7,862 matches
-
primul harponier de pe vapor, cel mai puternic și mai precis În aruncări, cel mai Îndrăzneț și, de asemenea, cel mai inteligent cînd trebuia să facă Întoarcerea pe loc sau să ridice vîslele așteptînd ca fiara cea mare să țîșnească din adîncuri și era mîndru că nu-și pierduse puterea odată cu trecerea anilor. În fiecare zi, după plimbarea matinală pe coastele dinspre răsărit, cobora pe plajă și se străduia, exersînd mai bine de două ore, să-și mențină brațul În formă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vorbeau și nu li se Îngăduia să părăsească cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar, fericit că În sfîrșit cineva trebuia să Îl asculte, să i se supună și să-i suporte prezența fără să-i arate dispreț sau silă: Vino, urmează-mă! Mortul viu se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ispită alungată curînd, căci mai presus de orice pe lumea asta Iguana Oberlus era o ființă care se agățase de viață, un supraviețuitor Înnăscut pe care părea să-l Însuflețească un sentiment indestructibil de a-și lua revanșa, ca și cum În adîncul sufletului nu și-ar fi pierdut nici o clipă speranța că Într-o zi avea să reușească să se răzbune pe Dumnezeu și pe oameni, iar Destinul avea să-i dea Înapoi cu vîrf și Îndesat tot ceea ce pînă atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care treceau În larg și un al treilea, care după toate probabilitățile era un vas ușor de pirați ce ancorase În golf pentru a depozita iguanele și broaștele-țestoase uriașe În fostele lui peșteri, acum pustii. Oberlus Își căută refugiu În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o ascunzătoare sigură și nimerită, iar cînd vocile se Îndepărtară și ieși În sfîrșit din adăpostul lui, Îndurerat de nenumărații spini care Îl Înțepaseră, Își făgădui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prin aer cîteva clipe și a se Întoarce din nou, trecînd iarăși prin primejdioasa stîncă. Îi fu cu neputință să priceapă cum de nu se făcuseră zob de faleza abruptă pentru a se prăbuși mai apoi, cu gîtul frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre a-i scuipa din nou, În același fel, cîteva minute mai tîrziu. În dimineața următoare, foarte devreme, cînd fluxul Începuse să se retragă, Înconjură insula și, profitînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care rămîne de pe vaporul tău... SÎnteți foarte uniți, nu-i așa? Lassa Încuviință În tăcere, În timp ce Georges Își ridica bărbia, ca și cum ar fi fost atent la discuție, Încetînd treptat să mai plîngă. O mică speranță de viață se năștea În adîncul sufletului lui. - E frumoasă prietenia! a continuat Oberlus pe același ton liniștit, aproape afabil și fără să dea semne de mînie. Bine! Îți acord cinci minute ca să-i tai capul... Pe urmă, va fi el cel care va avea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
luni Întregi de prizonierat, Însoțind-o de un strigăt scurt și sec care părea să-i Îndoiască puterea, pentru a sări Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind animalul rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe Întotdeauna momentul precis În care balena avea să se răzgîndească și să se lanseze Într-o goană disperată spre suprafața apei și presimțea - ca și cum ar fi avut un al șaselea simț - cînd era pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să biciuiască, să mutileze și chiar să omoare un om nu trebuia să fie condamnabil În ochii Iguanei Oberlus. Iar raționamentul său nu era unul la care să fi ajuns printr-o lungă meditație, ci o intimă convingere fixată În adîncul subconștientului său, ca rezultat al unei vieți Întregi În care se simțise disprețuit. Moartea lui Lassa, a lui Georges, a căpitanului Pertiñas și a Întregului echipaj de pe María Alejandra nu se răsfrîngea În conștiința lui Oberlus cu mai mare intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mile distanță de babord. Aproape de zorii zilei, decepționat, furios și mort de somn și de oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins că sistemul avea să funcționeze și că nu trebuia să-l Învinuiască pe marinar pentru un prim eșec. Era doar o chestiune de timp și de răbdare. Iar lui nu Îi lipsea nici una dintre acestea. Răbdarea avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lumea uitase de-acum de ea și de faptul că Într-o zi fusese numită Niña Carmen - tăgădui, sigură de sine: - Acum nu Îmi mai faci. Oberlus o privi cu mai multă atenție, ca și cum ar fi vrut să citească În adîncul acelor ochi misterios de neliniștitori, vru să insiste pe aceeași temă, dar deodată păru să-și schimbe gîndul și dădu o nouă turnură conversației: - Cine era? vru el să știe. Cel pe care l-am omorît În noaptea aceea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcuse, la fel ca penitentul care duce În cîrcă o cruce grea la procesiunile din Saptămîna Patimilor sau călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu ciliciul. De aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era fericită pentru că se achita de o datorie fiind nevoită să Îndure fără să crîcnească cele mai de neconceput vexațiuni, ci că acea fericire izvora din respectivele vexațiuni și din resemnarea cu care Îi plăcea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viață și-o petrecuse În felul acela: În aer liber, pe coverta unui vas, iar stelele fuseseră Întotdeauna tovarășele și prietenele lui. Nu-i era teamă de mare, de noapte, de călătoriile lungi. Nu-i era teamă de nimic, În adîncul ființei sale se simțea fericit că putea naviga din nou și mîndru de capacitatea lui de a Înfrunta lumea și de a-și bate Încă o dată joc de urmăritorii lui. Înainte de plecare, ștersese orice urmă a fugii lui, ascunzînd mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
