărul singular), [ar/ să] fi [vrut] (timpul perfect
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
informație 45: * semantică fie direct (părere de rău, a-și ieși din pepeni, cu capul în nori etc.), fie indirect (cine știe cine, cine știe ce); * gramaticală de tip categorial, marcând anumite categorii gramaticale: în fața, de-a lungul, de jur împrejurul [pădurii] (cazul genitiv), odată cu (cazul acuzativ), [frumos] de mama focului (gradul de comparație superlativ absolut) etc.; * gramaticală de tip raportual, marcând un anumit raport sintactic în propoziție sau în frază: [El] împreună cu [fratele lui au ajuns primii.] (raportul de coordonare copulativă în propoziție), [A ajuns primul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
conjuncții, verbe, adverbe) flective propriu-zise (desinențe, sufixe), marcă Ø și flective contextuale (context, topică): * desinențele mărci pentru categoriile gramaticale de persoană, gen, număr, caz: scrii (-i = desinență pentru persoana a II-a, numărul singular), atentă (-ă = desinență pentru cazul nominativ/ acuzativ, genul feminin, numărul singular); * sufixele mărci pentru categoriile gramaticale ale modului și ale timpului, respectiv auxiliare în flexiune: citind (-ind = sufix modal pentru gerunziu), citisem (-i = sufix temporal pentru perfectul simplu, -se= sufix temporal pentru mai mult ca perfect), copilul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
modului, respectiv a cazului: a spera (a = marcă a modului infinitiv), de citit (de = marcă pentru modul supin); datorită lor (datorită = marcă pentru cazul dativ), în fața celorlalți (în fața = locuțiune prepozițională, marcă pentru cazul genitiv), pe masă (pe = marcă pentru cazul acuzativ); * conjuncția să marcă pentru modul conjunctiv; * verbele auxiliare mărci pentru categoriile gramaticale de diateză, mod și timp ale verbelor: Textul este citit de către toți elevii. (este = marcă pentru diateza pasivă), ar vrea (ar = marcă pentru modul condițional-optativ), Să fi încercat
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
autorul acțiunii]. (contextul este cel care face diferența între persoana a II-a a verbului la modul imperativ și persoana a III-a a verbului la modul indicativ prezent); * topica: Lupul atacă câinele. Câinele atacă lupul 81. (topica diferențiază cazurile acuzativ și nominativ ale celor două substantive); * categoriile gramaticale din limba română sunt: persoana, genul, numărul, cazul, gradele de comparație, diateza, modul și timpul comune mai multor clase semantico-gramaticale (persoana, genul, numărul, cazul, gradele de comparație) sau specifice 82 unei anumite
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
instanța tematică reflectată în actul comunicativ respectiv/ persoana despre care se vorbește); genul face trimitere către genul natural și analogiile cu acesta (masculin feminin neutru); numărul presupune opoziția unicitate multitudine (singular plural); cazul reflectă raportul subiect obiect, determinat determinant (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ); gradele de comparație presupun indicarea gradului în care apare o însușire la diferite obiecte sau la același obiect în contexte diferite sau în care apar însușiri diferite la același obiect sau la obiecte diferite (pozitiv, comparativ de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
radical (purtător al sensului lexical) + flectiv (purtător al informației gramaticale); de exemplu, structura morfematică a cuvântului cu băieții cuprinde: radicalul cu alternanță vocalică și cu alternanță consonantică băieț(raportat la cuvântul de bază băiat), cuvântul flectiv cu (marcă a cazului acuzativ) și flectivele propriu-zise de tip desinență -iși tip articol hotărât enclitic -i (mărci pentru genul masculin, numărul plural, cazul acuzativ). III.2. Părțile de vorbire/ clasele semantico-gramaticale elemente de specificitate În literatura de specialitate (cf. Gramatica, 2005; Gramatica, 1966; Irimia
