102,424 matches
-
cea mare, compus de răposatul ierom(onahul) Visarion din Sfânta Mănăstire Neamțul”. Cele șase manuscrise muzicale ale lui Ucenescu, dintre care patru sunt scrise cu mâna sa, cele șase manuscrise ale lui Neofit, dintre care ouă sunt coligate, cărora se adaugă cele șase, caligrafiate de Gheorghe Căciulă, Ilie Cântărețul, Ioniță Stoicescu - Logofețelul și cel cu notație cucuzeliană, provenit de la episcopul Dionisie Romano, cel scris la Mănăstirea Dintr-un lemn din Vâlcea și provenind de la monahia Glafira - Manuscrisul grecesc românesc nr. 53
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
faptul că în acel recital, Enescu a fost însoțit la pian de Constantin Silveștri iar lucrarea de Paul Constantinescu nu era Suita, ci Sonatina pentru vioară și pian: În marele sau repertoriu, G. Enescu are grijă, în fiecare an să adauge noi lucrări, câri atunci când sunt românești, le înfățișează cu deosebită grijă și dragoste. Anul trecut Dinu Lipatti a avut cinstea să cânte împreună cu maestrul, sonatina să pentru violina și pian, care a dovedit că tânărul muzician nu înțelege să-și
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Îmbrăcat<footnote Diacon Constantin Voicu, „Problematica teologiei ...”, p. 246. footnote>. Pentru om „hrana mai obișnuită e pâinea. Tot așa, pentru a menține În noi umezeala necesară Și pentru a ne Întreține, avem ca băutură nu numai apa, ci adeseori mai adăugăm pe lângă ea Și ceva vin spre a da trupului o căldură mai mare. Desigur, când vorbim de aceste elemente, ne gândim la puterea pe care o dau trupului, ca să se mențină În viață, dar, odată intrate În stomac, ele se
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
urmând ca primele două să fie pur instrumentale, iar finalul, coral. Wagner Însă, l-a convins pe Liszt că nicio ființă umană nu poate reda beatitudinea Paradisului, determinându-l astfel să renunțe la cea de-a treia parte, dar să adauge totuși un Magnificat la sfârșitul părții a doua.Unii critici consideră că această decizie a distrus echilibrul lucrării, lăsând ascultătorul să privească spre Înălțimile Raiului și să-i asculte muzica de departe. Mai mult, critica muzicală apreciază că, deși lui
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
dezvoltare a teoriilor tel-queliste prin punerea accentului în textul narativ pe procesul narării. S-a considerat că pot exista două linii de dezvoltare a scriiturii autoreflexive: pe de o parte, teoria textului infinit a lui Borges, la care s-ar adăuga sfera scriitorilor sud-americani, și apoi o formă radicală pe baza elementelor grupului Tel-Quel din Franța sau al grupului '60 în Italia. În ceea ce privește contextualizarea fenomenului, literatura spaniolă consideră că metaromanul poate fi regăsit chiar si în anii 1960 când începe procesul
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
aceștia, și-a însușit tot ceea ce este al lor: aspirații, dureri, suferințe etc., afară de păcat. Prin aceasta El conduce lumea și istoria înainte către desăvârșire, realizând, pe cât posibil, măsura Rațiunii supreme. Astfel, Sfântul Iustin aduce un cult Rațiunii, dar trebuie adăugat că această rațiune este Dumnezeu. Ceea ce merită să fie reținut, este că întruparea acestei Rațiuni în om i-a dat acestuia conștiința că el este solidar cu cosmosul în care el trebuie să realizeze deplinul echilibru ontologic și moral al
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
dintre Dumnezeu necreat și creația Sa umană. „Îi reproșăm că nu am fost făcuți dumnezei de la început, ci întâi oameni și apoi dumnezei”. De aceea Dumnezeu ne spune: „Eu am zis, dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Prea Înalt”, adăugând imediat: „Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți”. Cel de-al doilea verset a fost adăugat pentru că „nu puteam purta puterea divinității”. El ne exprimă slăbiciunea în fața darului lui Dumnezeu și libertatea de a-l
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
apoi dumnezei”. De aceea Dumnezeu ne spune: „Eu am zis, dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Prea Înalt”, adăugând imediat: „Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți”. Cel de-al doilea verset a fost adăugat pentru că „nu puteam purta puterea divinității”. El ne exprimă slăbiciunea în fața darului lui Dumnezeu și libertatea de a-l accepta sau respinge. În acest context, Sfântul Irineu își dezvoltă interpretarea personală a Psalmului 81, 6 ca răspuns la creștinii care
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