locul tău nu era decît unul de margine, la fel de superficial pe cît de superficial cunoscător al secretelor erai. Bîlbîie înțelese destul de repede că nu dorința de acțiune, puterea de muncă ori devotamentul erau factorii care să te introducă în mai adîncul vieții Serviciului, ci calitățile tale personale, particularitatea ta. Fiecare om era folosit de Mihail în funcție de aceste daruri de neînlocuit. Și, s-ar fi putut prea bine ca un funcționar sau altul să stea liniștit decenii întregi, fără să fie solicitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fel deosebit de ingenios, demn de toată admirația. Este chiar momentul să-ți mărturisesc toată admirația mea pentru înalta dumitale profesionalitate." Adjutantul a simțit că un val de căldură, de nestăpînit, de necontrolat în amplitudinea și viteza sa, se ridică din adâncul pieptului, cuprinzîndu-i, împurpurîndu-i obrajii. Nimic mai dizgrațios decît un roșcat, și pe deasupra pistruiat ca el, care roșește. Fusese convins pînă atunci că domnișoara K. F. nu era decît o fîță oarecare, în anumite privințe, iar în altele, o ambițioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aventurase în Africa, chiar în zona în care se desfășurase tragedia generalului Gordon, despre care Hedin scrisese atît de bine și de simțit. Dar cum să fii Hedin nu se putea, ori nu-i era dat să fie, atunci, în adîncul sufletului se consola cu ideea că ar putea sta alături de Balbo. Ce altceva decît un aviator era Italo Balbo? Iar aviator, oho, și ce aviator, nu oricine s-ar fi urcat în toate "sicriele zburătoare" în care a zburat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să iei astfel de hotărîri schimbare, noutăți, riscuri! Dacă n-ar fi fost el, Mihai Mihail, șeful Serviciului, ar fi fost foarte probabil ca un alt șef să fi trecut cu vederea peste slabele semnale ale primejdiei care pîndea în adîncuri. Era mult mai periculos să răscolești, să cauți, astfel te apropii de primejdie, o dai la iveală, dacă te faci că n-o observi, dacă ai norocul și chiar nu o vezi s-ar putea prea bine să ajungi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a apucat să recitească dosare clasate pentru a le repune pe rol, a încercat să dea singur dezlegări asupra cărora hotărîse casarea, făcuse o mie și unul de lucruri inutile și toate au fost în zadar. Întrebarea zăcea în adîncurile subconștientului, dar el știa că ea există acolo, că e vie și indestructibilă. Și mai știa că întrebarea aceasta va fi ultimul reflex al minții sale, înainte de a se întuneca. Dacă punea lucrurile în această cumpănă, față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de explicații ori de momente cinice și, în general, ei apar destul de rar în viața lui, dacă nu cumva se găsesc printre dușmanii săi recunoscuți. Acum, avîndu-l în față pe Șerban Pangratty, nu mai știa ce să creadă. Undeva, în adîncul ființei sale, încolțise o sămînță necunoscută, care încet, dar sigur îl cuprindea cu totul, înfricoșîndu-l. Trecuse prin multe, prin pericole reale, prin clipe cu adevărat grele care, poate, pe altcineva l-ar fi băgat în pămînt ori l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu mai au imaginație, nu mai gîndesc. Și singurul merit al provinciei ăleia nenorocite era că oamenii de acolo din lipsă de ocupație aveau o imaginație teribilă. O imaginație ca o mlaștină, te putea înghiți cu totul, puteai dispare în adâncurile ei. În garsoniera mea de pe Calea Victoriei Leonard Bîlbîie mi-a spus prima dată că lucrează la un caz de imaginație. Mihai Mihail l-a oprit făcîndu-i un semn scurt cu degetele noduroase, plimbîndu-și prin fața ochilor unghiile îngălbenite. "Cum ați spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe o profundă jignire, ca și cum prin actul magic al atribuirii numelui său pruncului nou‑născut, măcar că era sânge din sângele lui, “ Îi mâncau coliva“. Numai că pe atunci n‑aveam cum să știu că el Își presimțea excrescența dubioasă În adâncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pântece Îi Înflorea, ca dintr‑un bulb, o necunoscută plantă otrăvitoare. Enciclopedia, Într‑unul din paragrafele finale, relatează și despre desfășurarea ceremonialului Înmormântării, numele preoților care i‑au cântat Prohodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care‑o Îngâna Întruna În sinea sa, abia mișcându‑și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s‑ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încât toți s‑ar fi prăvălit În adâncurile neguroase pe deasupra cărora bâjbâiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scânteieri vâscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i‑ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adâncurile adâncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care‑l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stâncă pe alta, ciocnindu‑se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mărturii incontestabile că stăpânirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cândva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adâncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr‑o scrisoare (care‑i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor Oran, Marsilia, Constantinopol, Paris, Sremska Mitrovica, Novi Sad), aflăm că, În teribilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urmă vasului. În general, acesti rechini nu erau prea periculoși, însă un om însângerat și aproape inconștient ar fi reprezentat o pradă ușoară, desi probabil că nu rechinii i-ar fi pecetluit soarta, ci misterioșii vizitatori nocturni care urcau din adâncuri. Tapú Tetuanúi observase cu ceva timp în urmă că, pe masura ce se depărtau de insule și pătrundeau în ape tot mai întunecoase, creștea numărul acestor oaspeți incomozi, mai ales in nopțile când stelele erau complet acoperite de nori. Atunci, suprafața mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]