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu alternanță vocalică și cu alternanță consonantică băieț(raportat la cuvântul de bază băiat), cuvântul flectiv cu (marcă a cazului acuzativ) și flectivele propriu-zise de tip desinență -iși tip articol hotărât enclitic -i (mărci pentru genul masculin, numărul plural, cazul acuzativ). III.2. Părțile de vorbire/ clasele semantico-gramaticale elemente de specificitate În literatura de specialitate (cf. Gramatica, 2005; Gramatica, 1966; Irimia, 2008; Popescu, 2007; Iliescu, 2003; Dimitriu, 1999; Avram, 1997; Coteanu, 1995; Iordan & Robu, 1978 etc.), părțile de vorbire/ clasele semantico-gramaticale
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în planul formei: privighetoare, crocodil, uliu, ciocănitoare etc.); Categoriile gramaticale ale substantivului sunt: * genul: copil (genul masculin), primăvară (genul feminin), stilou (genul neutru); * numărul: copil (numărul singular) copii (numărul plural); * cazul: Copilul este vesel. (cazul nominativ); Merge la bunici. (cazul acuzativ); Dorința mamei era importantă pentru el. (cazul genitiv); I-a dăruit mamei o carte. (cazul dativ); Mamă, mă ajuți, te rog? (cazul vocativ). Prin raportare la criteriul sintactic, pe lângă funcția sintactică-tip de subiect, substantivul îndeplinește și alte funcții sintactice
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
te rog? (cazul vocativ). Prin raportare la criteriul sintactic, pe lângă funcția sintactică-tip de subiect, substantivul îndeplinește și alte funcții sintactice 90 la nivelul propoziției: * subiect: Copilul zâmbește. (substantiv în cazul nominativ); Au mai plecat dintre copii. (substantiv în cazul acuzativ); Ai casei au plecat în vacanță. (substantiv în cazul genitiv); * nume predicativ: Câștigătorul este Gabriel. (substantiv în cazul nominativ); Volumul este de poezii. (substantiv în cazul acuzativ); Volumul este al bunicii. (substantiv în cazul genitiv); Construcția pare conform planului inițial
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
zâmbește. (substantiv în cazul nominativ); Au mai plecat dintre copii. (substantiv în cazul acuzativ); Ai casei au plecat în vacanță. (substantiv în cazul genitiv); * nume predicativ: Câștigătorul este Gabriel. (substantiv în cazul nominativ); Volumul este de poezii. (substantiv în cazul acuzativ); Volumul este al bunicii. (substantiv în cazul genitiv); Construcția pare conform planului inițial. (substantiv în cazul dativ); * atribut substantival genitival: Cadoul bunicilor a fost cel mai inspirat.; * atribut substantival prepozițional: Volumul de poezii era preferatul lui.; Lupta împotriva nedreptății îi
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
era preferatul lui.; Lupta împotriva nedreptății îi dă curaj.; Reușita multumită ajutorului primit de la prieteni îl bucura.; * apoziție 91: Ea, mama, te sprijină necondiționat. (substantiv în cazul nominativ); Pe ea, pe mama, o ai mereu în suflet. (substantiv în cazul acuzativ); Volumul este al dumneaei, al mătușii. (substantiv în cazul genitiv); Celuilalt, copilului din banca întâi, i s-a dat premiul. (substantiv în cazul dativ); Tu, băiatul din prima bancă, vino aici! (substantiv în cazul vocativ); * complement direct: L-a lăudat
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pe nepoțel și i-a dăruit o carte.; * complement de agent: Compunerea cea mai apreciată a fost scrisă de prietena sa.; * complement indirect: Spune mamei vestea. (substantiv în cazul dativ); Se gândește la dorințele cele mai dragi. (substantiv în cazul acuzativ) Ea luptă contra incorectitudinii. (substantiv în cazul genitiv); * complement circumstanțial de loc: Merge la munte. (substantiv în cazul acuzativ); Cartea a fost pusă deasupra caietului. (substantiv în cazul genitiv); Stai locului! (substantiv în cazul dativ); * complement circumstanțial de timp: A
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]