cu duh. Toate plimbările pe sub teii Copoului, cum nu ne prezentam la niciun semniar Înainte de două dupămasă, de bucuria jocurilor de bridge sau de frumusețea discuțiilor despre cărțile citite cu o noapte Înainte... După o pauză, prietenul meu a mai adăugat: „Da, era fain... din păcate, aici ăștia nu prea știu ce Înseamnă să trăiești... vin la Drept la 30 de ani, cu familii, la a doua facultate că altfel nu ești admis, și citesc toată literatura de specialitate, studiază toate
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
se Înrădăcinează În Îndelungata tradiție ebraică. Pornind de la experiența pe care o trăiseră Împreună În Palestina, Îmbogățiți de credință și de speranță, cei care-l urmau și-au Împărțit terenul de misiune. Îndatoririi de „a-și aduce aminte” i se adăuga acum În ceea ce-i privea și aceea de „a da mărturie”. Cele din urmă vorbe ale lui Isus mai Înainte de a se Înălța la cer au fost: „Veți lua putere, venind Spiritul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi mie
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
care, însă, nu-mi afectează imaginația, posibil chiar să o antreneze. Întotdeauna îmi imaginez ceva, dar nu e acea imaginație gen „trăiesc într-o lume a mea". Sunt tot în lumea asta și mintea mi-e tot aici, doar că adaug ceva care să o facă mai nedefinită, fără însă a o schimba în vreun fel. Complicat. Vreau să spun că e bine ca un lucru să fie nedefinit, pentru că asta îl scoate din tiparul obișnuit. Și, mai vreau să spun
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
mai nedefinită, fără însă a o schimba în vreun fel. Complicat. Vreau să spun că e bine ca un lucru să fie nedefinit, pentru că asta îl scoate din tiparul obișnuit. Și, mai vreau să spun, că nu se schimbă și, adaug, pentru că așa o vor de fapt toți ceilalți. În fine, îmi imaginam că venise profesorul și făcea prezența. Colegii s-au uitat cam ciudat la mine când am spus că ar trebui să facă liniște. Era profesor de limba spaniolă
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
treci de la o moarte mică la una mare”<footnote Talasie Libianul, op. cit., suta a patra, cap. 51, p. 36. footnote> . Păcatul îl chinuie pe om prin glasul conștiinței, care este de fapt glasul lui Dumnezeu în el. La acestea se adaugă uneltirea vicleană a diavolului care caută să augmenteze la infinit gravitatea păcatului ca să-l arunce pe păcătos în brațele deznădejdii. O altă urmare a păcatului este aceea că, odată întors de la Dumnezeu, omul face din sine rostul ultim al vieții
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
p. 76. footnote>. Pe măsura luptei noastre duhovnicești ne va ajuta și harul lui Dumnezeu, căci nu ajunge numai râvna noastră dacă nu suntem ajutați și de har, dar nici nu ne folosim din revărsarea harului de sus, dacă nu adăugăm și râvna noastră. Cuviosul Isaia Pustnicul face un pogorământ și ne îndeamnă să ne sârguim după putere să păzim măcar trupurile noastre fără de păcat și să credem că ținând seama de foametea ce am apucat-o, va face Dumnezeu și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
pe atât de mare ușurare aduce plânsul necontenit”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Cuvânt la sfinții mucenici”, în vol. „Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți”, pp. 453-454. footnote>. Tot în acest sens, Cuviosul Nichita Stithatul adaugă: „...trebuie să curățim întinăciunea care a curs din păcatul trupului prin curgerea lacrimilor ființei noastre, ca trupul care l-a spurcat plăcerea prin curgerea firească să fie curățat iarăși de durerea întristării prin curgerea firească a lacrimilor; iar întunericul sufletului
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
orgoliul lor, în schimb, aici cînd nu faci observații, sau cînd lași un lucru neobservat, Scaliștii se supără sau te consideră incapabil și atunci ai pierdut partida. Dar cînd le ceri ceva în execuția unei fraze, sînt fericiți a mai adăuga ceva la perfecțiunea - bineînțeles cu condiția ca ceeace spui să aibă cap și picior - și apoi ei se întrec cu ambiția pentru a-ți demonstra ție dirijor, că și ei sînt capabili de orice fineță. Dragă Lubache, aceste lucruri sînt
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
XXVII, nr. 9-10 / 1980, pag. 56-57 footnote> Ștefan Niculescu definește și totodată clasifică tipologia sintaxei muzicale în 4 categorii: monodie, omofonie, polifonie, eterofonie. Ele sunt configurabile în raport cu două aspecte/principii fundamentale de expunere temporală - succesivitatea și simultaneitatea - cărora li se adaugă relațiile cele mai generale între obiecte: repetarea și schimbarea. Socotindu-le categorii, autorul induce și accepțiunea că aceste tipuri sintaxice sunt elementare, fiind ireductibile între ele. Ca atare sau prin diferite combinări, ele pot genera însă o multitudine de chipuri
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
cum egale sunt și duratele din clipa modificării, secvența având doar două clipe/durate. De această dată înălțimile din prima clipă nu mai au o durată egală cu întreaga secvență: un bison în primele 2 sec.; a treia H se adaugă după 1 sec., formând un trison de 1 sec.; la a doua modificare, după 2 sec., încetează bisonul inițial, dar nu știm cât durează monosonul rămas (din trisonul anterior). Pentru asta este nevoie ca în exprimarea timpului ultimei clipe să
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
1 sec., formând un trison de 1 sec.; la a doua modificare, după 2 sec., încetează bisonul inițial, dar nu știm cât durează monosonul rămas (din trisonul anterior). Pentru asta este nevoie ca în exprimarea timpului ultimei clipe să se adauge încă un termen, care va indica durata până la încetarea acesteia. Înțelegem acum că a treia H a mai durat 1 sec. după trison, și că în parcursul secvenței a avut clipirea, adică a început cu o secundă tăcută, apoi efectiv
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
nuanță de eterosonie. Toate cele patru nuanțe definite mai sus corespund generic categoriei de polifonie, care se definește ca atare - mai multe voci (vocale și/sau instrumentale) ori înfățișări formale - exclusiv în registrul plurivocal. Datorită univocității termenilor nu am mai adăugat explicit prefixul pluri. Observăm că în raport cu registrul masei Vf am distins șapte nuanțe sintaxice, pe care le considerăm generice: trei, în registrul monovocal și patru, în registrul plurivocal. Corespondența cu categoriile sintaxice definite de Ștefan Niculescu se arată în tabloul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
atunci când cântecul este scanat prin reducție vocală, la scara propriului glas. Dincolo de posibilitățile sintaxice, cântecul poate fi orchestrat pentru un instrument(ist) sau un grup, procedeu ce ține de dramatizarea muzicală. Acestui mod de prezentare i se poate sau nu adăuga un acompaniament, particularizând metaforic (pe plan interpretativ-artistic) rolul unui cadru de rezonanță, mai cu seamă pe coordonatele de armonie și pulsație (în raport cu melodia și ritmul cântecului). Ca atare, aspectele de solist și grup solistic nu se definesc în raport cu cel de
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului prin valori (durate/proporții) simetrice și orchestrarea cântecului prin distribuție timbrală sunt moduri de interpretare componistică, la nivel de suprastructură (cântecul fiind structura de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de intensitate și tempo se adaugă ca moduri de interpretare instrumentală, la nivelul expresivității muzicale. Dubla sintaxă a cântecului acompaniat prezintă o aceeași Vf, ale cărei laturi - de adâncime și de suprafață - au fiecare, propria concretitudine sonoră. Din această perspectivă, acompaniamentul reprezintă latura de fond, în vreme ce
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
melodist al muzicii italiene. Puccini s-a dovedit peste timp, un mare inventator atât în domeniul melodiei cât și în cel al armoniei. Revenind la melodie, trebuie să subliniem faptul că Puccini va continua marea linie a melodismului italian vocal, adăugându-i o nouă latură expresivă prin adâncirea planului simfonic al expresiei muzicale. În ceea ce privește portretele, atât Verdi cât și Puccini sunt de neegalat în descrierea eroinelor simple, sincere, iubitoare, emoționate. Eroinele lor sunt caractere nobile, ce se jertfesc în final pentru
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
oferind soliștilor posibilitatea de a-și etala calitățile tehnice și expresive. Totuși, în timp ce Verdi urmărește planuri melodice ample, construcții de fraze cuprinzătoare, Puccini cultivă formele mici, mozaicul tematic, celula nedezvoltată, cu o putere sintetică unică în istoria muzicii. Puccini nu adaugă în operele sale, scene străine de structura subiectului, el nu crează balete sau divertismente, expresia sa muzicală este întotdeauna concentrată și servește în totalitate esența subiectului. Dacă Verdi a parcurs etape pline de căutări, de la operă la dramă, Puccini a
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Sub acest aspect, cadența de la finalul unui ciclu secvențial (după cum este definit în cap. 4) marchează limita secund-ultimă a unei forme de frază și/sau perioadă. Prin analogie, frazei îi corespunde aspectul de respirație din stadiul atmosoniei, la care se adaugă cel al complementarității profilelor (din melosonie) și, în fine, formula de cadență din stadiul actual. În schimb, planul cadențial sau cadențialitatea este un mod de relevare reductiv-rezumativă a întregii OS, prin care aceasta devine descriptibilă și, ca atare, interpretabilă la
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]